ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3366/2012

Asupra recursului, din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului Neamț, reclamanta SC C. SRL, prin administrator judiciar G.C.

SPRL a chemat în judecată pe pârâta Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” -

Biserica Banu, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 546.615,99

RON reprezentând contravaloare facturii din 05 iunie 2009.

Prin sentința civilă nr. 323/COM din 13

aprilie 2010 a Tribunalului Neamț a fost admisă excepția necompetenței materiale

și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Iași.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iași,

secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1489/2011

din 12 iulie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL prin administrator

judiciar G.C. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Parohia „Duminica Tuturor

Sfinților” - Biserica Banu, și a respins cererea de chemare în garanție a Consiliului

Județean Iași, formulată de pârâtă. A fost obligată reclamanta către pârâtă la plata

sumei de 4.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a constatat, că între reclamanta SC C. SRL și pârâta Parohia „Duminica Tuturor

Sfinților” - Biserica Banu Iași s-a încheiat contractul din 09 noiembrie 2007 prin

care reclamanta s-a obligat să execute lucrări de punere în siguranță a structurii

Bisericii Banu, valoarea lucrărilor fiind de 149.705,50 euro.

S-a constatat că în perioada 2007-2010,

Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” a executat lucrări la clădirea Bisericii Banu,

atât pe bază de contract cu firmele A.S.C. din Italia, SC C. SRL Piatra Neamț, cât

și în regie proprie. De asemenea, la clădire a mai lucrat și firma SC C.G. SRL Focșani,

al cărei statut contractual este ambiguu, deoarece pe de o parte era subcontractant

al A.S.C. Italia, iar pe de altă parte a încasat bani direct de la Parohia „Duminica

Tuturor Sfinților” (conform declarațiilor părților).

În raport de probele administrate în cauză

(documente, expertiză tehnică, declarații etc.) instanța de fond a reținut, în esență,

că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul că nu a întocmit

graficele de execuție, facturile pentru lucrările executate în termenul stabilit,

atașamente de șantier cu menționarea lucrărilor executate și cantitatea acestora.

Prima instanță a mai reținut că situațiile

de lucrări invocate de reclamantă au fost greșit întocmite, conform concluziilor

expertizei, lipsind alte documente justificative pentru confirmarea cantităților

de lucrări pretins a fi executate și a valorii acestora.

S-a constatat că reclamanta nu a făcut

dovada - cu documente corect întocmite - în ceea ce privește cantitatea de lucrări

pretins a fi executate și nu a justificat în vreun mod încălcarea obligațiilor sale

contractuale, referitoare la întocmirea graficelor de execuție și facturarea lunară

a contravalorii lucrărilor, în baza unor situații de lucrări semnate de dirigintele

de șantier.

Numai în situația în care obligațiile menționate

ar fi fost executate astfel cum s-a convenit, apreciază prima instanță, puteau fi

verificate documentele justificative și evaluate cantitățile de lucrări în vederea

stabilirii sumei ce i s-ar cuveni reclamantei.

Cererea de chemare în garanție a Consiliului

Județean Iași a fost respinsă, întrucât pârâta nu a căzut în pretenții.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta

SC C. SRL, prin administrator judiciar, a declarat apel, care a fost respins prin

decizia nr. 114/2011 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția

civilă.

În motivarea hotărârii, instanța de apel

a reținut ca nefondate criticile reclamantei, referitoare la conținutul raportului

de expertiză, apreciind că este pe deplin justificată concluzia Tribunalului, vizând

imposibilitatea obiectivă de efectuare a expertizei, concluzia fiind rezultatul

analizei complete a înscrisurilor existente, iar nu al unei analize trunchiate,

astfel cum pretinde apelanta.

Instanța de apel a constatat că nu pot

fi identificate fizic lucrările pretins executate de SC C. SRL în temeiul contractului

din 09 noiembrie 2007, iar în lipsa unei asemenea identificări nu poate fi verificată

temeinicia pretențiilor reclamantei.

Sub aspectul administrării probei cu expertiza

tehnică în construcții, instanța de control judiciar a apreciat că Tribunalul a

respectat prevederile relevante din C. proc. civ., respectiv ale art. 201 și urm.

Contrar susținerilor apelantei, instanța

de apel a constatat că obiecțiunile formulate de SC C. SRL au fost luate în discuție

de Tribunal, cauza fiind repusă pe rol în acest scop, la data 09 iunie 2011, conform

art. 151 C. proc. civ. Obiecțiunile au fost respinse argumentat, iar reclamanta

nu se poate prevala de propria culpă în derularea raporturilor contractuale (culpa

constând în lipsa documentației justificative și întocmirea și calcularea greșită

a situațiilor de lucrări) pentru a obține plata unor lucrări pe care nu poate proba

că le-a executat, sarcina dovezii revenindu-i SC C. SRL, în puterea regulii instituite

de art. 1169 C. civ.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată,

Curtea de apel a reținut că dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. au fost

aplicate în mod corect, cheltuielile de judecată suportate de pârâtă fiind dovedite

cu înscrisurile depuse la dosar.

În termen legal, împotriva acestei decizii,

reclamanta G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț a declarat

recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta

solicită, în esență, să se analizeze și să se constate că instanța de apel a apreciat

greșit probatoriul administrat în cauză.

Astfel, arată recurenta, din probele prezentate

rezultă că debitoarea a întocmit o serie de documente care nu au fost semnate de

cadrul tehnic de specialitate, respectiv dirigintele de șantier, întrucât pârâta

nu a angajat o persoană având aceste atribuții.

De asemenea, graficul de execuție este

un document secundar, care se reactualizează în funcție de condițiile concrete de

execuție și de resursele financiare ale beneficiarului.

Cu privire la situațiile lunare, susține

recurenta, acestea nu au fost întocmite, întrucât nu existau posibilități financiare

de achitare a lucrărilor lunar, astfel încât s-au avansat sume mici în numerar pe

baza unor chitanțe de mână, recunoscute de părți.

Prin nota explicativă din 11 martie 2009

s-a arătat faptul că reclamanta a preluat atribuțiile societății A.S.C. de punere

în siguranță a obiectivului Biserica Banu, conform situațiilor de plată lucrări

cuprinzând: manoperă, utilaje, transport și cotele de închidere a situației de plată.

Precizează că, prin protocolul din data

de 01 iunie 2007, beneficiarul a acceptat valoarea totală a lucrărilor, iar devizul

ofertă întocmit a avut mențiunea sumei rezultată din contractul cu A.S.C.

Referitor la valoarea materialelor cuprinse

în valoarea totală a protocolului însușit de pârâtă, aceasta nu a fost luată în

considerare de expertul desemnat să răspundă la obiectivele instanței.

De asemenea, înscrisurile reprezentând

atașamentele de șantier care să identifice lucrările executate, au fost întocmite

de SC C. SRL, dar nu au fost prezentate expertului întrucât acesta nu le-a solicitat

cu prilejul efectuării lucrării.

În opinia recurentei, expertul nu a efectuat

în mod corect expertiza întrucât nici nu a identificat lucrările efectuate în interiorul

locașului de cult, în acea zi de duminică nefiind nicio persoană care să poată permite

accesul părților convocate la expertiză.

Deși în concluziile expertizei s-a reținut

că nu există niciun fel de înregistrări în cartea tehnică a construcției, conform

legislației în vigoare, aceasta, susține recurenta, se întocmește și se gestionează

până la recepția clădirii de către dirigintele de șantier.

Precizează că SC C. SRL nu a solicitat

decât contravaloarea executării lucrărilor de punere în siguranță (schelă de susținere/lucru)

respectiv lucrările de manoperă efectuate la imobilul Parohia „Duminica Tuturor

Sfinților” - Biserica Banu, conform protocolului însușit de reprezentantul acesteia.

Solicită admiterea recursului și desființarea

hotărârii recurate, iar în baza probelor administrate să se constate ca fiind întemeiată

cererea reclamantei privind plata contravalorii lucrărilor.

În temeiul dispozițiilor art. 308 C.

proc. civ., intimata-pârâtă Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica

Banu a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului solicitând,

în principal, admiterea excepției invocate și, în consecință, constatarea nulității

cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli

de judecată.

Intimatul-chemat în garanție Consiliul

Județean Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea

recursului.

Înalta Curte, examinând, cu prioritate,

cererea de recurs formulată de reclamanta G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al

SC C. SRL Piatra Neamț, din perspectiva excepției nulității recursului, în temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 302

1

alin. (1)

lit. c) și art. 306 alin. (3) din același act normativ, constată că excepția este

întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct. 1-9.

Prevederile art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., stipulează faptul că cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și

dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită

a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Per a contrario,

dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu

face posibilă încadrarea acestora într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute

expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea

recursului.

În speță, recurenta-reclamantă G.C. SPRL

Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț, nu a invocat vreunul dintre

motivele de recurs prevăzute procedural de art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltarea

criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora

în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior

menționat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății,

nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul

recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor

de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele

folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Recurenta critică decizia sub aspectul

netemeiniciei ca urmare a neluării în considerare a unor dovezi administrate, tinde

la o reapreciere a probelor, or reaprecierea probelor administrate în cauză nu mai

este posibilă în această etapă procesuală, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304

C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 și a ipotezei reglementate de pct. 10 al

art. 304 C. proc. civ. înlăturată prin pct. 41 al Legii nr. 219/2005.

Simpla nemulțumire a părții cu privire

la soluția pronunțată, modalitatea în care au fost analizate probele administrate

(concluziile expertizei tehnice efectuate), precum și succinta relatare a situației

de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin

care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia,

instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată

a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu

se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute

de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității,

titularului căii de atac promovate.

În consecință, constatând că recurenta-reclamantă

G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț, nu s-a conformat obligației

prevăzută de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să

inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii sancțiunea

nulității.

Reținând culpa procesuală a recurentei,

în temeiul prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga

recurenta-reclamantă G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra

Neamț la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Parohia

„Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica Banu, în raport de solicitarea apărătorului

ales al intimatei-pârâte, av. C.M., formulată în cadrul întâmpinării, și de înscrisul

doveditor aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta

G.C. SPRL Piatra Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț împotriva deciziei

nr. 114/2011 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Obligă recurenta-reclamantă G.C. SPRL Piatra

Neamț, lichidator al SC C. SRL Piatra Neamț la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli

de judecată către intimata-pârâtă Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” - Biserica

Banu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.