ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1531/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 42 din 22 februarie 2010, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul D.N.M., împotriva Ordonanței nr. 950/P/2009 din 18 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin Rezoluția nr. 2035/II/2/2009 din 7 decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele: Prin plângerea formulată la 13 noiembrie 2008 de către intimata petentă F.V. împotriva petentului învinuit D.N.M. (părți în Dosarul civil nr. 13432/318/2007 al Judecătoriei Tg.

Jiu), se susținea că acesta a depus la dosar o copie xerox după un înscris, care atesta fapte și împrejurări necorespunzătoare realității, semnătura petentei nefiind executată de aceasta, în cuprinsul convenției datate 25 august 2007. În cuprinsul convenției, redactată de D.N.M., numita F.V. declară fără să fie constrânsă fizic sau moral că societatea comercială a fost înființată cu banii fiicei sale și a soțului acesteia, activitatea este realizată de cei doi și personalul angajat, iar veniturile sunt folosite de soți. De asemenea referitor la autoturismul F.F., cumpărat de către cei doi soți, din veniturile lor, aceștia au făcut un împrumut la B.C.R. Tg. Jiu și fiind trecut în contabilitatea firmei, F.V.

recunoaște că este proprietatea fiicei și soțului ei. Semnătura, antetul și condițiile în care a fost întocmit înscrisul fiind contestate de F.V., la data de 9 aprilie 2009 procurorul a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească dacă semnătura, în dreptul numelui F.V. de pe convenția datată 25 august 2007, aparține acesteia sau a fost executată de învinuitul D.N.M. Conform raportului de expertiză criminalistică cu nr. 199 din 3 iunie 2009, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, semnătura peste numele F.V. nu aparține acestei persoane și nu se poate stabili dacă semnătura în litigiu a fost sau nu executată de învinuit sau altă persoană bănuită.

Față de declarațiile inițiale, din 30 ianuarie 2009 și 9 aprilie 2009, când învinuitul a pretins că a redactat personal actul la mașina de scris că acesta a fost semnat în fața sa de F.V., iar după efectuarea expertizei, în declarația din 28 septembrie 2009 a revenit asupra unor aspecte relatate arătând că nu a fost prezent la semnarea convenției, procurorul a reținut că D.N.M. cunoscând caracterul fals al înscrisului și folosindu-l într-o cauză civilă a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. Ținând seama de lipsa antecedentelor penale și de atitudinea procesuală, parțial sinceră, s-a apreciat că în cauză lipsește pericolul social specific infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

și că este oportună aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Prin Ordonanța din 16 noiembrie 2009 s-a dispus în temeiul art. 249 alin. (1) și (3) raportat la art. 11 alin. (1) pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală. În baza art. 91 C. pen. a fost aplicată amenda administrativă în sumă de 1.000 RON. Plângerea formulată la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă prin Rezoluția din 7 decembrie 2009, procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Craiova - constatându-se în esență că în mod just s-a reținut în sarcina învinuitului săvârșirea faptei prevăzute de art. 290 C. pen. Verificând potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. ordonanța, Curtea a reținut și motivat că soluția adoptată este legală și temeinică.

Astfel din probele administrate, în special expertiză grafică rezultă că înscrisul menționat, a fost redactat de învinuit, nu este semnat de F.V. și a fost folosit de învinuit într-o cauză civilă. Prin urmare, motivează Curtea, chiar dacă nu ar fi executat el semnătura, învinuitul cunoștea caracterul fals al convenției, în ceea ce privește rubrica F.V. (semnătura) fiind deci realizate condițiile legale și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, care însă deși legal citat nu s-a prezentat pentru a-l susține și nici nu a motivat recursul în scris. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că hotărârea supusă recursului de față este legală și temeinică.

Verificând soluția de scoatere de sub urmărire penală, instanța a reținut că urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor care reglementează urmărirea, audierea părților și administrarea probelor. Ținând seama de plângerea și declarațiile persoanei vătămate de declarațiile învinuitului care inițial a indicat-o pe F.V. fiind persoana care "în fața lui" a semnat convenția, apoi a arătat că nu a fost de față la semnarea actului și în fine de concluziile expertizei grafice care exclude semnarea de către persoana a cărei nume este trecut (F.V.), curtea a reținut că legal și temeinic s-a stabilit că învinuitul a săvârșit fapta. Recurentul nu a invocat niciun motiv de casare, iar Înalta Curte, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., examinând cauza sub toate aspectele, constată că hotărârea este legală și temeinică drept pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. 6 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.M. împotriva Sentinței penale nr. 42 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2010. Procesat de GGC - CT