ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4112/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4112/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 286 din 13 martie 2009, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul T.A.D., fiul lui C. și al E., fără antecedente penale,
- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani, conform art. 86
2
C. pen., pe durata căruia a stabilit măsurile de supraveghere la care urmează să se supună inculpatul.
A făcut și aplicația art. 71 alin. (5) C. pen.
A dedus prevenția din perioada 21 iulie 2008 - 30 iulie 2008.
A confiscat de la inculpat cantitatea de 8,15 gr. rezină de cannabis și suma de 120 RON, dispunând restituirea către acesta a unui telefon mobil cu cartelă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că pe baza denunțului formulat în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 de către învinuita N.C., la data de 21 iulie 2008, inculpatul T.A.D. a fost surprins în flagrant în București în zona P., sector 3, în timp ce a vândut sus-numitei 1,14 grame rezină cannabis cu suma de 120 RON.
Pe baza declarațiilor inculpatului, organul de urmărire penală a mai ridicat de la domiciliul acestuia cantitatea de 8,41 grame rezină cannabis, natura substanței fiind stabilită prin raport de constatare tehnico-științifică al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din I.G.P.R.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Instanța, constatând din declarațiile inculpatului și ale martorului L.E.Ș. că drogurile găsite la domiciliu - 8,41 gr. rezină cannabis - nu erau destinate vânzării, ci consumului propriu al inculpatului, l-a condamnat pe acesta și pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, alături de infracțiunea de trafic de droguri, pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul T.A.D. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu a fost trimis în judecată, precum și pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia și schimbarea modalității de executare, prin aplicarea disp. art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 125 din 12 mai 2009 Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului, a desființat în parte hotărârea atacată, finalmente, înlăturând dispoziții de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menținând condamnarea de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen. și făcând aplicația art. 81 C. pen. pe termenul de încercare de 4 ani.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de control judiciar a reținut, pe de o parte, că instanța de fond a procedat nelegal condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru care nu a fost trimis în judecată, fără ca, în prealabil, să procedeze la schimbarea încadrării juridice, în condițiile art. 334 C. proc. pen. iar, pe de altă parte, că, în raport de profilul socio-moral și personalitatea inculpatului, aplicarea art. 86
1
C. pen. cu consecința instituirii unor măsuri stricte de supraveghere nu se justifică, suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 C. pen., fiind o modalitate suficientă pentru a se asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând cazul de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și solicitând reducerea pedepsei, cu consecința reducerii și a termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
La stabilirea situației de fapt au fost avute în vedere probele administrate, la a căror apreciere s-a ținut seama de explicațiile și precizările făcute de inculpat.
Este pe deplin dovedit că inculpatul T.A.D., elev la liceu, la data de 21 iulie 2008 a vândut unei colege 1,14 grame rezină de cannabis, încunoștiințând organul de urmărire penală că mai deține la domiciliul său altă cantitate de droguri - 8,41 grame - care a fost ridicată.
Evident că acest act de trafic de droguri nu a fost primul pe care l-a realizat inculpatul, el fiind denunțat de N.C., colegă de liceu, care a mai cumpărat anterior droguri de la recurent.
Instanțele au dat eficiență împrejurărilor relative la persoana inculpatului, respectiv conduita anterioară, mediul familial favorabil, preocuparea pentru reechilibrare și perspectivele de reintegrare în societate, relevate în termeni pozitivi prin referatul de evaluare, Curtea reținând că în prezent inculpatul este student la U.T.C. București, Facultatea Instalații în anul I.
Circumstanțele atenuante au fost, astfel corect, reținute și în raport și de acestea, pedeapsa de 2 ani închisoare a fost just individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Reducerea pedepsei, așa cum solicită inculpatul, nu se justifică față de natura infracțiunii săvârșite, al cărei grad ridicat de pericol social generic, dar și concret, rezultat din mediul social și ocupațional în care a fost săvârșită, este de necontestat.
Întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate nu se constată existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prev. de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului T.A.D., urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.