ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5934/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea introdusă,

pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, pentru refuzul nejustificat

de a-i comunica măsurile luate în dosarul penal nr. 337/VIII/l/2005 , la cererea

formulată în acest sens la data de 23 aprilie 2009.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul a arătat că la data de 05 decembrie 2005 a sesizat pârâta cu privire

la ridicarea ilegală a unui sechestru imobiliar de la SC T. SRL Dej, cu complicitatea

Administrației Finanțelor Publice Dej, instituție în cadrul căreia a îndeplinit

funcția de șef de serviciu. A mai arătat că, în urma sesizării, s-au efectuat acte

de urmărire penală, dar nu i s-a comunicat modul de soluționare a cauzei, deși a

solicitat acest lucru.

Cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 288/2009 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul T.M.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că în cauză au fost invocate excepția lipsei

calității procesuale pasive a Serviciului Teritorial Cluj al Direcției Naționale

Anticorupție, precum și excepția inadmisibilității plângerii.

Cu privire la prima excepție

invocată s-a reținut faptul că, potrivit O.U.G. nr. 43/2002, serviciile teritoriale

ale Direcției Naționale Anticorupție nu au personalitate juridică, dar viciul existent

în cererea de chemare în judecată a fost acoperit prin depunerea întâmpinării de

către Direcția Națională Anticorupție, care a înțeles să răspundă în cauză în calitate

de pârât, în locul Serviciului Teritorial Cluj.

Referitor la cea de a

doua excepție, instanța de fond a reținut că solicitarea reclamantului în fața organelor

de urmărire penală, deși este rezultatul unei obligații impuse unui funcționar public,

are regimul de soluționare specific C. proc. pen., Legea nr. 554/2004 neavând incidență

în cauză.

În consecință, inadmisibilitatea

a fost reținută ca motiv de respingere a cererii de chemare în judecată.

Ca urmare a faptului că

a considerat că Legea contenciosului administrativ nu își găsește aplicabilitate

în cauză, instanța fondului nu a mai analizat excepția inadmisibilității prin prisma

neîndeplinirii procedurii prealabile.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul T.M.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat că instanța a deturnat obiectul acțiunii în sensul

aplicabilității în speță a C. proc. pen., iar nu a Legii nr. 554/2004.

În opinia recurentului-reclamant,

obiectul acțiunii este formulat cu claritate și constă în refuzul nejustificat de

comunicare a măsurilor luate în dosarul penal nr. 337/VIII/1/2005 al Direcției Naționale

Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj, iar nu într-o plângere împotriva măsurilor

adoptate de organele de cercetare penală, motiv pentru care se încadrează în prevederile

Legii nr. 554/2004.

În dovedirea susținerilor

sale, potrivit art. 305 C. proc. civ., recurentul-reclamant a depus la dosarul de

recurs copia rezoluției din 19 august 2009, emisă după declanșarea litigiului în

contencios administrativ, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej i-a respins

plângerea împotriva rezoluției adoptate în Dosarul nr. 87/P/2006 și a dispus sesizarea

Poliției Municipiului Dej pentru a efectua cercetări față de numita G.L. pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

criticilor formulate

Examinând cauza prin prisma

motivului invocat și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 52 din Constituția

României, art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri ori prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri.

Refuzul nejustificat de

rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după

caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal se asimilează actelor

administrative, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Din întreaga reglementare

a contenciosului administrativ rezultă că este supus controlului de legalitate pe

această cale numai refuzul de rezolvare a unei cereri legate de un raport de drept

administrativ.

Din perspectiva enunțată,

instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile Legii nr. 554/2004,

cererea adresată organelor de urmărire penală având un regim juridic distinct, prevăzut

de normele procesual-penale.

în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de modificare

sau de casare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.M. împotriva sentinței civile nr. 288/2009 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2009.