ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4111/2010

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin Sentința penală nr. 369 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosar nr. 10486/2/2009 (2601/2009), s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-au recunoscut efectele sentinței din data de 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Leoben, pronunțată în Dosarul nr. 13 Hv 111/08 d și s-a dispus transferarea persoanei condamnate K.G. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 01 august 2008. 2. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 09 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței recunoașterea sentinței din data de 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Leoben, pronunțată în Dosarul nr. 13 Hv 111/08 d și transferarea persoanei condamnate K.G.

într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare din Austria. Prin adresa nr. 51778/2009 a Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea formulată de Ministerul Federal al Justiției din Austria, prin care se solicita transferarea persoanei condamnate K.G. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanțele austriece. Prin sentința din data de 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Leoben, pronunțată în Dosarul nr. 13 Hv 111/08 d, s-a dispus condamnarea numitului K.G.

la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 75 C. pen. austriac. În fapt, s-a reținut că la data de 01 august 2008, a ucis-o pe numita R.A.K. prin strangulare. Sentința sus-arătată a rămas definitivă la data de 10 martie 2009, constatându-se îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004. S-a reținut că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română, în infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen.

Persoana condamnată K.G. a declarat că nu este de acord cu transferarea sa în România, însă din adresa nr. 1184/57/2008 emisă de Curtea de Apel Alba Iulia rezultă că persoana condamnată a fost predată autorităților judiciare din Republica Austria cu condiția ca în cazul aplicării pedepsei cu închisoarea, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. S-a reținut ca fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată fiind cetățean român. Față de cele arătate, în baza art. 149 alin. (4) și art. 145 din Legea nr. 302/2004, instanța a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut efectele sentinței pronunțate de autoritățile austriece și a dispus transferarea persoanei condamnate K.G.

într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare. 3. Împotriva sentinței penale sus-menționate, persoana condamnată a declarat recurs. Recursul nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică. Astfel, în mod corect s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004, precum și de art. 3 lit. b), c) și e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg. În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei căutate K.G.

a fost dispusă, prin Sentința penală nr. 10/E din 4 august 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, prin care s-a pus în executare mandatul european de arestare emis la 2 august 2008, cu condiția ca, în situația aplicării pedepsei cu închisoarea, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei (conform sentinței penale atașate la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și adresei întocmite de Curtea de Apel Alba Iulia, cu referire la Dosarul nr. 1184/57/2007 din 4 august 2008). Totodată, din actele dosarului a rezultat că persoana condamnată a fost de acord să fie predată statului emitent al mandatului, pentru cercetarea sa în legătură cu fapta indicată în mandat, uzând astfel de regula specialității, fără însă a-și exprima poziția cu privire la ipoteza condamnării și executării unei pedepse în România.

În ce privește lipsa consimțământului persoanei condamnate la transfer, condiție necesară pentru realizarea transferului persoanei condamnate, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat inițial prin Încheierea nr. 1435 din 15 aprilie 2010 Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară: "Dacă art. 5 pct. 3 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 trebuie interpretat în sensul că returnarea (transferarea) persoanei condamnate, predată anterior în baza unui mandat european de arestare, în scopul urmăririi penale în statul al cărui cetățean este, are loc automat, chiar în lipsa consimțământului acestuia, care este o condiție cerută de Convenția Europeană privind transferul persoanelor condamnate". Prin excepție, transferul se poate realiza și împotriva voinței condamnatului, însă numai în situațiile prevăzute în Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997, respectiv atunci când condamnarea pronunțată împotriva acesteia sau o hotărâre administrativă luată ca urmare a acestei condamnări conține o măsură de expulzare ori de conducere la frontieră sau orice altă măsură, în virtutea căreia acestei persoane, odată pusă în libertate,

nu îi va mai fi permis să rămână pe teritoriul statului de condamnare". Ulterior sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene, au fost comunicate date noi de către Ministerul Justiției din Republica Austria, în sensul că împotriva persoanei condamnate fusese dispusă încă din 4 iunie 2009 măsura interdicției de ședere pe durată nedeterminată, care a rămas definitivă. În cauză, s-a considerat că transferarea condamnatului în România, fără consimțământul său, este justificată de incidența garanțiilor pe care trebuie să le ofere statul membru emitent, conform art. 5 pct. 3 din Decizia-cadru, text transpus în legislația națională prin prevederile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În raport de aceste date, transferul persoanei condamnate se poate realiza fără consimțământul acesteia, fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile cerute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 și art. 3 lit. b), c) și e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, pentru transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. Fată de cele arătate, urmează ca recursul declarat de recurentul persoană condamnată K.G. împotriva Sentinței penale nr. 369 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană condamnată K.G. împotriva Sentinței penale nr. 369 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2010.