ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2013

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 669/F din 27 iulie 2012, Tribunalul București - secția l-a penală

a respins, cererea de revizuire ca tardiv formulată de condamnatul

M.A.

A

obligat pe condamnat la 700 lei cheltuieli judiciare statului, onorariul

avocatului oficiu de 100 lei, urmând să fie avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 4906/l11-6/2012

la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cu nr. 26549/3/2012 la

Tribunalul București, petentul M.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

232 din 11 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București - secția a ll-a penală,

în dosarul nr. 42780/3/2010, prin care a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., în baza căreia s-a emis MEPI nr. 457 din 22

decembrie 2011 (pedeapsa începe la 19 iunie 2010 și expiră la 18 iunie 2015),

hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4344 din 21 decembrie 2011,

pronunțată de înaltei Curții de Casație și Justiție.

Analizând

actele cauzei tribunalul a reținut că petentul se află în executarea unei

pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr.

365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen.

Analizând

motivele invocate de petent în sensul că acesta solicită

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. ca urmare a faptului că pe parcursul

judecății el a

recunoscut fapta pentru care a și fost condamnat definitiv de înalta

Curte de Casație și Justiție și având în vedere

Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie

2011, publicată în M. Of. la data de

02 decembrie 2011, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. cu privire la hotărârile

judecătorești rămase definitive, s-a apreciat că prezenta cerere este tardivă.

Înainte

de a analiza admisibilitatea cererii, instanța a constatat că a fost formulată

la data de 22 iunie 2012, așadar după expirarea termenului de 3 luni prevăzut

de alin. ultim. al art. 408

2

C. proc. pen. de la publicarea în M.O.

a excepției de neconstituționalitate invocată, respectiv 2 decembrie 2011, și

ca atare este tardivă.

Împotriva

acestei sentințe, revizuientul a declarat apel, solicitând admiterea cererii de

revizuire, având în vedere că la momentul la care a fost condamnat definitiv,

în anul 2010, erau aplicabile disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței apelate având în vedere apelul

declarat în cauză, precum și conform prevederilor

art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

, Curtea a constatat că apelul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Corect

s-a reținut tardivitatea formulării cererii de revizuire în raport de

prevederile art. 408

2

C. proc. pen. și oricum cererea de investire a

instanței ar fi inadmisibilă întrucât aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen. se face numai pentru cauzele aflate pe rol și se aplică de instanța care

judecă o cauză pe fond sau în calea de atac ordinară.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat în cauză și a obligat

apelantul revizuient la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200

lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul MJ.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat recurs, revizuentul condamnat M.A.,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că, cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen., a fost formulată

în termen, respectiv după soluționarea contestației în anulare.

Examinând recursul prin prisma criticilor

formulate, înalta Curte, constată

că

recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 408

2

C.

proc. pen.: „Hotărârile definitive pronunțate

în cauzele în care Curtea

Constituțională a admis o excepție de

neconstituționalitate

pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a

întemeiat

pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din

actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile

menționate în sesizare.

Pot cere revizuirea:

a)

oricare

parte din proces, în limitele calității sale procesuale;

b)

soțul și rudele apropiate ale

condamnatului, chiar și după moartea acestuia;

c)

procurorul.

Cererea

de revizuire se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă

definitivă a cărei revizuire se cere.

Cererea de revizuire se poate face în termen de 3

luni de la publicarea în M. Of. al României, Partea I, a deciziei Curții

Constituționale.

Dispozițiile art. 408

1

alin. (5) - (11)

se aplică în mod corespunzător.

Hotărârea

instanței de revizuire este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea supusă

revizuirii.

Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că prezenta cerere de

revizuire nu întrunește cerințele art. 408

2

,

chiar dacă aceasta vizează o hotărâre

definitivă pronunțată într-o cauză

în care s-a invocat dispoziția legală declarată neconstituțională, însă nu a

fost formulată de inculpat în termen de 3 luni de la publicarea în M. Of. al

României a deciziei Curții Constituționale, respectiv 2 decembrie 2011, și ca

atare, corect cerea de revizuire a fost respinsă ca tardivă, fiind formulată cu

depășirea termenului expres prevăzut de textul de lege evocat anterior.

Față

de aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat M.A.

împotriva deciziei penale nr. 225 din 29 august 2012 a Curții de Apel București

- secția l-a penală.

Va obliga recurentul revizuent condamnat la plata

sumei de 400 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat

M.A. împotriva deciziei penale nr. 225 din 29 august 2012 a Curții de

Apel

București - secția l-a penală.

Obligă

recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 ianuarie 2013