ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova reclamantul I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea acesteia din urmă la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire aferente imobilului situat

în Craiova, str. P., jud. Dolj și, de asemenea, la plata sumei de 10.000 RON cu

titlu de daune morale și daune cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere

începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a

acesteia.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziția din 02 februarie 2006,

Primarul Municipiului Craiova a stabilit cu titlu de măsuri reparatorii suma de

1.152.000.000 ROL pentru imobilul situat în Craiova, str. P., jud. Dolj preluat

abuziv, că dosarul a fost înaintat de Primăria Craiova către Agenția Națională

pentru Restituirea Proprietăților sub nr. X/CC și că deși au trecut mai mult de

3 ani nu s-a emis decizia privind titlurile de despăgubire.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată.

Soluția instanței de

fond

Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 274 din data

de 9 iulie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I.N., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor și,

pe cale de consecință, a obligat-o la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. P.

Totodată, a respins

capetele de cerere având ca obiect daunele morale și cele pentru întârziere.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

sentinței, următoarele:

Reclamantul a

solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii

pentru imobilul situat în Craiova, str. P., imobil expropriat și demolat.

Prin Dispoziția din

02 februarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a stabilit cu titlu de măsuri

reparatorii suma de 1.152.000.000 ROL, în același timp dispunându-se

transmiterea dosarului către secretarul Comisiei Centrale din cadrul Agenției

Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP).

A mai arătat prima

instanță că, din Adresa din 27 martie 2009 a Agenției Naționale pentru

Restituirea Proprietăților se constată că dosarul reclamantului a fost

retransmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

de către Primăria Municipiului Craiova fiind înregistrat sub nr. X/CC.

Ulterior după

transmiterea dosarului către Agenția Națională pentru Restituirea

Proprietăților, respectiv Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor

reclamantul a formulat mai multe demersuri pentru ca cererea acestuia să fie

soluționată, în acest sens fiind răspunsul Agenției Naționale pentru

Restituirea Proprietăților.

Arată instanța că

reclamantul a introdus acțiunea la data de 12 iunie 2009, astfel că între data

depunerii cererii și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 8 ani,

fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la

finalizarea procedurii.

În consecință,

instanța a constat că s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Noțiunea de proces

echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen

rezonabil de soluționare a unei cauze.

Termenul rezonabil la

care se referă art. 6 parag. I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o

premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.

Între acestea se

înscrie Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv

de către stat, lege care a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

În afara argumentului

decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea

obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o

evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja

bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către

România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Concluzionând, Curtea

apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie

să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la

data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o

încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din  Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În ceea ce privește

cererea de obligare la acordarea daunelor morale, instanța a respins-o ca

nedovedită, iar, în ceea ce privește cererea de obligare la plata daunelor

cominatorii, a constat că, prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o

procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu

execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă

actualei etape judiciare.

exercitată.

Împotriva sentinței

Curții de apel a declarat recurs pârâta Comisia pentru Stabilirea

Despăgubirilor criticile formulate vizând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

În esență, memoriul

de recurs în care nu sunt sistematizate criticile formulate și reluând

apărările de le fond, recurenta a susținut aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 6 din C.E.D.O. și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție,

precum și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg.

În cuprinsul acestui

motiv recurenta dezvoltă teza potrivit căreia Legea nr. 247/2005 astfel cum a

fost completată prin O.U.G. nr. 81/2007 este o lege specială ce reglementează o

procedură administrativă ce presupune mai multe etape obligatorii,

finalizându-se cu aprobarea raportului de evaluare în Ședința Comisiei Centrale

și emiterea deciziei.

Învederează împrejurarea

că dosarele sunt luate în ordinea cronologică a înregistrării la Secretariatul

Comisiei Centrale.

În fine, în

susținerea punctului său de vedere, recurenta arată că instanța ar fi trebuit

să țină seama de Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale care respectă

egalitatea de tratament a persoanelor îndreptățite care au dosare de

despăgubire înregistrate/neînregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale

stabilind astfel o modalitate de soluționare convenabilă.

Intimatul nu a

formulat apărări în cauză.

de recurs.

Examinând sentința

atacată prin prisma recursului declarat, cât și sub toate aspectele, potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală pentru

motivele care succed.

Intimatul-reclamant

I.N. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul recurentei-pârâte de a emite decizie reprezentând titlul

de despăgubire în favoarea acestuia, pentru imobilul situat în Craiova, str.

Pașcani nr. 3, jud. Dolj.

De asemenea, recurenta

nu neagă dreptul intimatului de a fi despăgubit în numerar, ci invocă existența

unor limitări introduse prin O.U.G. nr. 81/2007: emiterea titlurilor de plată

în ordinea depunerii cererilor de opțiune, parcurgând astfel procedura

administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Aceste apărări ale

autorității, reiterate și sub forma motivelor de recurs nu pot fi primite

pentru că prelungesc excesiv procedura administrativă ce a debutat în anul

2001, prin formularea notificării prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Or, luând în

considerare intervalul de timp scurs de la inițierea procedurii, precum și

faptul că în baza legislației interne, de la data depunerii cererii și până la

data introducerii acțiunii au trecut 8 ani, fără ca în această perioadă

autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii. Așadar,

durata procedurilor administrative de aproximativ de 8 ani, în mod evident, nu

poate fi considerată o durată rezonabilă.

Dispozițiile legale

invocate de recurentă în favoarea sa au următorul cuprins:

Art. 18

1

,

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru

accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, stabilește că:

"(1) Titlurile

de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din

modalitățile prevăzute în prezenta secțiune.

(2) Dacă titlul de

despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul

acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în

acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar,

fie parte în acțiuni, parte în numerar.

(3) Dacă titlul de

despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei,

titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de

despăgubire, în funcție de opțiunea sa:

a) să solicite

primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea sau

b) să solicite

primirea de titluri de plată, în condițiile art. 14

1

și cu

respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege

și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile

de despăgubire, acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

(4) Titlurile de

despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu

expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a

acțiunilor emise de Fondul Proprietatea".

Din interpretarea

acestor texte legale, recurenta ajunge la concluzia că prin actul normativ adoptat

cu scopul "accelerării procedurii de acordare a despăgubirilor" s-au

introdus anumite "limite" pe care nu le poate eluda.

Curtea de apel a

reținut însă în mod legal că în conformitate cu prevederile art. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), părțile contractante ale

acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția

lor drepturile și libertățile definite în titlul I al Convenției.

Așadar, autoritățile

unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva

dreptului le procesul rezonabil, asta însemnând invocarea propriei culpe,

încălcarea Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Protocolul adițional

nr. 1 la Convenție, Curtea de la Strasbourg a reținut, în privința existenței

unui just echilibru între interesul general al comunității și imperativul

salvgardării drepturilor fundamentale ale individului, că lipsa de claritate a

legii și menținerea pe o perioadă îndelungată a stării de incertitudine în

privința situației juridice a bunului reclamantului au determinat suportarea de

către acesta a unei sarcini disproporționate și excesive.

Pe cale de

consecință, soluția fondului se impune a fi menținută astfel că în temeiul art.

312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și al art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței

nr. 274 din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2010.