ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5804/2010

Prin Sentința civilă

nr. 433 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

s-a admis excepția de necompetență materială a instanței, dispunându-se

declinarea competenței în favoarea Judecătoriei sector 4 București.

Pentru a dispune

astfel instanța a reținut că la 10 noiembrie 2006 când litigiul a fost înregistrat

pe rolul judecătoriei, reclamanta nu a evaluat (prețuit) imobilul iar pârâții

nu au contestat competența judecătoriei.

În calea de atac a

apelului exercitată în primul ciclu procesual derulat în speță, reclamanta a

precizat că valoarea obiectului cererii sale este de 2 miliarde, această

valoare nu a fost contestată de intimații pârâți.

A mai reținut

instanța că valoarea de circulație stabilită prin raportul de expertiză

întocmit de Judecătoria sector 4 ca instanță de fond învestită cu rejudecarea

cauzei, este cea actuală și cu valoarea de circulație de la data introducerii

acțiunii.

Față de împrejurările

menționate Tribunalul a apreciat că nu se poate ține seama de valoarea

stabilită prin raportul de expertiză pentru stabilirea competenței materiale a

instanței de judecată.

Astfel fiind sesizată

cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin Sentința civilă nr. 5F

din 18 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului

4 București.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Sesizarea

Judecătoriei sectorului 4 București cu rejudecarea pe fond a litigiului

pendinte s-a realizat ca urmare a desființării, în căile de atac, a sentinței

pronunțate de aceeași judecătorie în primul ciclu procesual.

În ciclul procesual

anterior în etapa apelului, reclamanta a făcut precizări cu privire la valoarea

imobilului din litigiu, valoare ce a fost în mod evident avută în vedere de

instanța de control judiciar (având în vedere obligația ce îi revenea potrivit

art. 297 C. proc. civ.) în determinarea instanței competente material să

rejudece pricina în fond, susținându-se că față de valoarea stabilită prin

raportul de expertiză efectuat de expert P.C., competența materială revine

Tribunalului București.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții P.M. și P.O. susținând că instanța a făcut

o greșită interpretare și aplicare a legii, și ca atare s-a solicitat

modificarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul

stabilirii competenței materiale în favoarea Tribunalului București.

Intimata L.V.V.E.

prin concluziile scrise depuse la filele 13-14 s-a opus admiterii recursului.

Examinând hotărârea

atacată prin prima motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 181

C. proc. civ. prevăd expres că instanța învestită potrivit dispozițiilor

referitoare la competență după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă

să judece chiar dacă ulterior învestirii, intervin modificări în ce privește

cuantumul valorii aceluiași obiect.

Din perspectiva

acestor dispoziții expuse competența materială în soluționarea litigiului

revine într-adevăr Judecătoriei sectorului 4 București.

Ca atare, susținerile

recurenților sunt nefondate și nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții P.M. și P.O. împotriva Sentinței civile nr. 5F din

18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - DG