ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 646/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 646/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluția nr. 98/P/2009 a Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost respinsă plângerea formulată de
petenta SC W. SRL Sânicolau Mare prin reprezentantul legal N.M.A., soluție
menținută prin Rezoluția nr. 395/II/2/2009 a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Împotriva
rezoluțiilor menționate, petenta, potrivit art. 278
1
C. proc. pen.
s-a adresat instanței.
Prin Sentința penală nr. 201/P din 22 iulie 2009 a
Curții de Apel Timișoara s-a respins plângerea formulată de petenta SC W. SRL,
cu indicarea că în sarcina intimaților nu se poate reține infracțiunile
reclamate, dimpotrivă, intimații nu au săvârșit vreo faptă penală,
îndeplinindu-și atribuțiile avute în limitele competenței stabilită prin lege.
Împotriva sentinței
penale sus-menționată petenta a declarat recurs, criticând-o ca fiind
netemeinică, în sensul aprecierii greșite de către instanța de fond a
inexistenței infracțiunilor prevăzute de lege, în sarcina intimaților.
Înalta Curte constată
că recursul declarat de petentă este tardivă.
Formularea cererilor
de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și
doar în mod excepțional peste aceste limite dacă existe motive legale ce au
împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.
Potrivit art. 385
3
alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu
dispune altfel, iar art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen. - text de
lege incident în speță - nu stabilește un alt temei de recurs decât cel de 10
zile de drept comun.
Acest termen curge,
potrivit art. 385
3
alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc.
pen. de la pronunțate pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la
pronunțare și de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii pentru
părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare.
În speță, la data de
22 iulie 2009 când au avut loc dezbaterile și când s-a pronunțat sentința
recurată în prezenta cauză, petenta SC W. SRL a lipsit, împrejurarea constată
în practicaua hotărârii astfel că aceasta i-a fost comunicată petentei care a
luat cunoștință de conținutul său la data de 27 iulie 2009.
Ca atare, termenul de
recurs a început să curgă de la 27 iulie 2009 (potrivit art. 186 alin. (2) C.
proc. pen.) și a expirat la data de 14 august 2009 (potrivit art. 186 alin. (4)
C. proc. pen.).
Cum petiționara a
depus cererea prin care a declarat recursul de față la data de 2 noiembrie 2009
se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut în afara
termenului de 10 zile în care putea fi declarat.
Față de cele
menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge ca tardiv introdus recursul
declarat de petiționara SC W. SRL împotriva Sentinței penale nr. 201/PI din 22
iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Potrivit art. 192 C.
proc. pen. va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv,
recursul declarat de petiționara SC W. SRL împotriva Sentinței penale nr.
201/PI din 22 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenta
petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 februarie 2010.