ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției solicitând daune morale în sumă de 25.000 RON, pentru toate hotărârile penale și civile în care a fost neîndreptățit de către instanțe. Prin sentința nr. 1624 din 29 iunie 2007, Tribunalul Caraș-Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, în raport de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în cauză în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de obiectul cererii deduse judecății.

Prin sentința nr. 239 din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului B.I. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că, în virtutea principiului disponibilității părții, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligații corelative unor drepturi, atât drepturile, cât și obligațiile fiind necesar a forma un conținut reglementat de anumite norme juridice. În speță, prin obiectul reclamat nu s-au evidențiat din elementele raportului juridic nici măcar care sunt drepturile solicitate, fără o coerență în formularea lor, ceea ce conduce la lipsirea de calitate a subiectului pasiv, respectiv a părții căreia să îi incumbe obligații posibil a intra în conținutul raportului juridic.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.I.. În motivare, recurentul a arătat că a hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu a citit cererea de chemare în judecată și a încadrat în mod greșit acțiunea ca fiind de contencios administrativ. În plus, recurentul a susținut că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a răspuns la pretențiile sale. Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Sentința criticată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii. În ceea ce privește prima critică privind necompetența materială a instanței de contencios administrativ, Înalta Curte apreciază ca acesta este nefondată, în condițiile în care în cuprinsul cererii de chemare în judecată recurentul-reclamant a arătat că formulează o acțiune în contencios administrativ. Pe de altă parte, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății Or, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, în cauza de față, în raport de obiectul acțiunii și de motivarea în fapt și în drept a acesteia, rezultă că Ministerul Justiției este lipsit de legitimare procesuală.

De menționat că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, modificat, acesta este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care „asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare, în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept”.

În acest sens, în vederea realizării și exercitării obiectivelor și funcțiilor din domeniul său de activitate, Ministerul Justiției îndeplinește anumite atribuții specifice, strict determinate de lege, iar în calitatea sa de autoritate de stat, asigură controlul asupra aplicării unitare și respectării reglementărilor legale privind organizarea și funcționarea instituțiilor și unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în subordinea sa, prevăzute în anexa 3 la H.G. nr. 83/2005. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului referitoare la faptul că prima instanță nu a citit cererea de chemare în judecată. Astfel, pentru a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției, instanța a analizat acțiunea în raport cu întâmpinarea depusă de pârât, concluzionând în mod argumentat că acțiunea este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În consecință, în raport de considerentele anterior expuse și de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I., împotriva sentinței civile nr. 239 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.