ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1531/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele;

Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 42 din 22 februarie 2010, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul D.N.M., împotriva

Ordonanței nr. 950/P/2009 din 18 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, menținută prin Rezoluția nr. 2035/II/2/2009 din 7

decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut următoarele:

Prin plângerea

formulată la 13 noiembrie 2008 de către intimata petentă F.V. împotriva

petentului învinuit D.N.M. (părți în Dosarul civil nr. 13432/318/2007 al

Judecătoriei Tg. Jiu), se susținea că acesta a depus la dosar o copie xerox

după un înscris, care atesta fapte și împrejurări necorespunzătoare realității,

semnătura petentei nefiind executată de aceasta, în cuprinsul convenției datate

25 august 2007.

În cuprinsul

convenției, redactată de D.N.M., numita F.V. declară fără să fie constrânsă

fizic sau moral că societatea comercială a fost înființată cu banii fiicei sale

și a soțului acesteia, activitatea este realizată de cei doi și personalul

angajat, iar veniturile sunt folosite de soți. De asemenea referitor la

autoturismul F.F., cumpărat de către cei doi soți, din veniturile lor, aceștia

au făcut un împrumut la B.C.R. Tg. Jiu și fiind trecut în contabilitatea

firmei, F.V. recunoaște că este proprietatea fiicei și soțului ei.

Semnătura, antetul și

condițiile în care a fost întocmit înscrisul fiind contestate de F.V., la data

de 9 aprilie 2009 procurorul a dispus efectuarea unei expertize care să

stabilească dacă semnătura, în dreptul numelui F.V. de pe convenția datată 25

august 2007, aparține acesteia sau a fost executată de învinuitul D.N.M.

Conform raportului de expertiză criminalistică cu nr. 199 din 3 iunie 2009,

întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București,

semnătura peste numele F.V. nu aparține acestei persoane și nu se poate stabili

dacă semnătura în litigiu a fost sau nu executată de învinuit sau altă persoană

bănuită.

Față de declarațiile

inițiale, din 30 ianuarie 2009 și 9 aprilie 2009, când învinuitul a pretins că

a redactat personal actul la mașina de scris că acesta a fost semnat în fața sa

de F.V., iar după efectuarea expertizei, în declarația din 28 septembrie 2009 a

revenit asupra unor aspecte relatate arătând că nu a fost prezent la semnarea

convenției, procurorul a reținut că D.N.M. cunoscând caracterul fals al

înscrisului și folosindu-l într-o cauză civilă a săvârșit infracțiunea de fals

în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

Ținând seama de lipsa

antecedentelor penale și de atitudinea procesuală, parțial sinceră, s-a

apreciat că în cauză lipsește pericolul social specific infracțiunii prevăzute

de art. 290 C. pen. și că este oportună aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ.

Prin Ordonanța din 16

noiembrie 2009 s-a dispus în temeiul art. 249 alin. (1) și (3) raportat la art.

11 alin. (1) pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

scoaterea de sub urmărire penală. În baza art. 91 C. pen. a fost aplicată

amenda administrativă în sumă de 1.000 RON.

Plângerea formulată

la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă prin Rezoluția din 7 decembrie

2009, procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Craiova - constatându-se

în esență că în mod just s-a reținut în sarcina învinuitului săvârșirea faptei

prevăzute de art. 290 C. pen.

Verificând potrivit

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. ordonanța, Curtea a reținut și

motivat că soluția adoptată este legală și temeinică. Astfel din probele

administrate, în special expertiză grafică rezultă că înscrisul menționat, a

fost redactat de învinuit, nu este semnat de F.V. și a fost folosit de învinuit

într-o cauză civilă.

Prin urmare,

motivează Curtea, chiar dacă nu ar fi executat el semnătura, învinuitul

cunoștea caracterul fals al convenției, în ceea ce privește rubrica F.V.

(semnătura) fiind deci realizate condițiile legale și elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul, care însă deși legal citat nu s-a prezentat pentru

a-l susține și nici nu a motivat recursul în scris.

Din cuprinsul actelor

și lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că hotărârea supusă

recursului de față este legală și temeinică.

Verificând soluția de

scoatere de sub urmărire penală, instanța a reținut că urmărirea penală s-a

efectuat cu respectarea dispozițiilor care reglementează urmărirea, audierea

părților și administrarea probelor. Ținând seama de plângerea și declarațiile persoanei

vătămate de declarațiile învinuitului care inițial a indicat-o pe F.V. fiind

persoana care "în fața lui" a semnat convenția, apoi a arătat că nu a

fost de față la semnarea actului și în fine de concluziile expertizei grafice

care exclude semnarea de către persoana a cărei nume este trecut (F.V.), curtea

a reținut că legal și temeinic s-a stabilit că învinuitul a săvârșit fapta.

Recurentul nu a

invocat niciun motiv de casare, iar Înalta Curte, procedând în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., examinând cauza sub

toate aspectele, constată că hotărârea este legală și temeinică drept pentru

care recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. 6 C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.M. împotriva Sentinței penale nr.

42 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2010.

Procesat

de GGC - CT