ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 101/2012

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din din 10

ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

2794/110/2011, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților R.I.,

I.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G. și G.M.I.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a

inculpaților R.I., I.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G. și G.M.I. se situează

pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată.

S-a apreciat,

de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de

rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din

jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere

specificul probatoriului administrat în cauză.

Cu privire la

cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul R.I. s-a apreciat că

atitudinea sa oscilantă, confuză apoi de protejare a prietenei sale,

antecedentele penale precum și dezvoltarea unor legături de natură ilicită spre

diverse zone geografice denotă existența unui risc rezonabil în reluarea

activității infracționale.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs inculpații R.I., I.G., S.I.N., C.M., E.D.A.,

I.B., S.G. și G.M.I. solicitând punerea lor în stare de libertate, motivat de

faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând recursurile în conformitate cu dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată

că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art.

160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea

atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin.

(3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză,

Curtea de Apel Bacău, secția penală, a procedat la efectuarea verificărilor și

a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de

libertate a inculpaților.

Înalta Curte

în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea

deosebită a acestora, de numărul mare de participanți și de complexitatea

cauzei cât și de circumstanțele personale ale inculpaților, apreciază că

lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Analizând

posibilitatea luării unei măsuri alternative, Înalta Curte constată că, la

acest moment procesual nu se identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în

libertate a inculpaților, ci apreciază că întregul material probator

administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo

altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă

scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Tot astfel,

se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin

raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe

motive pertinente și suficiente a o justifica.

Pertinența și

suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor

particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 136 C. proc. pen.,

privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru buna desfășurare

a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale

conferite de legislația în vigoare.

În ceea ce

privește susținerea apărătorului inculpaților că perioada de 9 luni petrecută

în arest preventiv a depășit durata unui termen rezonabil, Înalta Curte

constată că în C. proc. pen. nu există o definiție a noțiunii de termen

rezonabil în care se poate desfășura o procedură, spre deosebire de materia

arestării preventive, unde este reglementată instituția termenului rezonabil al

arestării.

În jurisprudența

constantă a C.E.D.O. s-a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se

apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după

următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul

părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a

obiectului procedurii.

Dispozițiile

art. 21 alin. (3) din Constituția României, precum și art. 10 din Legea nr.

304/2004 prevăd că toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la

soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Este adevărat

că detenția trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind

cea normală însă raportat la datele speței, pentru buna desfășurare a

procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive a

inculpaților.

Timpul scurs

de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua

în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice

judecarea inculpaților în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea

gravitate.

Pe de altă

parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaților prin sentința

penală nr. 209/D din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Bacău, secția penală, la

pedepse rezultante cuprinse între 4 ani și 6 ani închisoare pentru săvârșirea

mai multor infracțiuni informatice, precum și pentru infracțiunea prev de art.

7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă

complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpați, constituind un

temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este

licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenșiei Europene a Drepturilor

Omului.

În esență, cu

privire la starea de fapt, s-a reținut că începând cu luna septembrie 2010,

inculpații R.I., S.I.N., I.G. și alți complici cetățeni români din Germania și

Statele Unite ale Americii, au inițiat și constituit un grup infracțional

organizat, cu caracter transfrontalier specializat în exploatarea

dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată electronică, acționând

prioritar ca factor decizional, pe componentele de fabricare, exploatare,

comercializare echipamente de skimming, de transmitere și utilizare

neautorizată de date de identificare cu rezultat de accesare și debitare

frauduloasă a conturilor unor cârduri aparținând unor titulari legali, cetățeni

străini, facilitând falsificarea de instrumente de plată electronică, prin

manipularea și punerea la dispoziție de date informatice și coduri de acces

obținute prin skimming, extinzând conexiunile pentru realizarea planurilor

infracționale ale anturajului ilicit pe care l-a organizat, și cu alți subiecți

infracționali, respectiv cu inc. G.M.I., C.M., S.G. și E.D.A., totodată având și

aportul ilicit și al inc. C.R.V.

Cu privire la

inculpatul I.B. s-a reținut că începând cu toamna anului 2010 a aderat și a

făcut parte din grupul infracțional cu caracter transfrontalier specializat în

confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de

fraudare a mijloacelor de plată electronică, acționând, prin conexiunea directă

cu inc. S.I., în principal pe celula de confecționare dispozitive de fraudare

bancomate în stadii intermediare și finale prioritar asamblarea componentelor

electronice, totodată deținând și manipulând și aplicații informatice de

skimming.

Înalta Curte

reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de

nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen

rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și

limitele legii.

Referitor la

cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul R.I., în baza examenului

propriu, Înalta Curte constată că inculpatul „are vocația" de a beneficia

de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispozițiile art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. privind maximul pedepsei prevăzute de lege, însă

cererea nu este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptelor

pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care se presupune că ar

fi fost comise.

În acord cu

instanța de apel, Înalta Curte apreciază că atitudinea oscilantă, confuză a

inculpatului care inițial și-a rezervat dreptul la tăcere apoi a dat declarații

incomplete, contradictorii, ulterior de protejare a prietenei sale,

antecedentele penale precum și dezvoltarea unor legături de natură ilicită spre

diverse zone geografice din Europa, denotă existența unui risc rezonabil în

reluarea activității infracționale.

Astfel că la

acest moment procesual, Înalta Curte apreciază că nu este oportună instituirea

unui control judiciar în sarcina inculpatului R.I.

Aceste

considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării

preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca

nefondate.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. Recurenții-inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariile apărătorilor din oficiu

să fie avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații R.I., I.G., S.I.N., C.M., E.D.A.,

I.B., S.G. și G.M.I. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2794/110/2011.

Obligă

recurenții-inculpați I.G., S.I.N., S.G. și G.M.I. la plata sumei de câte 200 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurenții-inculpați R.I., C.M., E.D.A. și I.B. la plata sumei de câte 100 RON

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 17 ianuarie 2012.