ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2280/2010

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 27/PI din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.C.G. împotriva Ordonanței din 21 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 587/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a fost conexată la alte trei plângeri, petiționarul, asociat în cadrul SC Y.C. SRL, a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții C.L.Ș. și C.M., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 213, art. 214, art. 215 și art. 215 1 C. pen., susținând că aceștia ar fi girat cu autoturismele închiriate de SC Y.C.

SRL mai multe împrumuturi personale, pricinuind pagube însemnate societății cu ocazia administrării activității acesteia, în scopul obținerii unor foloase materiale și au ascuns situația reală a societății pentru a obține foloase materiale injuste. Prin Ordonanța din 10 august 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dată fiind calitatea de avocat în Baroul Timiș a numitei C. (în prezent B.) M. Prin Ordonanța din 21 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 587/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul B. (fostă C.) M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208, art. 213, art. 214, art. 26 raportat la art. 215 și art. 215 1 C. pen.

și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei privind pe numitul C.L.Ș., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, reținându-se următoarele: Din verificările efectuate, a rezultat că intimata B.M. îl ajuta pe soțul ei la întocmirea unor contracte, fără a avea însă specimen de semnătură la bancă, precum și că nu s-a ocupat de contabilitatea firmei în cadrul căreia soțul ei era administrator și nici nu a avut cunoștință despre autoturismele închiriate de fostul său soț. S-a mai reținut că intimata nu a avut nicio calitate în cadrul SC Y.C. SRL și nici nu a avut vreo implicare în garantarea cu bunurile societății a unor împrumuturi acordate în mod personal soțului său.

Așa fiind, s-a stabilit că intimata nu a avut cunoștință în activitatea desfășurată de fostul ei soț, C.L.Ș. și nu a intenționat inducerea în eroare a vreunei persoane, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate sub aspectul laturii subiective. Prin Rezoluția din 2 decembrie 2009, dată în Dosarul nr. 1235/11/2/2009 a procurorului general, a fost respinsă plângerea petiționarului, fiind menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, că pentru infracțiunile de gestiune frauduloasă și delapidare, subiectul activ este calificat, în sensul că trebuie să fie funcționar sau o persoană cu obligații de administrare sau conservare a bunurilor societății, ceea ce nu este cazul intimatei B. (fostă C.) M. În ce privește infracțiunile de abuz de încredere, furt și înșelăciune, s-a reținut că nu a rezultat că intimata ar fi deținut cu vreun titlu bunuri ale societății SC Y.C. SRL sau că și-ar fi însușit aceste bunuri sau că ar fi desfășurat activități de inducere în eroare a vreunei persoane. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Din actele premergătoare efectuate, rezultă că intimata B. (fostă C.) M. nu acționa în cadrul SC Y.C. SRL într-o calitate anume, ci doar îl ajuta pe soțul ei, C.L.Ș., la întocmirea unor acte care necesitau cunoștințe juridice. Așa cum a reținut în mod corect prima instanță, pentru existența infracțiunilor de gestiune frauduloasă și delapidare, legiuitorul a prevăzut o cerință specială pentru subiectul activ, ca acesta să aibă calitatea de funcționar sau persoană însărcinată cu administrarea, gestionarea sau conservarea bunurilor unei societăți, ceea ce nu este cazul intimatei B. (fostă C.) M. Nici referitor la infracțiunile de abuz de încredere, furt și înșelăciune, nu a rezultat din actele premergătoare efectuate de procuror că intimata s-ar fi aflat într-un raport contractual cu SC Y.C.

SRL - cerință specială pentru existența abuzului de încredere-sau că și-ar fi însușit aceste bunuri ori că ar fi desfășurat activități de inducere în eroare a vreunei persoane. În ce privește criticile petiționarului, referitoare la necitarea sa în vederea audierii la organul de urmărire penală, acestea nu pot fi primite. Urmare sesizării printr-o plângere penală, organul de urmărire penală este obligat, ca în virtutea principiilor rolului activ și al oficialității, să îndeplinească toate actele necesare soluționării plângerii cu care a fost învestit. În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, poate efectua acte premergătoare.

În cadrul acestei faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii. Așa fiind, critica referitoare la neaudierea petiționarului și a martorilor nu este întemeiată, întrucât în cadrul acestei proceduri, în care nu s-a creat un cadru procesual legal, nu se administrează probe. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C.G. împotriva Sentinței penale nr. 27/PI din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar D.C.G. împotriva Sentinței penale nr. 27/PI din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2010.