ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2008

HOTĂRÂRE
18.01.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

reține următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Tulcea reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Apărării Naționale – U.M. Brăila (în prezent Ministerul Apărării) solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea deciziei de impunere

din 16 martie 2005, emisă de pârât.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu se face vinovat

de producerea unui prejudiciu prin faptul că a încasat plățile compensatorii prevăzute

de lege.

Judecătoria Tulcea, prin

sentința civilă nr. 1013 din 11 aprilie 2007, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, reținând în motivare că raportul juridic

dedus judecății este unul de contencios administrativ, deoarece este contestată

o decizie de imputare emisă de Ministerul Apărării Naționale.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 503 din 02 iulie 2007, a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu au fost respectate

prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ contestat

a fost comunicat reclamantului la domiciliul său la data de 18 martie 2005 (fiind

primit de mama sa, care a semnat de primire), iar cererea de chemare în judecată

a fost formulată abia la data de 05 aprilie 2007, deci după 2 ani de la comunicare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, care a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea recursului

s-a arătat de către recurent că a locuit la socrii săi și nu a luat cunoștință de

decizia de imputare decât la data la care a primit somația de plată.

Intimatul Ministerul Apărării

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

În mod corect prima instanță

a respins, ca tardiv formulată, cererea dedusă judecății, întrucât, potrivit

alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea

unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea

pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data primirii răspunsului

la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat,

de soluționare a cererii;

b) data expirării termenului

legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin. (2);

c) data încheierii procesului-verbal

de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Alin. (2) al aceluiași

articol prevede că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual,

cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu

de 1 an de la data emiterii actului.

În speță, decizia de impunere

a fost emisă la data de 16 martie 2005, în urma cercetării administrative materializate

în procesul-verbal din 16 martie 2005, iar cererea de chemare în judecată a fost

introdusă la Judecătoria Tulcea la data de 19 decembrie 2006, peste termenul de

decădere de 1 an de la data emiterii actului.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la

art. 20 și 28 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de P.A. împotriva sentinței civile nr. 503/CA din 02 iulie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4011/2007
. Recurentul-reclamant a mai arătat că actul generator al obligației sale la plată este Decizia de imputare, celelalte acte emise, respectiv Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nr. 1 din 5 ianuarie 2005 având numai caracter acc
ÎCCJ 2011-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2011
al cererii. 2. Cererile de recurs Împotriva sentinței civile nr. 160/CA din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantul P.S. și pârâ
ÎCCJ 2007-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, la data de 3 mai 2006
ÎCCJ 2009-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2009
t, în principal, anularea Deciziei nr. 71/2007 a D.G.F.P. Tulcea privind soluționarea contestației depusă și înregistrată la D.G.F.P. Tulcea sub nr. 149/22 octombrie 2007, cu consecința admiterii contestației și, în subsidiar, ca o consecin
ÎCCJ 2009-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 255/2009
cursul declarat împotriva acestei sentințe de societatea reclamantă a fost admis prin decizia nr. 662 din 1 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța de recurs a
Sursă