ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 358 din

9 august 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3806/108/2011, în

baza art. 403 alin. (1) și (3

1

) C. proc. pen., a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 15 din 17 ianuarie

2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1498/109/2011, definitivă

prin decizia penală nr. 44/A/28.02.2011 a Curții de Apel Timișoara, formulată

de condamnatul D.I.M.

Pentru a se

pronunța astfel, prima instanță a reținut că revizuentul condamnat a solicitat

revizuirea sentinței penale prin care a fost condamnat la 4 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, indicând temeiul

prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că, în cauză, a fost

audiată martora M.E. cu care se afla într-o relație conflictuală, întrucât

aceasta formulase plângere penală împotriva sa în cauza care a format obiectul Dosarului

nr. 60/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, iar pe de altă parte

invocă nerespectarea de către procuror a dispozițiilor art. 91

1

pct.

7 și art. 91

3

C. proc. pen. cu privire la procedura interceptării și

înregistrării convorbirilor telefonice sau în mediu ambiental, nulitatea

absolută a proceselor-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor

interceptate cât și neefectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare a

telefoanelor mobile și a suportului care conține înregistrarea convorbirilor

telefonice, revizuentul apreciind că i s-a încălcat dreptul la un proces

echitabil.

Potrivit art.

394 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 394 alin. (2) C. proc. pen. revizuirea

se poate cere dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, cu condiția ca aceste fapte sau

împrejurări noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Motivele

invocate de revizuent nu sunt împrejurări noi, care ar putea conduce la

stabilirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, fiind în fapt analizate de

instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare în cauză.

Împrejurarea relevată

de către condamnat potrivit căreia în cauză a fost audiată în calitate de

martor numita M.E., față de care arată că are o stare conflictuală, nu prezintă

relevanță întrucât potrivit dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen.,

revizuirea hotărârii poate fi cerută dacă un martor a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se solicită, or existența

acestei infracțiuni se dovedește cu o hotărâre judecătorească sau prin

ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei,

înscrisuri care nu au fost prezentate de către revizuent.

Mai mult,

prima instanță a apreciat că prin cererea formulată revizuentul solicită

reevaluarea ansamblului probator administrat în cauză, care a stat la baza

pronunțării hotărârii de condamnare rămasă definitivă, având autoritate de

lucru judecat și care nu poate fi desființată decât în cazurile expres și

limitativ prevăzute de lege; or, prin textul art. 394 lit. a) C. proc. pen. se

cere ca faptele și împrejurările învederate, să fie noi, iar nu mijloacele de

probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o

suplimentare sau o reevaluare a probatoriului, pentru fapte și împrejurări deja

cunoscute și verificate de instanță.

Împotriva

sentinței penale nr. 358 din 9 august 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul

nr. 3806/108/2011 din 26 iulie 2011 a declarat apel condamnatul revizuent D.I.M.,

solicitând admiterea cererii de revizuire și suspendarea executării pedepsei până

la judecarea pe fond a cererii de revizuire, arătând că au fost fapte și împrejurări

în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. petrecute între el și denunțătoare

care nu au fost cunoscute instanțelor de judecată; între el și martora M.E. era

o stare conflictuală, iar aceasta a declarat în fața instanței că nu cunoaște nimic,

fiind incident cazul de revizuire de la lit. b); în baza lit. c), înscrisurile provenite

din interceptările și înregistrările telefonice sunt false, nu-i aparțin și au fost

făcute după metoda „colajelor", fals fiind și procesul-verbal de constatare

a flagrantului, care a dispărut de la dosar.

Prin decizia penală

nr. 165/A din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefundat,

apelul revizuentului condamnat.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel a reținut că relația dintre condamnat și denunțătoare nu

constituie o faptă sau împrejurare nouă în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., ea fiind invocată și în fața instanței de fond și analizată în cuprinsul

sentinței de condamnare.

Cazurile de revizuire

de la lit. b) și c) din alin. (1) al art. 394 C. proc. pen. trebuie dovedite prin

hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului prin care s-a dispus asupra

fondului, împrejurare neregăsită în speță.

Și aspectele legate

de interceptările convorbirilor telefonice au fost analizate în hotărârea de condamnare.

Indicarea în mod

artificial a temeiurilor de drept ca fiind art. 394 alin. (1) lit. a), b) și c)

C. proc. pen. nu atrage admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs condamnatul revizuent solicitând admiterea lui, casarea

deciziei penale nr. 165/A și rejudecând, să se admită cererea de revizuire pentru

motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri astfel că ele nu vor

mai fi reluate. De asemenea a solicitat suspendarea executării pedepsei până la

soluționarea cererii de revizuire.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru

următoarele considerente:

Revizuirea este

o cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale

definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin.

(1) lit. a)-e) C. proc. pen., motive ce vizează împrejurări necunoscute de instanță

la momentul soluționării cauzei, declarații mincinoase date în cauză, existența

unui înscris falsificat care a servit ca temei al hotărârii, săvârșirea de către

organul judiciar a unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,

existența unor hotărâri definitive care nu se pot concilia.

Verificând actele

și lucrările dosarului Înalta Curte constată că toate motivele invocate de recurent

au fost analizate de instanțele de judecată care au dispus și menținut condamnarea

sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Astfel, relația

de dușmănie dintre condamnat și martora M.E. și împrejurarea că înscrisurile provenite

din interceptările și înregistrările telefonice ar fi false, au fost cunoscute de

instanța de judecată la momentul soluționării fondului cauzei, toate aceste aspecte

fiind exploatate de condamnat prin apărarea făcută în fața instanțelor de judecată,

astfel că cele învederate nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de

art. 394 lit. a), b), c) C. proc. pen.

Cât privește împrejurarea

că unul dintre judecătorii, care s-au pronunțat prin decizia nr. 165/A, ar fi incompatibil,

întrucât s-ar fi pronunțat anterior într-un recurs declarat împotriva încheierii

prin care s-a luat măsura arestării preventive față de recurent, Înalta Curte constată

că acesta nu este un motiv pentru reformarea deciziei recurate.

Cazul de incompatibilitate

la care se referă recurentul condamnat este prevăzut de dispozițiile art. 48

lit. a) C. proc. pen. potrivit căruia judecătorul care a soluționat propunerea de

arestare preventivă este incompatibil a mai judeca fondul pricinii.

Or în cazul de

față, suntem în prezența unei cereri de revizuire, aflată în stadiul procesual al

recursului, nefiind vorba de rejudecarea cauzei prin care revizuentul a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Așa fiind,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.I.M.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul condamnat D.I.M. împotriva deciziei penale nr.

165/A din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

03 aprilie 2012.