ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3879/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., a solicitat anularea atestatului din 30 octombrie 2008 emis de pârât. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin atestat s-a confirmat faptul că hotărârea din 13 octombrie 2008 a Consiliului de Administrație, prin care nu au fost validate subscrierile efectuate de acționarul SC E.P.S. Ltd, în cadrul departamentului de preferință aferent majorării capital social, nu a respectat prevederile legale - art. 216 alin. (1) și 217 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, precum și art. 130 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006. A arătat reclamanta că atestatul este nul, întrucât el se constituie într-un veritabil abuz de drept, el neconfirmând, nerecunoscând situații, calități, raporturi sau comunicări de date și informații, conform art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, ci afirmă o poziție proprie, eronată. El reprezintă un veritabil control de legalitate a unor operații proprii unor societăți comerciale. De asemenea, atestatul nu are temei legal, deoarece persoana juridică SC E.P.S. Ltd devine acționară a reclamantei, prin achiziționarea de pe piața reglementată RASDAQ în perioada 07-10 iulie 2008, a unui pachet de acțiuni emise de reclamantă, reprezentând la aceea dată 35,99%. În consecință, s-a trimis reclamantei o adresă la 18 iulie 2008 pentru respectarea art. 203 din Legea nr. 297/2004.

Se arată în continuare că la data de 15 octombrie 2008 s-a aprobat oferta publică de preluare obligatorie a SC C. SA inițiată de M.S.H. AG, cu depășirea termenului de 2 luni, obligatoriu. Astfel, greșit atestatul s-a întemeiat pe art. 205 din Legea nr. 297/2004 pe care reclamanta l-a enunțat, deoarece operațiunea nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele enunțate, aplicabile fiind dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004. Conchide, arătând că prin sentința civilă din 19 noiembrie 2008, s-a admis cererea de suspendare, la fel ca și în cea din 05 noiembrie 2008, privind decizia de aprobare a ofertei publice de preluare obligatorie. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit prerogativele enunțate de art. 7 alin. (1) și alin. (4) din O.G.

nr. 25/2002, precum și art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004. La data de 25 martie 2009, instanța a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată de petenta SC E.P.S. Ltd în favoarea pârâtei, solicitând respingerea contestației, arătând că a atacat în instanță hotărârile nr. 1 și 2 din 13 octombrie 2008 ale Consiliului de Administrație, hotărâri care au încălcat dreptul său de preferință la subscrierea noii emisiuni de acțiune, au încălcat art. 219 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, printr-o fraudă săvârșită de acționarul majoritar. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2241 din 27 mai 2999 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.

și a anulat atestatul din 30 octombrie 2008 emis de pârâtă. Totodată, a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei a SC E.P.S. Ltd. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță,verificând actele și lucrările cauzei, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței următoarele: Potrivit art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului C.N.V.M., modificată și completată, atestatele sunt acte prin care C.N.V.M. confirmă ori recunoaște situații sau calități, raportări ori comunicări de date și informații. Așadar, atestatele nu pot avea ca obiect exclusiv dezlegarea unor probleme de drept sau verificarea legalității unor acte emise de către societățile comerciale sau alte entități reglementate în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, modificată și completată.

Or, în speță, prin atestatul din 30 octombrie 2008 emis de pârâta C.N.V.M., s-a stabilit că „hotărârea din data de 13 octombrie 2008 a Consiliului de Administrație al SC C. SA Constanța prin care nu au fost validate subscrierile efectuate de acționarul SC E.P.S. Ltd în cadrul dreptului de preferință aferent majorării de capital al SC C. SA Constanța hotărâtă în ședința Consiliului de Administrație din data de 26 august 2008, nu a respectat prevederile legale în vigoare, respectiv art. 216 alin. (1) și art. 217 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare, art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 130 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori imobiliare”.

Concluzionează prima instanță arătând că textele de lege invocate de reclamantă și intervenienta accesorie privesc fondul raportului juridic, iar nu regimul juridic al atestatului sau competența pârâtei de a statua asupra legalității hotărârilor adoptate de Consiliul de Administrație al unei societăți comerciale. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs pârâta C.N.V.M. și intervenienta SC E.P.S. Ltd București. În motivarea recursului, pârâta C.N.V.M.

a arătat, în esență, că prin atestatul contestat a confirmat faptul că hotărârea din 13 octombrie 2008 nu a respectat prevederile legale în vigoare, că în virtutea statutului său reglementează și supraveghează piața de capital, iar printre actele individuale pe care le emite sunt și atestatele, având dreptul consfințit de legislativ să-și exprime punctul de vedere și să facă aprecieri cu privire la respectarea dispozițiilor legale specifice domeniului pieței de capital de către autoritățile reglementate. În motivarea recursului său, intervenienta SC E.P.S. Ltd București a arătat, în esență, că demersul pârâtei nu se situează în afara puterilor acordate de lege, că pârâta este abilitată să verifice modul în care organele reprezentative ale entităților reglementate își îndeplinesc atribuțiile, că C.N.V.M.

trebuie să identifice practicile nelegale ale operatorilor de piață, că prin atestate pârâta este îndrituită să se refere atât la situații de fapt, cât și de drept, în fine, că pârâta nu a comis o imixtiune în activitatea jurisdicțională. Recursurile sunt nefondate. Raportat la soluția pronunțată de prima instanță, problema de drept ce trebuie tranșată este aceea dacă C.N.V.M. posedă puterea juridică de a dezlega probleme de drept sau de a verifica legalitatea unor acte emise de către societățile comerciale sau alte entități reglementate, în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 297/2004, prin emiterea unui atestat. Prima instanță a anulat atestatul din 30 ianuarie 2008 emis de C.N.V.M., considerând că atestatele pot fi emise doar pentru a confirma sau recunoaște aspecte de fapt ori calități existente, conform art. 9 alin. (3) din O.U.G.

nr. 25/2002, or, prin atestatul contestat, pârâta s-a pronunțat asupra legalității hotărârii din data de 13 octombrie 2008 a Consiliului de Administrație al SC C. SA Constanța. Este de necontestat, observă Înalta Curte, că pârâta C.N.V.M. are la dispoziție o paletă variată de mijloace pentru exercitarea competențelor sale conferite de lege în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă care reglementează și supraveghează piața de capital, precum și instituțiile și operațiunile specifice. În consecință, pârâta are abilitarea de a se pronunța asupra legalității unor acte ale organelor reprezentative ale entităților reglementate sau supravegheate, în exercitarea activității de supraveghere a operatorilor și operațiunilor de pe piața de capital, conform art. 2 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, având competența să verifice modul în care respectivele organe își îndeplinesc atribuțiile și obligațiile legale și statutare.

În speță, pârâta s-a pronunțat asupra legalității hotărârii din 13 octombrie 2008 a Consiliului de Administrație al SC C. SA, prin intermediul unui atestat. Conform art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, text care conține definiția legală a atestatului, printr-un astfel de act pârâta procedează la recunoașterea ori confirmarea unor situații sau calități, raportări ori comunicări de date și informații. Având ca reper textul legal precitat, rezultă cu puterea evidenței că pârâta nu poate apela însă la atestat ca act juridic prin care își exercită competențele, pentru a dezlega probleme de drept sau a verifica legalitatea unor acte emise de entitățile supravegheate sau reglementate, ci doar pentru a confirma/recunoaște aspecte de fapt ori calități existente.

Prin urmare, recursul formulat de pârâta C.N.V.M. este nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta C.N.V.M. și intervenienta SC E.P.S. Ltd București împotriva sentinței nr. 2242 din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010.