ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2417/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 246 din

14 decembrie 2011, a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost

admis recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 29

noiembrie 2011. pronunțată de Tribunalul București, secția

I p

enală

în dosarul nr. 73852/3/2011, a fost casată încheierea recurată și, în fond, în

rejudecare, a fost. admisă cererea inculpatului și s-a dispus liberarea

provizorie a acestuia, sub control judiciar.

Pe timpul

liberării provizorii sub control judiciar, inculpatului i-au fost impuse a fi

respectate obligațiile prevăzute de art. 160

2

alin. (3) lit. a) – e)

și alin. (3) lit. c) C. proc. pen., și anume:

- să nu

depășească limita teritorială a județului Buzău, decât în condițiile stabilite

de instanța de judecată;

- să se

prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;

- să se

prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială își are domiciliul

conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este

chemat;

- să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

A fost atrasă

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 160

2

alin. (3)

2

și art. 160

10

C. proc. pen.

S-a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă

cauză.

La termenul de

judecată ( în apel ) din 28 iunie 2012 a fost pusă în discuție cererea

formulată de inculpatul P.C. privind ridicarea controlului judiciar instituit

prin decizia penală nr. 2467 din 14 decembrie 2011 de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală.

Prin

încheierea de ședință din 28 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, printre altele, a fost respinsă ca nefondată cererea de ridicare a

controlului judiciar formulată de inculpat.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că motivele invocate de inculpat prin

apărător (cuantumul pedepsei aplicate, conduita sinceră și achitarea în parte a

prejudiciului) au fost cunoscute și apreciate de instanță și că, la acest

moment procesual, continuă să fie justificat controlul judiciar.

Împotriva

acestei încheieri, inculpatul P.C. a declarat, în termen legal, prezentul

recurs, solicitând casarea în parte a încheierii și, pe fond, admiterea cererii

de ridicare a controlului judiciar.

Recursul nu

este fondat.

Potrivit art.

160

3

C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță poate

fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive

temeinice.

Din textul de

lege mai sus evocat rezultă că modificarea controlului judiciar este o vocație

pe care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că

aceasta poate fi acordată pentru motive temeinice.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziția instanței de

apel - de a respinge cererea de modificare a controlului judiciar - este legală

și temeinică.

Toate aceste

elemente ce țin de comportamentul inculpatului, de faptul că prejudiciul a fot

achitat parțial, că pedeapsa aplicată de prima instanță este egală cu perioada

de arest preventiv, de faptul că față de ceilalți coinculpați nu s-a dispus

nici o măsură, nu pot constitui, argumente cu caracter pertinent și suficient,

pentru a justifica la acest moment procesual ridicarea controlului judiciar.

Pentru

ridicarea controlului judiciar instanța trebuie să constate existența unor

motive mai puternice decât cele avute în vedere la luarea acestei măsuri,

temeiuri care să justifice convingerea că ridicarea sau modificarea controlului

judiciar este oportună.

Așa fiind ,

prin prisma ce!or învederate, Înalta Curte constată că la acest moment

procesual, daca s-ar proceda la ridicarea controlului judiciar, astfel cum se

solicita de către inculpat, s-ar putea compromite buna desfășurare a procesului

penal.

Recursul

declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în cuantum de 225 lei, din care suma de 25 lei,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 28

iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 77255/3/2011 (1274/2012).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 iulie 2012.