ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3366/2012

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanta SC C. SRL, prin administrator judiciar G.C. SPRL a chemat în judecată pe pârâta Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica Banu, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 546.615,99 RON reprezentând contravaloare facturii din 05 iunie 2009. Prin sentința civilă nr. 323/COM din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Neamț a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Învestit prin declinare, Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1489/2011 din 12 iulie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL prin administrator judiciar G.C.

SPRL, în contradictoriu cu pârâta Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica Banu, și a respins cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean Iași, formulată de pârâtă. A fost obligată reclamanta către pârâtă la plata sumei de 4.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, că între reclamanta SC C. SRL și pârâta Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica Banu Iași s-a încheiat contractul din 09 noiembrie 2007 prin care reclamanta s-a obligat să execute lucrări de punere în siguranță a structurii Bisericii Banu, valoarea lucrărilor fiind de 149.705,50 euro. S-a constatat că în perioada 2007-2010, Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” a executat lucrări la clădirea Bisericii Banu, atât pe bază de contract cu firmele A.S.C.

din Italia, SC C. SRL Piatra Neamț, cât și în regie proprie. De asemenea, la clădire a mai lucrat și firma SC C.G. SRL Focșani, al cărei statut contractual este ambiguu, deoarece pe de o parte era subcontractant al A.S.C. Italia, iar pe de altă parte a încasat bani direct de la Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” (conform declarațiilor părților). În raport de probele administrate în cauză (documente, expertiză tehnică, declarații etc.) instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul că nu a întocmit graficele de execuție, facturile pentru lucrările executate în termenul stabilit, atașamente de șantier cu menționarea lucrărilor executate și cantitatea acestora.

Prima instanță a mai reținut că situațiile de lucrări invocate de reclamantă au fost greșit întocmite, conform concluziilor expertizei, lipsind alte documente justificative pentru confirmarea cantităților de lucrări pretins a fi executate și a valorii acestora. S-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada - cu documente corect întocmite - în ceea ce privește cantitatea de lucrări pretins a fi executate și nu a justificat în vreun mod încălcarea obligațiilor sale contractuale, referitoare la întocmirea graficelor de execuție și facturarea lunară a contravalorii lucrărilor, în baza unor situații de lucrări semnate de dirigintele de șantier. Numai în situația în care obligațiile menționate ar fi fost executate astfel cum s-a convenit, apreciază prima instanță, puteau fi verificate documentele justificative și evaluate cantitățile de lucrări în vederea stabilirii sumei ce i s-ar cuveni reclamantei.

Cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean Iași a fost respinsă, întrucât pârâta nu a căzut în pretenții. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC C. SRL, prin administrator judiciar, a declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 114/2011 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. În motivarea hotărârii, instanța de apel a reținut ca nefondate criticile reclamantei, referitoare la conținutul raportului de expertiză, apreciind că este pe deplin justificată concluzia Tribunalului, vizând imposibilitatea obiectivă de efectuare a expertizei, concluzia fiind rezultatul analizei complete a înscrisurilor existente, iar nu al unei analize trunchiate, astfel cum pretinde apelanta.

Instanța de apel a constatat că nu pot fi identificate fizic lucrările pretins executate de SC C. SRL în temeiul contractului din 09 noiembrie 2007, iar în lipsa unei asemenea identificări nu poate fi verificată temeinicia pretențiilor reclamantei. Sub aspectul administrării probei cu expertiza tehnică în construcții, instanța de control judiciar a apreciat că Tribunalul a respectat prevederile relevante din C. proc. civ., respectiv ale art. 201 și urm. Contrar susținerilor apelantei, instanța de apel a constatat că obiecțiunile formulate de SC C. SRL au fost luate în discuție de Tribunal, cauza fiind repusă pe rol în acest scop, la data 09 iunie 2011, conform art. 151 C. proc. civ.

Obiecțiunile au fost respinse argumentat, iar reclamanta nu se poate prevala de propria culpă în derularea raporturilor contractuale (culpa constând în lipsa documentației justificative și întocmirea și calcularea greșită a situațiilor de lucrări) pentru a obține plata unor lucrări pe care nu poate proba că le-a executat, sarcina dovezii revenindu-i SC C. SRL, în puterea regulii instituite de art. 1169 C. civ. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea de apel a reținut că dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. au fost aplicate în mod corect, cheltuielile de judecată suportate de pârâtă fiind dovedite cu înscrisurile depuse la dosar. În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta G.C.

SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta solicită, în esență, să se analizeze și să se constate că instanța de apel a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză. Astfel, arată recurenta, din probele prezentate rezultă că debitoarea a întocmit o serie de documente care nu au fost semnate de cadrul tehnic de specialitate, respectiv dirigintele de șantier, întrucât pârâta nu a angajat o persoană având aceste atribuții. De asemenea, graficul de execuție este un document secundar, care se reactualizează în funcție de condițiile concrete de execuție și de resursele financiare ale beneficiarului.

Cu privire la situațiile lunare, susține recurenta, acestea nu au fost întocmite, întrucât nu existau posibilități financiare de achitare a lucrărilor lunar, astfel încât s-au avansat sume mici în numerar pe baza unor chitanțe de mână, recunoscute de părți. Prin nota explicativă din 11 martie 2009 s-a arătat faptul că reclamanta a preluat atribuțiile societății A.S.C. de punere în siguranță a obiectivului Biserica Banu, conform situațiilor de plată lucrări cuprinzând: manoperă, utilaje, transport și cotele de închidere a situației de plată. Precizează că, prin protocolul din data de 01 iunie 2007, beneficiarul a acceptat valoarea totală a lucrărilor, iar devizul ofertă întocmit a avut mențiunea sumei rezultată din contractul cu A.S.C.

Referitor la valoarea materialelor cuprinse în valoarea totală a protocolului însușit de pârâtă, aceasta nu a fost luată în considerare de expertul desemnat să răspundă la obiectivele instanței. De asemenea, înscrisurile reprezentând atașamentele de șantier care să identifice lucrările executate, au fost întocmite de SC C. SRL, dar nu au fost prezentate expertului întrucât acesta nu le-a solicitat cu prilejul efectuării lucrării. În opinia recurentei, expertul nu a efectuat în mod corect expertiza întrucât nici nu a identificat lucrările efectuate în interiorul locașului de cult, în acea zi de duminică nefiind nicio persoană care să poată permite accesul părților convocate la expertiză. Deși în concluziile expertizei s-a reținut că nu există niciun fel de înregistrări în cartea tehnică a construcției, conform legislației în vigoare, aceasta, susține recurenta, se întocmește și se gestionează până la recepția clădirii de către dirigintele de șantier.

Precizează că SC C. SRL nu a solicitat decât contravaloarea executării lucrărilor de punere în siguranță (schelă de susținere/lucru) respectiv lucrările de manoperă efectuate la imobilul Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica Banu, conform protocolului însușit de reprezentantul acesteia. Solicită admiterea recursului și desființarea hotărârii recurate, iar în baza probelor administrate să se constate ca fiind întemeiată cererea reclamantei privind plata contravalorii lucrărilor. În temeiul dispozițiilor art. 308 C. proc. civ., intimata-pârâtă Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica Banu a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului solicitând, în principal, admiterea excepției invocate și, în consecință, constatarea nulității cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Cu cheltuieli de judecată. Intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului. Înalta Curte, examinând, cu prioritate, cererea de recurs formulată de reclamanta G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț, din perspectiva excepției nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (3) din același act normativ, constată că excepția este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct. 1-9.

Prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., stipulează faptul că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, recurenta-reclamantă G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț, nu a invocat vreunul dintre motivele de recurs prevăzute procedural de art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menționat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Recurenta critică decizia sub aspectul netemeiniciei ca urmare a neluării în considerare a unor dovezi administrate, tinde la o reapreciere a probelor, or reaprecierea probelor administrate în cauză nu mai este posibilă în această etapă procesuală, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 și a ipotezei reglementate de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. înlăturată prin pct. 41 al Legii nr. 219/2005. Simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, modalitatea în care au fost analizate probele administrate (concluziile expertizei tehnice efectuate), precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. În consecință, constatând că recurenta-reclamantă G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț, nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii sancțiunea nulității. Reținând culpa procesuală a recurentei, în temeiul prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica Banu, în raport de solicitarea apărătorului ales al intimatei-pârâte, av. C.M., formulată în cadrul întâmpinării, și de înscrisul doveditor aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 114/2011 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Obligă recurenta-reclamantă G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica Banu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.