ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosarul, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 50 din 12 februarie

2010 Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe inculpatul P.D.l., în baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară cu aplicarea art. 71 și art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, la 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa de 4 ani

închisoare.

A fost dedusă

arestarea preventivă a inculpatului de la 12 octombrie 2009 la zi și menținută

măsura preventivă privativă de libertate.

A fost confiscat de

la inculpat un briceag-cuțit. Instanța a admis acțiunea civilă a Spitalului de

Urgență Giurgiu, obligându-l pe inculpat la 1.396 RON cu titlu de cheltuieli de

spitalizare.

S-a luat act că

partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut,

în fapt, că la data de 11 octombrie 2009, aproximativ orele 19,00, inculpatul

P.D.I. și partea vătămată S.B. se aflau la barul SC „V." SRL din comuna

Gogoșari, sat Drăghiceanu, județul Giurgiu, consumând la mese diferite băuturi

alcoolice. Între cei doi existau stări conflictuale mai vechi. La un moment dat

partea vătămată a constatat că i-a dispărut de pe masa din bar o pungă cu

"tacâmuri" de pui, pe care ulterior, la indicațiile unui consumator,

a găsit-o și recuperat-o din coșul de pe portbagajul bicicletei inculpatului,

sprijinită de terasa barului.

Partea vătămată i-a reproșat inculpatului

sustragerea pungii cu pui, iscându-se o îmbrânceală între părți, după care

partea vătămată S.B. a rupt o scândură din gard cu care l-a lovit în cap pe

inculpat. În aceste împrejurări inculpatul a scos dintr-o borsetă un briceag

tip fluture cu care i-a aplicat părții vătămate 3 lovituri în zona abdominală.

Urmare măsurilor

luate de martorii prezenți, partea vătămată a fost internată în Spitalul

Județean de Urgență Giurgiu cu diagnosticul "plăgi prin înjunghiere

penetrante toraco-abdominale, cu plagă penetrantă abdominală hipocondrul stâng,

cu perforare gastrică, plagă penetrantă flancul drept abdominal, cu secție de

colon ascendent - hemiperitoneu minim, peritonită generalizată și revărsat

pericardic".

Potrivit raportului

medico-legal, partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovituri

repetate cu un corp ascuțit tăietor-înțepător (cuțit) și care necesită

aproximativ 30 zile îngrijiri medicale, cu mențiunea că leziunile produse i-au

pus în pericol viața.

Evaluând materialul

probator, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit actele de violență sub

stăpânirea unei puternice emoții determinată de acuzația formulată de partea

vătămată la adresa sa, în sensul că i-ar fi sustras punga cu tacâmuri de pui și

în cursul disputei aceeași parte vătămată l-a lovit în cap cu o scândură. La

individualizarea pedepsei, alături de efectele circumstanțelor atenuante,

prevăzut de art. 76 C. pen., instanța a luat în considerare și atitudinea

ulterioară a părții vătămate, care a precizat că își retrage plângerea și nu

dorește condamnarea acestuia, precum și conduita anterioară a inculpatului,

necunoscut cu antecedente penale.

Împotriva acestei

hotărâri inculpatul P.D.I. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei și

suspendarea executării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 81 C.

pen., în considerarea împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei.

Prin Decizia penală

nr. 96 din 30 aprilie 2010 Curtea de Apel București a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat.

Instanța de control

judiciar a constatat că, față de împrejurările concrete în care au fost comise

actele de violență, așa cum acestea rezultă din examinarea întregului material

probator - și nu numai a celui administrat în faza judecății - de gravitatea

infracțiunii și persoana inculpatului, cererile inculpatului formulate în calea

de atac nu sunt justificate.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând, prin

motivele scrise și susținute oral, personal și prin apărător, cererile din

precedenta cale de atac, respectiv reducerea pedepsei și suspendarea executării

acesteia.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că

recursul inculpatului, susținut în considerarea cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.

În cauză instanțele

în precedent au stabilit pe bază de probe legal administrate existența faptei

și săvârșirea acesteia, cu vinovăție, de către inculpat.

Instanța de recurs,

în recursul inculpatului, va ține seama de limitările prevăzute de art. 385

8

C. proc. pen., astfel că împrejurările constatate de instanța de fond ca

realizând conținutul circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C.

pen., nu vor fi examinate.

Încadrarea juridică

este legală.

Aplicarea de către

inculpat a trei lovituri cu cuțitul în zona abdominală a părții vătămate, toate

penetrante cu secționarea unor organe interne semnifică fără dubii intenția

acestuia de a ucide, viața victimei fiind salvată de intervenția medicală de

urgență.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel - din

perspectiva interesului inculpatului - instanța de fond a ținut seama de datele

de caracterizare a acestuia, reținând lipsa antecedentelor penale, precum și

cele relative la împrejurările comiterii faptei, constatând săvârșirea acesteia

în condițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Alături de aceste

criterii, însă nu pot fi ignorate nici celelalte, prevăzute de lege și anume

gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii, îndreptată împotriva

vieții și limitele legale speciale ale pedepsei.

În raport de toate

cele ce preced, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

individualizată și aceasta este necesară atât pentru realizarea funcțiilor

sancțiunii - de constrângere și reeducare - cât și a scopului prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Pe cale de

consecință, cererile inculpatului de reducere a pedepsei și schimbare a

modalității de executare nu sunt întemeiate.

Neconstatând nici din

examinarea din oficiu a hotărârilor existența vreunuia dintre celelalte cazuri

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul

inculpatului P.D.I. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată

urmează să fie deduse reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 12

octombrie 2009 la 25 august 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Deciziei penale nr.

96/A din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12

octombrie 2009 la 25 august 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 august 2010.