ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 50 din 12 februarie 2010 Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe inculpatul P.D.l., în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, la 3 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 12 octombrie 2009 la zi și menținută măsura preventivă privativă de libertate. A fost confiscat de la inculpat un briceag-cuțit. Instanța a admis acțiunea civilă a Spitalului de Urgență Giurgiu, obligându-l pe inculpat la 1.396 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 11 octombrie 2009, aproximativ orele 19,00, inculpatul P.D.I. și partea vătămată S.B. se aflau la barul SC „V." SRL din comuna Gogoșari, sat Drăghiceanu, județul Giurgiu, consumând la mese diferite băuturi alcoolice.

Între cei doi existau stări conflictuale mai vechi. La un moment dat partea vătămată a constatat că i-a dispărut de pe masa din bar o pungă cu "tacâmuri" de pui, pe care ulterior, la indicațiile unui consumator, a găsit-o și recuperat-o din coșul de pe portbagajul bicicletei inculpatului, sprijinită de terasa barului. Partea vătămată i-a reproșat inculpatului sustragerea pungii cu pui, iscându-se o îmbrânceală între părți, după care partea vătămată S.B. a rupt o scândură din gard cu care l-a lovit în cap pe inculpat. În aceste împrejurări inculpatul a scos dintr-o borsetă un briceag tip fluture cu care i-a aplicat părții vătămate 3 lovituri în zona abdominală.

Urmare măsurilor luate de martorii prezenți, partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean de Urgență Giurgiu cu diagnosticul "plăgi prin înjunghiere penetrante toraco-abdominale, cu plagă penetrantă abdominală hipocondrul stâng, cu perforare gastrică, plagă penetrantă flancul drept abdominal, cu secție de colon ascendent - hemiperitoneu minim, peritonită generalizată și revărsat pericardic". Potrivit raportului medico-legal, partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovituri repetate cu un corp ascuțit tăietor-înțepător (cuțit) și care necesită aproximativ 30 zile îngrijiri medicale, cu mențiunea că leziunile produse i-au pus în pericol viața.

Evaluând materialul probator, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit actele de violență sub stăpânirea unei puternice emoții determinată de acuzația formulată de partea vătămată la adresa sa, în sensul că i-ar fi sustras punga cu tacâmuri de pui și în cursul disputei aceeași parte vătămată l-a lovit în cap cu o scândură. La individualizarea pedepsei, alături de efectele circumstanțelor atenuante, prevăzut de art. 76 C. pen., instanța a luat în considerare și atitudinea ulterioară a părții vătămate, care a precizat că își retrage plângerea și nu dorește condamnarea acestuia, precum și conduita anterioară a inculpatului, necunoscut cu antecedente penale. Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.D.I.

a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei și suspendarea executării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 81 C. pen., în considerarea împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei. Prin Decizia penală nr. 96 din 30 aprilie 2010 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Instanța de control judiciar a constatat că, față de împrejurările concrete în care au fost comise actele de violență, așa cum acestea rezultă din examinarea întregului material probator - și nu numai a celui administrat în faza judecății - de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului, cererile inculpatului formulate în calea de atac nu sunt justificate. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând, prin motivele scrise și susținute oral, personal și prin apărător, cererile din precedenta cale de atac, respectiv reducerea pedepsei și suspendarea executării acesteia.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului, susținut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat. În cauză instanțele în precedent au stabilit pe bază de probe legal administrate existența faptei și săvârșirea acesteia, cu vinovăție, de către inculpat. Instanța de recurs, în recursul inculpatului, va ține seama de limitările prevăzute de art. 385 8 C. proc. pen., astfel că împrejurările constatate de instanța de fond ca realizând conținutul circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nu vor fi examinate. Încadrarea juridică este legală. Aplicarea de către inculpat a trei lovituri cu cuțitul în zona abdominală a părții vătămate, toate penetrante cu secționarea unor organe interne semnifică fără dubii intenția acestuia de a ucide, viața victimei fiind salvată de intervenția medicală de urgență.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel - din perspectiva interesului inculpatului - instanța de fond a ținut seama de datele de caracterizare a acestuia, reținând lipsa antecedentelor penale, precum și cele relative la împrejurările comiterii faptei, constatând săvârșirea acesteia în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. Alături de aceste criterii, însă nu pot fi ignorate nici celelalte, prevăzute de lege și anume gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii, îndreptată împotriva vieții și limitele legale speciale ale pedepsei. În raport de toate cele ce preced, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată și aceasta este necesară atât pentru realizarea funcțiilor sancțiunii - de constrângere și reeducare - cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Pe cale de consecință, cererile inculpatului de reducere a pedepsei și schimbare a modalității de executare nu sunt întemeiate. Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului P.D.I. urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată urmează să fie deduse reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 12 octombrie 2009 la 25 august 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 96/A din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 octombrie 2009 la 25 august 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 august 2010.