ÎCCJ, Decizia nr. 313/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 410 din 15 martie 2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta SC P.F. SRL Galați împotriva rezoluției nr. 1100/P/2009

din 25 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, și s-a menținut rezoluția atacată,

cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rezoluția nr. 1100/P/2009 din 25 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.I., Z.L.L.,

judecători în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, T.M., judecător în

cadrul Curții de Apel Galați și D.V., procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,

complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută

de art. 26 raportat la art. 288 C. pen., complicitate la infracțiunea de

deturnare de fonduri, prevăzută de art. 26 raportat la art. 302

1

C.

pen., complicitate la infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 23 din Legea nr. 656/2002 și favorizarea infractorului,

prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 10661/5283/II/2/2009

din 13 noiembrie 2009.

Procurorii au

stabilit că nu se poate reține că magistrații intimați nu și-ar fi îndeplinit

atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând

o vătămare intereselor legale ale petentei.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat, în termen legal, plângere

împotriva rezoluției nr. 1100/P/2009 din 25 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 410

din 15 martie 2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu

motivarea că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis fapte

care să atragă răspunderea lor penală.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petenta SC P.F. SRL Galați a declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.

Din

analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații magistrați S.I.,

Z.L.L., T.M. și D.V. ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită

semnificația juridică a infracțiunilor prevăzute de

art.

246, art. 26 raportat la art. 288, art. 26 raportat la art. 302

1

C.

pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 23 din Legea nr. 656/2002 și art. 264 C.

pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 63 alin. (3) C. proc. pen., soluția pronunțată de

magistrați, pe baza probelor administrate, reflectă modul în care aceștia le-au

apreciat în urma examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la

concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

În speță, intimații

magistrați judecători au pronunțat hotărâri, în concordanță cu probatoriile

administrate, cu respectarea dispozițiilor legale.

Simpla împrejurare că

petenta este nemulțumită de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv

pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au emis-o, atâta timp

cât, din actele premergătoare urmării penale nu a rezultat că aceștia ar fi

săvârșit o infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție

sau că și-ar fi îndeplinit, în mod defectuos atribuțiile de serviciu

,

soluțiile pronunțate

de magistrații judecători putând fi supuse controlului prin intermediul căilor

de atac.

După epuizarea căilor

de atac niciun alt organ nu poate pune în discuție autoritatea acestor decizii

ale magistraților, o eventuală punere în discuție ar însemna reluarea unor

chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat.

Mai mult decât atât instanța

penală sesizată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., nu se poate

substitui instanțelor de control judiciar, și în consecință, nu se poate

pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârilor pronunțate de o altă

instanță.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimații magistrați, ar fi

săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor

prevăzute de

art. 246, art. 26 raportat la art. 288, art. 26

raportat la art. 302

1

C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 23

din Legea nr. 656/2002 și art. 264 C. pen.

, în mod corect s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de aceștia.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva rezoluției

nr. 1100/P/2009 din 25 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este

legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat

recursul declarat de petenta SC P.F. SRL Galați împotriva sentinței primei

instanțe.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL Galați împotriva sentinței nr.

410 din 15 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 9597/1/2009.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 mai 2011.