ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3844/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3844/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința comercială nr. 130/COM/2011 din 2 februarie
2011 a Tribunalului Bihor, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C., s-a
respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă
reconvențională SC T.E. SRL Oradea și s-a dispus evacuarea pârâtei reclamantei
reconvenționale din imobilul situat administrativ în Oradea, județul Bihor.
Apelul declarat de pârâta SC T.E.
SRL Oradea împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de
Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin
Decizia nr. 46/AC/2011 din 17 mai 2011.
Împotriva acestei decizii pârâta SC
T.E. SRL Oradea a declarat recurs fără a indica motivele de fapt și de drept pe
care își întemeiază cererea.
Înalta Curte, conform art. 137 C.
proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1 - 3) din Legea nr. 146/1997,
modificată și completată și la dispozițiile art. 302
1
alin. (2) C.
proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a
reținut:
Conform art. 1 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la
instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de
acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de
persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la
termenul stabilit de instanță.
Având în vedere criticile formulate
în recurs, raportat la soluția instanței și constatând că recurenta a depus 4
RON taxa judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar Înalta Curte în
conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a
stabilit în sarcina recurentei, obligația de a achita o diferență a taxei judiciare
de timbru în sumă de 281 RON și a timbrului judiciar în valoare de 3 RON.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea
nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care
partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca
netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost
timbrat suficient, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare cu
diferența taxei judiciare de timbru potrivit mențiunii din citația emisă pentru
termenul din 24 noiembrie 2011, când procedura a fost legal îndeplinită, că în
cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează
să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997,
modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de
aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul
judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca
insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat
recursul declarat de pârâta SC T.E. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 46/AC/2011
din 17 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 noiembrie 2011.