ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 68/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația în

anulare formulată la data de 25 martie 2009, contestatorul H.R.L. în calitate

de moștenitor legal al reclamantei – recurent L.E., decedată, prin mandatar F.I.

a solicitat a anulat Decizia nr. 79048 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție la data de 11 decembrie 2008 și rejudecarea recursului, motivat de

împrejurarea că la judecata recursului, recurenta – reclamantă era decedată, iar

procedura de citare nu a fost îndeplinită față de contestator aflat prin urmare

în imposibilitate de a încunoștința instanța despre aceasta.

Hotărârea s-a

pronunțat față de o persoană lipsită de capacitate de folosință.

Motivează în drept pe

dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.

Anexează copia

certificatului de deces al reclamantei, din care rezultă că aceasta a decedat

la Stuttgart la 11 august 2005; copia actului emis de instanța succesorală

Notariat III Stuttgart la 6 iunie 2006 din care rezultă că ordinea succesorală

legală în urma decesului recurentei reclamante este constituită din succesorii

H.R.L., C.L. și R.R.L. cu cota succesorală de câtre 1/3 fiecare; copia procurii

mandatarului nr. 820/2003;

Cauza a fost

suspendată la termenul din 25 noiembrie 2009 în temeiul dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și repusă pe rol de succesorul recurentei

decedate, cu solicitarea de a se judeca în lipsă.

Din oficiu instanța a

dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia supusă contestației în

anulare.

Examinând contestația

în anulare, instanța reține următoarele:

La data promovării

acțiunii, 17 aprilie 2007 (f. 2 dosar fond) reclamanta – recurentă era

decedată, așa cum atestă certificatul de deces depus în prezenta cauză, data

morții consemnată fiind 11 august 2005.

În aceste condiții,

mandatul emis persoanei F.I. în anul 2003 (f. 7 și 12 dosar fond) a încetat,

situație în care acesta din urmă nu putea sesiza valabil instanța de judecată,

dată fiind lipsa capacității de folosință a persoanei reprezentate, consecință

a decesului ei.

De aici rezultă, că

în cauză nu se poate reține că mandatul supraviețuiește vieții mandantului, în

absența voinței succesorilor acesteia de a-l reînnoi.

În cauză, vocația

succesorală de pe urma reclamantei – decedate, a fost stabilită la 6 iunie 2006

și niciunul dintre succesori nu și-a manifestat intenția în formele prescrise

de lege, de a fi reprezentați de aceeași persoană, în condițiile în care aveau

vocație și legitimare directă de a promova cauza prezentă având ca obiect

anularea dispoziției nr. 715 emisă pe numele defunctei de Primarul comunei

Zăbrani, la 15 martie 2007.

Prin urmare, vocația

procesuală directă, a contestatorului, născută la decesul autoarei sale (6

iunie 2006), și neexercitată de către acesta, nu poate fi translată asupra

mandatului dat de defunctă anterior decesului (în anul 2003) mandat care a

încetat la data decesului mandantei, în absența voinței succesorilor acesteia,

de a fi reprezentați de același mandatar.

În cauză, nu operează

dispozițiile art. 1539 alin. (2) C. civ., potrivit cu care în caz de deces al

mandantelui, mandatarul este ținut să termine operațiunea dacă întârzierea ar

provoca pagube moștenitorilor mandantului, deoarece operațiunea în vederea

căreia s-a dat mandatul – restituirea imobilelor și terenurilor agricole din

România – în cazul nostru contestatarea dispoziției nr. 715 din 15 martie 2007,

s-a realizat în condițiile în care succesorii mandantei, aveau vocație

procesuală directă, la data eliberării deciziei contestate, aceștia având deja

calitatea succesorală stabilită conform actului succesoral (f. 4 dosar

contestație în anulare) din 6 iunie 2006, deci anterior eliberării deciziei

contestate.

În aceste condiții,

împrejurarea că prin decizia contestată s-a dispus respingerea recursului

persoanei lipsite de capacitatea de folosință, nu este de natură a repune

contestatorul în drepturile persoanei decedate, deoarece, contestatorul putea

și trebuia să exercite direct acțiunile izvorâte din calitatea sa de

moștenitor, potrivit vocației deschisă anterior emiterii deciziei contestate.

În cauză însă, nu

este realizată condiția impusă de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. referitoare

la imposibilitatea invocării motivului de contestație în anulare pe calea

apelului sau recursului.

Potrivit textului

citat, partea trebuia să invoce motivul de contestație în anulare formulat pe

calea apelului ori recursului, deoarece nu există un drept de opțiune între

căile ordinare de atac și cea promovată în prezenta cauză.

Față de cele

reținute, instanța urmează a dispune respingerea contestației în anulare astfel

formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul L.H.R. împotriva deciziei nr. 7948 din 11

decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2011.