ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2280/2010

Asupra recursului de

față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 27/PI din 4

februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.C.G. împotriva Ordonanței din

21 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 587/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Prin plângerea

formulată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a fost

conexată la alte trei plângeri, petiționarul, asociat în cadrul SC Y.C. SRL, a

solicitat efectuarea de cercetări față de numiții C.L.Ș. și C.M., pentru

pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 213, art. 214, art. 215

și art. 215

1

C. pen., susținând că aceștia ar fi girat cu

autoturismele închiriate de SC Y.C. SRL mai multe împrumuturi personale,

pricinuind pagube însemnate societății cu ocazia administrării activității

acesteia, în scopul obținerii unor foloase materiale și au ascuns situația

reală a societății pentru a obține foloase materiale injuste.

Prin Ordonanța din 10

august 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus declinarea

competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, dată fiind calitatea de avocat în Baroul Timiș

a numitei C. (în prezent B.) M.

Prin Ordonanța din 21

octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 587/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

avocatul B. (fostă C.) M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 208, art. 213, art. 214, art. 26 raportat la art. 215 și art. 215

1

C. pen. și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei privind pe

numitul C.L.Ș., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara,

reținându-se următoarele:

Din verificările

efectuate, a rezultat că intimata B.M. îl ajuta pe soțul ei la întocmirea unor

contracte, fără a avea însă specimen de semnătură la bancă, precum și că nu s-a

ocupat de contabilitatea firmei în cadrul căreia soțul ei era administrator și

nici nu a avut cunoștință despre autoturismele închiriate de fostul său soț.

S-a mai reținut că

intimata nu a avut nicio calitate în cadrul SC Y.C. SRL și nici nu a avut vreo

implicare în garantarea cu bunurile societății a unor împrumuturi acordate în

mod personal soțului său.

Așa fiind, s-a

stabilit că intimata nu a avut cunoștință în activitatea desfășurată de fostul

ei soț, C.L.Ș. și nu a intenționat inducerea în eroare a vreunei persoane,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate sub

aspectul laturii subiective.

Prin Rezoluția din 2

decembrie 2009, dată în Dosarul nr. 1235/11/2/2009 a procurorului general, a

fost respinsă plângerea petiționarului, fiind menținută rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale, ca legală și temeinică.

Prin plângerea depusă

la instanță, petiționarul a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Instanța de fond,

prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarei, reținând, în esență, că pentru infracțiunile de gestiune

frauduloasă și delapidare, subiectul activ este calificat, în sensul că trebuie

să fie funcționar sau o persoană cu obligații de administrare sau conservare a

bunurilor societății, ceea ce nu este cazul intimatei B. (fostă C.) M.

În ce privește

infracțiunile de abuz de încredere, furt și înșelăciune, s-a reținut că nu a

rezultat că intimata ar fi deținut cu vreun titlu bunuri ale societății SC Y.C.

SRL sau că și-ar fi însușit aceste bunuri sau că ar fi desfășurat activități de

inducere în eroare a vreunei persoane.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționara.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din actele

premergătoare efectuate, rezultă că intimata B. (fostă C.) M. nu acționa în

cadrul SC Y.C. SRL într-o calitate anume, ci doar îl ajuta pe soțul ei, C.L.Ș.,

la întocmirea unor acte care necesitau cunoștințe juridice.

Așa cum a reținut în

mod corect prima instanță, pentru existența infracțiunilor de gestiune

frauduloasă și delapidare, legiuitorul a prevăzut o cerință specială pentru

subiectul activ, ca acesta să aibă calitatea de funcționar sau persoană

însărcinată cu administrarea, gestionarea sau conservarea bunurilor unei

societăți, ceea ce nu este cazul intimatei B. (fostă C.) M.

Nici referitor la

infracțiunile de abuz de încredere, furt și înșelăciune, nu a rezultat din

actele premergătoare efectuate de procuror că intimata s-ar fi aflat într-un

raport contractual cu SC Y.C. SRL - cerință specială pentru existența abuzului

de încredere-sau că și-ar fi însușit aceste bunuri ori că ar fi desfășurat

activități de inducere în eroare a vreunei persoane.

În ce privește

criticile petiționarului, referitoare la necitarea sa în vederea audierii la

organul de urmărire penală, acestea nu pot fi primite.

Urmare sesizării

printr-o plângere penală, organul de urmărire penală este obligat, ca în

virtutea principiilor rolului activ și al oficialității, să îndeplinească toate

actele necesare soluționării plângerii cu care a fost învestit.

În acest sens, în

conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea

începerii urmăririi penale, poate efectua acte premergătoare.

În cadrul acestei

faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză,

dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea

unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul

plângerii.

Așa fiind, critica

referitoare la neaudierea petiționarului și a martorilor nu este întemeiată,

întrucât în cadrul acestei proceduri, în care nu s-a creat un cadru procesual

legal, nu se administrează probe.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

D.C.G. împotriva Sentinței penale nr. 27/PI din 4 februarie 2010 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar D.C.G. împotriva Sentinței

penale nr. 27/PI din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2010.