ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 643/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 643/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 24/R din 25 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții M.J. și M.V. împotriva Referatului din 21 ianuarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, dat în Dosarul nr. 15/VIII/2009.
A obligat petenții la plata sumei de 100 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2009, petenții M.J. și M.V. au formulat plângere împotriva Rezoluției din 12 decembrie 2008 prin care s-a dispus trimiterea plângerii la Camera executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc R.S.
Reține instanța de fond că, deși, inițial petenții au formulat plângere împotriva adresei cu nr. 15/VIII/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care li se comunică petenților că plângerea înregistrată a fost trimisă Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, pe parcursul cercetării judecătorești s-a ajuns la concluzia că se atacă, de fapt, Referatul din 21 ianuarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.
Reținând că Referatul din 21 ianuarie 2009, nu vizează o rezoluție sau ordonanță în înțelesul art. 278
1
C. proc. pen., care să poată fi atacată cu plângere la instanța de judecată, instanța de fond a respins plângerea formulată de petenți, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petenții M.J. și M.V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de executorul judecătoresc R.S.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia soluției recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de petenți nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit disp. art. 278
1
C. proc. pen., după respingerea hotărârii făcute, conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că se poate face plângere la instanță numai împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală și de încetare a urmăririi penale.
Cum plângerea formulată de petenți nu vizează o soluție de neurmărire penală din cele expres prevăzute de disp. art. 278
1
C. proc. pen., în mod corect instanța de fond a respins-o, ca inadmisibilă.
În același sens s-au pronunțat și secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007 potrivit căreia plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, alta decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de disp. art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile petenților.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii M.J. și M.V. împotriva Sentinței penale nr. 24/R din 25 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenții-petiționari la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.