ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5934/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea introdusă, pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, pentru refuzul nejustificat de a-i comunica măsurile luate în dosarul penal nr. 337/VIII/l/2005 , la cererea formulată în acest sens la data de 23 aprilie 2009. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că la data de 05 decembrie 2005 a sesizat pârâta cu privire la ridicarea ilegală a unui sechestru imobiliar de la SC T. SRL Dej, cu complicitatea Administrației Finanțelor Publice Dej, instituție în cadrul căreia a îndeplinit funcția de șef de serviciu.

A mai arătat că, în urma sesizării, s-au efectuat acte de urmărire penală, dar nu i s-a comunicat modul de soluționare a cauzei, deși a solicitat acest lucru. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 288/2009 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul T.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză au fost invocate excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Teritorial Cluj al Direcției Naționale Anticorupție, precum și excepția inadmisibilității plângerii. Cu privire la prima excepție invocată s-a reținut faptul că, potrivit O.U.G.

nr. 43/2002, serviciile teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție nu au personalitate juridică, dar viciul existent în cererea de chemare în judecată a fost acoperit prin depunerea întâmpinării de către Direcția Națională Anticorupție, care a înțeles să răspundă în cauză în calitate de pârât, în locul Serviciului Teritorial Cluj. Referitor la cea de a doua excepție, instanța de fond a reținut că solicitarea reclamantului în fața organelor de urmărire penală, deși este rezultatul unei obligații impuse unui funcționar public, are regimul de soluționare specific C. proc. pen., Legea nr. 554/2004 neavând incidență în cauză. În consecință, inadmisibilitatea a fost reținută ca motiv de respingere a cererii de chemare în judecată.

Ca urmare a faptului că a considerat că Legea contenciosului administrativ nu își găsește aplicabilitate în cauză, instanța fondului nu a mai analizat excepția inadmisibilității prin prisma neîndeplinirii procedurii prealabile. 3. Recursul reclamantului Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul T.M. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța a deturnat obiectul acțiunii în sensul aplicabilității în speță a C. proc. pen., iar nu a Legii nr. 554/2004. În opinia recurentului-reclamant, obiectul acțiunii este formulat cu claritate și constă în refuzul nejustificat de comunicare a măsurilor luate în dosarul penal nr. 337/VIII/1/2005 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj, iar nu într-o plângere împotriva măsurilor adoptate de organele de cercetare penală, motiv pentru care se încadrează în prevederile Legii nr. 554/2004.

În dovedirea susținerilor sale, potrivit art. 305 C. proc. civ., recurentul-reclamant a depus la dosarul de recurs copia rezoluției din 19 august 2009, emisă după declanșarea litigiului în contencios administrativ, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej i-a respins plângerea împotriva rezoluției adoptate în Dosarul nr. 87/P/2006 și a dispus sesizarea Poliției Municipiului Dej pentru a efectua cercetări față de numita G.L. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele corespunzătoare criticilor formulate Examinând cauza prin prisma motivului invocat și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 52 din Constituția României, art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri ori prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri. Refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal se asimilează actelor administrative, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Din întreaga reglementare a contenciosului administrativ rezultă că este supus controlului de legalitate pe această cale numai refuzul de rezolvare a unei cereri legate de un raport de drept administrativ. Din perspectiva enunțată, instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile Legii nr. 554/2004, cererea adresată organelor de urmărire penală având un regim juridic distinct, prevăzut de normele procesual-penale. 2. Soluția pronunțată în recurs Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr. 288/2009 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.