ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.01.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2011

HOTĂRÂRE
17.01.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 301/P

din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul P.L. împotriva ordonanței din

20 ianuarie

2010 emisă în dosarul nr. 715/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nemulțumirile petentului

privind soluțiile pronunțate în cauze comerciale și civile în care a fost

parte, susținându-se că doar prin comiterea unor infracțiuni de către

judecători și celelalte părți din proces, precum și de către avocații acestora,

nu poate fi invocată decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

S-a mai reținut în mod just de către procuror, din conținutul actelor premergătoare

efectuate în cauză că nu s-a confirmat comiterea vreunei infracțiuni de către

magistrați, cât și de către ceilalți participanți la acele procese.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționarul

P.L., susținând că urmărirea penală

efectuată este definitivă, solicitându-se reluarea ei.

Recursul este tardiv.

Potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., „hotărârea prin care s-a respins plângerea împotriva

unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, poate fi atacată cu recurs,

iar termenul de 10 zile, astfel cum este prevăzut de art. 385

3

C.

proc. pen., curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la

dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru cei care au lipsit, atât

la dezbateri sau la pronunțare [art. 385

3

alin. (2) C. proc. pen. raportat

la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.].

Din practicaua

sentinței penale a primei instanțe rezultă că petiționarul P.L. a fost prezent

la dezbateri în ședința din 27 septembrie 2010, amânarea pronunțării fiind la

data de 4 octombrie 2010 și apoi la 5 octombrie 2010, astfel că termenul de 10

zile prevăzut de textele susmenționate curge pentru acesta de la acest ultim

termen .

Petentul a formulat

recurs la data de 19 octombrie 2010, data înregistrării la registratura Curții

de Apel București, depășind termenul legal de recurs.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca tardiv recursul declarat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Respinge ca tardiv recursul declarat de

petiționarul P.L. împotriva sentinței penale nr. 301/F din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2011.

Sursă