ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2008

Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale – U.M. Brăila (în prezent Ministerul Apărării) solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea deciziei de impunere din 16 martie 2005, emisă de pârât. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu se face vinovat de producerea unui prejudiciu prin faptul că a încasat plățile compensatorii prevăzute de lege.

Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 1013 din 11 aprilie 2007, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reținând în motivare că raportul juridic dedus judecății este unul de contencios administrativ, deoarece este contestată o decizie de imputare emisă de Ministerul Apărării Naționale. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 503 din 02 iulie 2007, a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ contestat a fost comunicat reclamantului la domiciliul său la data de 18 martie 2005 (fiind primit de mama sa, care a semnat de primire), iar cererea de chemare în judecată a fost formulată abia la data de 05 aprilie 2007, deci după 2 ani de la comunicare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea recursului s-a arătat de către recurent că a locuit la socrii săi și nu a luat cunoștință de decizia de imputare decât la data la care a primit somația de plată.

Intimatul Ministerul Apărării a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În mod corect prima instanță a respins, ca tardiv formulată, cererea dedusă judecății, întrucât, potrivit alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii; b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin. (2); c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului. În speță, decizia de impunere a fost emisă la data de 16 martie 2005, în urma cercetării administrative materializate în procesul-verbal din 16 martie 2005, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la Judecătoria Tulcea la data de 19 decembrie 2006, peste termenul de decădere de 1 an de la data emiterii actului. În consecință, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinței civile nr. 503/CA din 02 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008.