ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 628/2013

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 267 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a recunoscut sentința penală nr. 12 Hv 46/11t-463 din 11 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Landului Leoben, Austria.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate M.I., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 33 luni închisoare (2 ani și 9 luni).

S-a dedus perioada deja executată, de la data de 5 februarie 2011 la 19 iunie 2012.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 108819/MB/2011 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 19 ianuarie 2012, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 33 de luni închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, decizia Direcției Poliției Federale Leoben privind aplicarea interdicției de ședere pe o durată de 10 ani pe teritoriul Republicii Austria a condamnatului, document din care rezultă dezacordul la transferare al persoanei condamnate.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul M.I. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa din data de 2 februarie 2012 Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că în evidențele deținute, numitul M.I. este  titular al cărții de identitate eliberată de către S.P.C.L.E.P. Bacău. De asemenea, acesta este titularul pașaportului emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al Județului Bacău.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Protocolului adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 18 decembrie 1997, a rezultat că prin sentința penală nr. 12.Hv 46/11t-463 din data de 11 iulie 2011 numitul M.I. a fost condamnat de către Tribunalul Landului Leoben la o pedeapsă de 33 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat, prin efracție în formă consumată și tentativă, în cadrul unei organizații criminale prevăzută de art. 127, 128 alin. (2), 129 cif.1 și 2, art. 130 teza unu, cazul 2 și teza a doua, cazul 1 și 2 C. pen. austriac, parțial coroborat cu art. 15 C. pen. austriac.

Această sentință este definitivă, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din datele comunicate de autoritățile austriece a rezultat că numitul M.I. a fost arestat preventiv începând cu data de 5 februarie 2011, ora 18:10 până la data de 11 iulie 2011 ora 18:15, când a început executarea pedepsei, aceasta urmând a se va împlini la data de 5 noiembrie 2013.

În consecință, Curtea a constatat că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În fapt, prin sentința nr. 12.Hv 46/11t-463 din data de 11 iulie 2011 a Tribunalului Landului Leoben s-a reținut faptul că:

„în perioada august 2010-noiembrie 2010, în calitate de membru al unei organizații criminale, M.I. a sustras sau a încercat să sustragă bunuri în valoare totală de 50.000 euro, pătrunzând prin efracție fie într-o clădire sau într-un depozit, fie prin spargerea unui rezervor, situate în diferite localități pe teritoriul Republicii Austria .”

Curtea, examinând materialul cauzei, a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina numitului M.I., având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat în formă continuată și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 323 C. pen., pedepsite cu închisoare de la 3 ani la 15 ani.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 14 octombrie 2011, numitul M.I. și-a manifestat dezacordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, în prezent aceasta fiind încarcerat în Penitenciarul Hirtenberg.

La data de 5 septembrie 2011, împotriva acestuia s-a luat de către autoritățile judiciare austriece, prin decizia nr. 1-1016840/Fr/11, măsura definitivă și executorie a interdicției de reședință pe o durată limitată de 10 ani pe teritoriul austriac, fiind aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997.

Împotriva sentinței penale nr. 267 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în termenul legal a declarat recurs persoana transferabilă M.I., solicitând respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București întrucât urmează a fi liberat condiționat la data de 5 decembrie 2012.

Recursul este întemeiat.

La dosarul cauzei a fost transmisă o adresă a Ministerului Federal al Justiției din Austria prin care se arată că își retrage cererea având ca obiect preluarea continuării executării pedepsei aplicate în Austria cetățeanului român M.I. întrucât Tribunalul Wiener Neustadt a decis la data de 8 noiembrie 2012 liberarea condiționată a acestuia la data de 5 decembrie 2012, după executarea a 22 luni din durata pedepsei.

Executarea restului de pedeapsă de 11 luni a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani (dosar fond, dosar recurs).

În raport de relațiile comunicate de autoritățile judiciare austriece, Înalta Curte constată că nu se mai impune transferarea recurentului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani și 9 luni, acesta fiind liberat condiționat începând cu data de 5 decembrie 2012.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.I., va casa sentința penală atacată și, rejudecând:

Va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale nr. 12 Hv 46/11t-463 din 11 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Landului Leoben, Austria și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 33 luni închisoare.

Văzând și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 302/2004;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.I. împotriva sentinței penale nr. 267 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează sentința penală recurată și, rejudecând:

Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea sentinței penale nr. 12 Hv 46/11t-463 din 11 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Landului Leoben, Austria.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2013.