ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2011

Deliberând asupra

recursului de față, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 54 din 21 ianuarie

2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul G.I.

împotriva Deciziei penale nr. 362 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Buzău în

Dosarul nr. 3719/114/2010, dispunând obligarea recurentului inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin Decizia penală

nr. 362 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău a fost respinsă ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva

Deciziei penale nr. 185 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Buzău, pronunțată în

Dosarul nr. 12757/200/2009.

Pentru a pronunța

această decizie, tribunalul a reținut că prin contestația înregistrată la data

de 03 septembrie 2010, sub nr. 3719/114/2010, contestatorul G.I. a solicitat

anularea Deciziei penale nr. 185 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Buzău,

pronunțată în Dosarul nr. 12757/200/2009.

În motivarea

contestației, contestatorul a învederat instanței că decizia penală atacată a

fost semnată de președintele secției în locul președintelui de complet, deși nu

există nicio dovadă că acesta se afla în concediu de odihnă; cu președinta

secției penale se află în dușmănie întrucât l-a dat afară din sala de ședință

când a solicitat să i desemneze un apărător din oficiu, fiind în vârstă și cu o

pensie mică; nu i s-a permis de către instanța de recurs să spună tot ceea ce

dorea; toate plângerile sale penale formulate împotriva numitei D.A. au ajuns

la același lucrător de politie I.A. care a primit mită de la fosta sa soție;

procurorul nu a respectat dispozițiile art. 131 din Constituție, art. 202, art.

203, art. 209, art. 216 și altele C. proc. pen.; o parte din membrii

completului de judecată erau incompatibili, purtându-i dușmănie; judecarea

recursului nu s-a făcut cu citarea tuturor părților; procurorul de ședință de

la instanța de fond nu a făcut în faza de urmărire penală tot ceea ce îi

spusese; a fost judecat în lipsă la instanța de recurs care a pronunțat decizia

penală atacată; instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în

faza de urmărire penală, neavând rol activ în vederea aflării adevărului;

instanța de recurs nu a avut în vedere dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc.

pen.; instanța de recurs a soluționat cauza în condițiile în care procedura de

citare nu era îndeplinită conform legii.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 185

din 11 iunie 2010 a Tribunalului Buzău, pronunțată în Dosarul nr.

12757/200/2009, prin prisma dispozițiilor art. 386 și următoarele C. proc.

pen., susținerile contestatorului și actele și lucrările dosarului, instanța a

constatat că aceasta este inadmisibilă din următoarele considerente:

Prin Decizia penală

nr. 185 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Buzău, pronunțată în Dosarul nr.

12757/200/2009, a fost respins ca nefondat recursul declarat de către petentul

G.I. împotriva Sentinței penale nr. 178 pronunțată la data de 23 februarie 2010

de Judecătoria Buzău, recurentul fiind obligat la plata sumei de 50 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele considerente:

În mod corect,

instanța de fond a apreciat că aspectele invocate de petentul-recurent G.I.

referitoare la comiterea de către partea vătămată D.A. a infracțiunilor de abuz

de încredere, înșelăciune, furt, mărturie mincinoasă și fals în declarații,

prevăzute de art. 213, art. 215 alin. (1), art. 208 alin. (1), art. 260 și art.

292 C. pen., nu sunt de natură penală, fiind vorba de un litigiu civil care a

fost soluționat de către instanțele de judecată cu ocazia partajării bunurilor

comune, sentință definitivă și irevocabilă. De asemenea, corect s-a constatat

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

art. 260 și art. 292 C. pen., întrucât D.A. nu a avut calitatea de martor în

procesele intentate de către petent.

Cu privire la

intimatele N.M. și M.M., nu s-a putut reține în sarcina lor comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 260 și art. 264 C. pen., nedovedindu-se că

acestea ar fi făcut declarații ce nu corespund adevărului cu ocazia audierii în

calitate de martori.

S-a mai reținut că

petentul G.I. a formulat o cerere de recuzare împotriva judecătorului, cerere

care a fost respinsă prin încheierea din 25 ianuarie 2010 a Judecătoriei Buzău,

iar la dezbaterea în fond a cauzei, petentul a părăsit sala de judecată,

instanța de recurs constatând că nu există niciun caz de incompatibilitate în

ceea ce privește judecătorul ce a soluționat cauza, potrivit art. 278

1

alin. (4) C. proc. pen., prezența părților nefiind obligatorie la soluționarea

cauzei.

Instanța a constatat

că motivele invocate de contestator în susținerea contestației în anulare pe

care a formulat-o, nu se regăsesc în cele reglementate de dispozițiile art. 386

C. proc. pen.

Astfel, dispozițiile

art. 386 lit. a) C. proc. pen. vizează situația în care procedura de citare a

contestatorului la instanța de recurs, când s-a judecat recursul, nu a fost

îndeplinită conform legii și nu situația în care o altă parte, în cauza dedusă

judecății D.A., care nu a formulat contestație în anulare, nu a fost citată la

judecarea recursului de către instanța de recurs.

Din practicaua

deciziei penale atacate se poate constata că la termenul de judecată din data

de 11 iunie 2010, când s-a judecat recursul, G.I. a fost prezent la apelul

cauzei, acordându-i-se cuvântul cu privire la recursul formulat.

Având în vedere cele

reținute mai sus, instanța, în baza dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., a

respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

G.I. împotriva Deciziei penale nr. 185 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Buzău,

pronunțată în Dosarul nr. 12757/200/2009, iar în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. l-a obligat pe contestator la plata sumei de 30 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul G.I., criticând-o pentru nelegalitate

și/sau netemeinicie.

Fără a mai aminti

motivele de recurs formulate de recurent, Curtea a apreciat că nu este necesară

analiza lor, întrucât recursul este inadmisibil pentru următoarele

considerente.

Astfel, numitul G.I.

a formulat o contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 185 din 11

iunie 2010 a Tribunalului Buzău.

Potrivit legii (art.

389 C. proc. pen.) contestația în anulare, cu excepția cazului prevăzut de art.

386 lit. d) C. proc. pen., se introduce împotriva unei decizii a instanței de

recurs. Totodată, o decizie a instanței de recurs nu mai poate fi atacată prin

căile ordinare de atac, ea fiind definitivă.

Cum recurentul a

formulat un recurs împotriva unei decizii date într-o contestație în anulare de

către instanța de recurs, această cale de atac este inadmisibilă și va fi

respinsă ca atare.

Împotriva acestei

decizii, contestatorul G.I. a formulat recurs solicitând, în cuprinsul cererii

scrise de recurs, a se avea în vedere motivele invocate în apel și depuse la

data de 18 ianuarie 2011 la Curtea de Apel Ploiești și la care a anexat

înscrisuri, precum și o cerere de conexare a Dosarului nr. 2999/114/2010 al

Curții de Apel Ploiești.

La dosarul Înaltei

Curți au fost depuse în data de 7 aprilie 2011 motivele de recurs.

Din cuprinsul motivelor

scrise rezultă că recurentul este nemulțumit de soluția dispusă de Curtea de

apel prin Decizia nr. 54 din 21 ianuarie 2011, întrucât nu cuprinde aspecte ce

nu au legătură cu cauza și înscrisurile doveditoare aflate la dosar, iar, pe de

altă parte, se impunea ca instanța să constate că Dosarul nr. 3719/114/2010 al

Tribunalului Buzău a fost format fără știința recurentului și fără citarea sa

în cauză.

În fine, se mai arată

că prin deciziile pronunțate în Dosarul nr. 2999/114/2010, i-a fost încălcat

dreptul la apărare, dar a fost și grav prejudiciat de toată cererea sa.

Examinând recursul

formulat prin prisma criticilor aduse, dar și în raport cu art. 385

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil în virtutea

considerentelor ce urmează:

Prin Decizia nr. 54

din 21 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie a respins ca inadmisibil recursul declarat de

contestatorul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 362 din 12 noiembrie 2010 a

Tribunalului Buzău, constatând că această decizie avea caracter definitiv, în

baza ei instanța de recurs respingând ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de același contestator vizând Decizia penală nr. 185 din 11 iunie

2010 a Tribunalului Buzău (în Dosarul nr. 12757/200/2009).

Prin urmare, în

contextul în care recurentul a înțeles să exercite calea de atac a recursului

împotriva unei decizii definitive pronunțate într-o contestație în anulare,

Curtea de Apel Ploiești, în mod legal, i-a respins ca inadmisibil acest recurs.

În prezenta cauză,

recurentul a promovat recurs, de asemenea, împotriva unei decizii cu caracter

definitiv, uzitând de o cale de atac pe care legiuitorul nu a prevăzut-o și

determinând, astfel, inadmisibilitatea.

În consecință, se va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul G.I. împotriva

Deciziei penale nr. 54 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul G.I. împotriva Deciziei penale

nr. 54 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 aprilie 2011.