ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2417/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 246 din 14 decembrie 2011, a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost admis recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2011. pronunțată de Tribunalul București, secția I p enală în dosarul nr. 73852/3/2011, a fost casată încheierea recurată și, în fond, în rejudecare, a fost. admisă cererea inculpatului și s-a dispus liberarea provizorie a acestuia, sub control judiciar. Pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatului i-au fost impuse a fi respectate obligațiile prevăzute de art. 160 2 alin. (3) lit. a) – e) și alin. (3) lit. c) C. proc.

pen., și anume: - să nu depășească limita teritorială a județului Buzău, decât în condițiile stabilite de instanța de judecată; - să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială își are domiciliul conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 160 2 alin. (3) 2 și art. 160 10 C. proc. pen. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

La termenul de judecată ( în apel ) din 28 iunie 2012 a fost pusă în discuție cererea formulată de inculpatul P.C. privind ridicarea controlului judiciar instituit prin decizia penală nr. 2467 din 14 decembrie 2011 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Prin încheierea de ședință din 28 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, a fost respinsă ca nefondată cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că motivele invocate de inculpat prin apărător (cuantumul pedepsei aplicate, conduita sinceră și achitarea în parte a prejudiciului) au fost cunoscute și apreciate de instanță și că, la acest moment procesual, continuă să fie justificat controlul judiciar.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.C. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea în parte a încheierii și, pe fond, admiterea cererii de ridicare a controlului judiciar. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 3 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice. Din textul de lege mai sus evocat rezultă că modificarea controlului judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta poate fi acordată pentru motive temeinice. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziția instanței de apel - de a respinge cererea de modificare a controlului judiciar - este legală și temeinică.

Toate aceste elemente ce țin de comportamentul inculpatului, de faptul că prejudiciul a fot achitat parțial, că pedeapsa aplicată de prima instanță este egală cu perioada de arest preventiv, de faptul că față de ceilalți coinculpați nu s-a dispus nici o măsură, nu pot constitui, argumente cu caracter pertinent și suficient, pentru a justifica la acest moment procesual ridicarea controlului judiciar. Pentru ridicarea controlului judiciar instanța trebuie să constate existența unor motive mai puternice decât cele avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri care să justifice convingerea că ridicarea sau modificarea controlului judiciar este oportună. Așa fiind , prin prisma ce!or învederate, Înalta Curte constată că la acest moment procesual, daca s-ar proceda la ridicarea controlului judiciar, astfel cum se solicita de către inculpat, s-ar putea compromite buna desfășurare a procesului penal.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 225 lei, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 28 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 77255/3/2011 (1274/2012). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.