ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4111/2010

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosar

nr. 10486/2/2009 (2601/2009), s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, s-au recunoscut efectele sentinței din data de 13

noiembrie 2008 a Tribunalului Leoben, pronunțată în Dosarul nr. 13 Hv 111/08 d

și s-a dispus transferarea persoanei condamnate K.G. într-un penitenciar din

România în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare.

S-a dedus din

pedeapsă perioada executată începând cu data de 01 august 2008.

esență, următoarele: La data de 09 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a solicitat instanței recunoașterea sentinței din data de 13

noiembrie 2008 a Tribunalului Leoben, pronunțată în Dosarul nr. 13 Hv 111/08 d

și transferarea persoanei condamnate K.G. într-un penitenciar din România în

vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată de

autoritățile judiciare din Austria.

Prin adresa nr.

51778/2009 a Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești - Direcția

Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București cererea formulată de Ministerul Federal al Justiției din

Austria, prin care se solicita transferarea persoanei condamnate K.G. într-un

penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de

instanțele austriece.

Prin sentința din

data de 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Leoben, pronunțată în Dosarul nr. 13

Hv 111/08 d, s-a dispus condamnarea numitului K.G. la 15 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 75 C. pen. austriac.

În fapt, s-a reținut

că la data de 01 august 2008, a ucis-o pe numita R.A.K. prin strangulare.

Sentința sus-arătată

a rămas definitivă la data de 10 martie 2009, constatându-se îndeplinită

condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană adoptată la

Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

S-a reținut că este

îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea

nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în

sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română, în

infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen.

Persoana condamnată

K.G. a declarat că nu este de acord cu transferarea sa în România, însă din

adresa nr. 1184/57/2008 emisă de Curtea de Apel Alba Iulia rezultă că persoana

condamnată a fost predată autorităților judiciare din Republica Austria cu

condiția ca în cazul aplicării pedepsei cu închisoarea, persoana predată să fie

transferată în România pentru executarea pedepsei.

S-a reținut ca fiind

îndeplinită și condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția Europeană

asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129

lit. a) din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată fiind cetățean român.

Față de cele arătate,

în baza art. 149 alin. (4) și art. 145 din Legea nr. 302/2004, instanța a admis

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut

efectele sentinței pronunțate de autoritățile austriece și a dispus

transferarea persoanei condamnate K.G. într-un penitenciar din România în

vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare.

sentinței penale sus-menționate, persoana condamnată a declarat recurs.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, se constată că sentința primei instanțe este legală și

temeinică.

Astfel, în mod corect

s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art.

129 din Legea nr. 302/2004, precum și de art. 3 lit. b), c) și e) din Convenția

Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg.

În conformitate cu

prevederile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei

căutate K.G. a fost dispusă, prin Sentința penală nr. 10/E din 4 august 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, prin care s-a pus în executare

mandatul european de arestare emis la 2 august 2008, cu condiția ca, în

situația aplicării pedepsei cu închisoarea, persoana predată să fie transferată

în România pentru executarea pedepsei (conform sentinței penale atașate la

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și adresei întocmite de

Curtea de Apel Alba Iulia, cu referire la Dosarul nr. 1184/57/2007 din 4 august

2008).

Totodată, din actele

dosarului a rezultat că persoana condamnată a fost de acord să fie predată

statului emitent al mandatului, pentru cercetarea sa în legătură cu fapta

indicată în mandat, uzând astfel de regula specialității, fără însă a-și

exprima poziția cu privire la ipoteza condamnării și executării unei pedepse în

România.

În ce privește lipsa

consimțământului persoanei condamnate la transfer, condiție necesară pentru

realizarea transferului persoanei condamnate, Înalta Curte de Casație și

Justiție a sesizat inițial prin Încheierea nr. 1435 din 15 aprilie 2010 Curtea

de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară: "Dacă art. 5

pct. 3 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13

iunie 2002 trebuie interpretat în sensul că returnarea (transferarea) persoanei

condamnate, predată anterior în baza unui mandat european de arestare, în

scopul urmăririi penale în statul al cărui cetățean este, are loc automat,

chiar în lipsa consimțământului acestuia, care este o condiție cerută de

Convenția Europeană privind transferul persoanelor condamnate".

Prin excepție,

transferul se poate realiza și împotriva voinței condamnatului, însă numai în

situațiile prevăzute în Protocolul adițional la Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie

1997, respectiv atunci când condamnarea pronunțată împotriva acesteia sau o

hotărâre administrativă luată ca urmare a acestei condamnări conține o măsură

de expulzare ori de conducere la frontieră sau orice altă măsură, în virtutea

căreia acestei persoane, odată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis să

rămână pe teritoriul statului de condamnare".

Ulterior sesizării

Curții de Justiție a Uniunii Europene, au fost comunicate date noi de către

Ministerul Justiției din Republica Austria, în sensul că împotriva persoanei

condamnate fusese dispusă încă din 4 iunie 2009 măsura interdicției de ședere

pe durată nedeterminată, care a rămas definitivă.

În cauză, s-a

considerat că transferarea condamnatului în România, fără consimțământul său,

este justificată de incidența garanțiilor pe care trebuie să le ofere statul

membru emitent, conform art. 5 pct. 3 din Decizia-cadru, text transpus în

legislația națională prin prevederile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În raport de aceste

date, transferul persoanei condamnate se poate realiza fără consimțământul

acesteia, fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile cerute de art. 129 din

Legea nr. 302/2004 și art. 3 lit. b), c) și e) din Convenția Europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, pentru transferarea

persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepsei.

Fată de cele arătate,

urmează ca recursul declarat de recurentul persoană condamnată K.G. împotriva

Sentinței penale nr. 369 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția I penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul persoană condamnată K.G. împotriva

Sentinței penale nr. 369 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă recurentul

persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 noiembrie 2010.