ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A.A.V.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii

și Patrimoniului Național, suspendarea Ordinului Ministrului Culturii și

Patrimoniului Național nr. 2562 din 4 octombrie 2010.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în ordinul contestat se folosește expresia

"cercetare arheologică" deși acest termen se referă numai la

autorizarea "cercetărilor arheologice de teren", iar cercetarea

arheologică nu se rezumă doar la săpătura arheologică, existând o mulțime de

programe și proiecte arheologice care nu implică săpături, finanțate prin Academia

Română sau din alte surse ce nu trebuie autorizate de Ministerul Culturii și

Patrimoniului Național.

Reclamanta a mai

arătat că sunt excluse de la cercetarea arheologică de teren o serie de

instituții care, în conformitate cu H.G. nr. 551/2007, au obținut atestarea și

chiar acreditarea ca unități de cercetare-dezvoltare prin decizii ale ANCS,

deși, o parte a instituțiilor de profil muzeal nu sunt atestate ca unități de

cercetare-dezvoltare.

b) întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâtul Ministerul

Culturii și Patrimoniului Național a depus întâmpinare prin care a invocat

excepția necompetenței materiale a tribunalului, solicitând declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și

excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

c) sentința

Tribunalului București

Prin Sentința civilă

nr. 82 din 10 ianuarie 2011, Tribunalul București a declinat competenta de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reținând că actul administrativ a cărei executare se

solicită a fi suspendată este emis de o autoritate centrală a administrației

publice, astfel că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de apel.

d) excepțiile

invocate în fața Curții de apel

La termenul de

judecată din data de 22 iunie 2011, pârâtul Ministerul Culturii și

Patrimoniului Național a invocat excepția lipsei de interes a cererii de

suspendare.

e) sentința și

considerentele Curții de apel

Prin Sentința nr.

4379 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes și a respins

cererea formulată de reclamanta A.A.V.P., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, ca fiind lipsită de interes.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că reclamanta a

formulat o cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 2.562 din 4

octombrie 2010 emis de Ministrul Culturii și Patrimoniului Național, invocând

aparenta nelegalitate a acestuia, în măsura în care, în cuprinsul său se referă

numai la autorizarea cercetărilor arheologice de teren.

Având în vedere că

prin Ordinul nr. 2.178 din 17 martie 2011 s-a modificat și completat Ordinul

nr. 2.562/2010, în sensul celor cerute de reclamantă, Curtea de apel a

constatat că nu mai subzistă un interes actual al acesteia de a solicita suspendarea

executării ordinului în forma sa inițială.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta A.A.V.P.

a) Motivele de recurs

Prin motivele de

recurs reclamanta-recurentă a arătat că solicită atât suspendarea Ordinului nr.

2.562/2010 cât și a Ordinului nr. 2.178 din 17 martie 2011, prin care s-a

modificat primul ordin.

S-a precizat că în

cel de-al doilea ordin sunt folosite expresii vagi și neclare, ceea ce ar

conduce la respingerea cererilor de autorizare a cercetărilor în cadrul unor

situri.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Ministerul Culturilor

și Patrimoniului Național a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului, deoarece prin Ordinul nr. 2.178 din 17 martie 2011 s-a

modificat și completat Ordinul nr. 2.562/2010 în sensul urmărit de reclamantă.

c) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte, din

examinarea motivelor de recurs, a acțiunii, a probelor cauzei și legislației

aplicabile, reține:

Prin Ordinul nr.

2.562/2010, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a adoptat procedura

de acordare a autorizațiilor pentru cercetarea arheologică.

Urmare a demersurilor

reclamantei acest ordin a fost modificat prin Ordinul nr. 2.178 din 17 martie

2011.

Prima instanță a

apreciat că cererea de suspendare este lipsă de interes, având în vedere

adoptarea unei noi proceduri care a modificat primul ordin.

Înalta Curte arată că

excepția lipsei de interes a fost corect admisă de prima instanță.

Interesul este o

condiție de exercițiu a acțiunii, care trebuie să îndeplinească mai multe

cerințe, respectiv să fie legitim, să fie născut și actual.

În cazul în care

interesul nu îndeplinește una dintre cerințele de mai sus, acțiunea/cererea se

respinge ca lipsită de interes.

În speța prezentă,

interesul în promovarea cererii de suspendare nu mai îndeplinește cerința de a

fi actual, pentru că ordinul a cărui suspendare s-a cerut a fost modificat

printr-un alt ordin.

Prin suspendare,

actul administrativ nu mai produce efecte, ori în cauză Ordinul nr. 2.562/2010

nu mai are existență juridică proprie, fiind modificat prin Ordinul nr.

2.178/2011.

În recurs, reclamanta

a solicitat și suspendarea celui de-al doilea ordin.

Trebuie precizat că

potrivit art. 294 C. proc. civ. aplicabil și în materia recursului ca efect al

prevederilor art. 316 C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba

calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici

nu se pot face cereri noi.

Așadar, legiuitorul

interzice cererile noi în cadrul căii de atac, aceasta înseamnă că nu pot fi

formulate în recurs pretenții, cereri care nu au fost sus-puse judecății primei

instanțe.

Ca urmare, cererea de

suspendare a Ordinului nr. 2.178/2011 nu va fi analizată în cadrul controlului

judiciar, care se limitează la examinarea sentinței primei instanțe, sub

aspectul legalității și temeiniciei acesteia, în raport de obiectul dedus

judecății.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele expuse în prezenta decizie, în baza art. 312 C. proc. civ.,

recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.A.V.P. împotriva Sentinței nr. 4379 din 22 iunie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - CL