ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 301/P
din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de
petentul P.L. împotriva ordonanței din
20 ianuarie
2010 emisă în dosarul nr. 715/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București.
Pentru a
pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nemulțumirile petentului
privind soluțiile pronunțate în cauze comerciale și civile în care a fost
parte, susținându-se că doar prin comiterea unor infracțiuni de către
judecători și celelalte părți din proces, precum și de către avocații acestora,
nu poate fi invocată decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
S-a mai reținut în mod just de către procuror, din conținutul actelor premergătoare
efectuate în cauză că nu s-a confirmat comiterea vreunei infracțiuni de către
magistrați, cât și de către ceilalți participanți la acele procese.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs petiționarul
P.L., susținând că urmărirea penală
efectuată este definitivă, solicitându-se reluarea ei.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., „hotărârea prin care s-a respins plângerea împotriva
unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, poate fi atacată cu recurs,
iar termenul de 10 zile, astfel cum este prevăzut de art. 385
3
C.
proc. pen., curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la
dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru cei care au lipsit, atât
la dezbateri sau la pronunțare [art. 385
3
alin. (2) C. proc. pen. raportat
la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.].
Din practicaua
sentinței penale a primei instanțe rezultă că petiționarul P.L. a fost prezent
la dezbateri în ședința din 27 septembrie 2010, amânarea pronunțării fiind la
data de 4 octombrie 2010 și apoi la 5 octombrie 2010, astfel că termenul de 10
zile prevăzut de textele susmenționate curge pentru acesta de la acest ultim
termen .
Petentul a formulat
recurs la data de 19 octombrie 2010, data înregistrării la registratura Curții
de Apel București, depășind termenul legal de recurs.
În consecință, în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va
respinge, ca tardiv recursul declarat.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca tardiv recursul declarat de
petiționarul P.L. împotriva sentinței penale nr. 301/F din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 17 ianuarie 2011.