ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3652/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 4576 din 29 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității

și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamantul B.I., în

contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca

inadmisibilă.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit art. 13 alin.

(5) din HG nr. 430/2008 (emisă în temeiul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 448/2006,

conform căruia organizarea și metodologia de funcționare a Comisiei de evaluare

se reglementează prin hotărâre a Guvernului), în vigoare la data emiterii

actului administrativ atacat în cauză, deciziile emise de Comisia Superioară în

exercitarea atribuției de soluționare a contestațiilor pot fi atacate potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Trimiterea normei speciale la

dispozițiile-cadru ale Legii contenciosului administrativ face ca Decizia emisă

de Comisia Superioară în soluționarea unei contestații administrative să poată

fi atacată la instanța de contencios administrativ numai sub condiția de

admisibilitate a urmării procedurii prealabile prin care se solicită revocarea

actului administrativ, procedură obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Art. 90

2

alin.

(2) și 4 din Legea nr. 448/2006, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 84/2010,

prevede, la rândul său că, în exercitarea atribuției de soluționare a

contestațiilor, Comisia Superioară emite decizii care pot fi atacate potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Instanța de fond a

apreciat că în cauza de față, reclamantul a solicitat instanței de contencios

administrativ anularea Deciziei nr. 11705 din 7 octombrie 2009 emisă de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți care

funcționează în prezent în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, fără să fi urmat anterior procedura prealabilă administrativă

obligatorie prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

se arată că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Recurentul susține că

a îndeplinit această procedură prin contestația formulată la Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap în data de 9 iulie 2009.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale

incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004: „Înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile

de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Din analiza

legislației aplicabile în materia plângerii prealabile rezultă că s-a instituit

în sarcina persoanei vătămate obligația de a se adresa cu reclamație organului

administrativ emitent sau autorității ierarhic superioare, mai înainte de a

sesiza instanța de judecată cu anularea actului considerat nelegal.

Procedura prealabilă,

sub forma recursului grațios sau ierarhic, reprezintă un mijloc de remediere a

eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea

actului de către organul emitent sau de către organul superior.

Atât în literatura de

specialitate, cât și în jurisprudența Curții Constituționale, s-a arătat că

legiuitorul poate institui în considerarea unor situații deosebite, reguli

speciale de procedură.În cauza de față,împotriva certificatului de încadrare în

grad de handicap s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii

prealabile reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din redactarea

textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că obiectul

procedurii prealabile îl constituie actul administrativ, procedura prealabilă

vizează actul autorității emitente, cererea de revocare adresându-se fie

autorității emitente, fie autorității ierarhic superioare.

Potrivit art. 13 alin.

(2) din H.G. nr. 430 din 16 aprilie 2008 pentru aprobarea Metodologiei privind

organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap, certificatele de încadrare în grad de handicap se contestă, în termen

de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap.

Contestațiile,

potrivit art. 13 alin. (4) din același act normativ, se soluționează prin

decizii de către Comisia superioară și, potrivit art. 13 alin. (5), pot fi

atacate potrivit Legii nr. 554/2004.

Astfel, în cazul

persoanelor cu handicap, actul administrativ vătămător este certificatul de

încadrare în grad de handicap, iar legea a prevăzut expres obligativitatea

recursului ierarhic și el poate fi contestat la Comisia superioară care poate

să-l confirme sau să-l anuleze, fiind organul ierarhic superior emitentului

actului.

În cauză, reclamantul

a efectuat procedura prealabilă sub forma recursului ierarhic, astfel cum este

prevăzută de H.G. nr. 430/2008

Reclamantul-recurent

s-a adresat autorității ierarhic superioare sub aspectul stabilirii calității

de persoană cu handicap și al gradului de handicap, situație în care au fost

respectate cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte are în

vedere faptul că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la

dispoziția persoanelor vătămate și nu o cale excesivă care ar fi de natură să

restrângă accesul la justiție, într-un termen rezonabil, conform cerințelor art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Formularea plângerii

prealabile sub forma recursului ierarhic sau grațios reprezintă în opinia

legiuitorului român o condiție specială de exercitare a acțiunii în contencios

administrativ, sancțiunea neîndeplinirii acestei condiții fiind aceea a

respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.

În cauză, s-a aplicat

greșit această sancțiune deoarece reclamantul a parcurs procedura prealabilă

sesizării instanței de judecată, pentru că aceasta a formulat contestație la

Comisia Superioară, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.

Procedura prealabilă

nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la

justiție, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei

nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către

organul emitent sau organul ierarhic superior.

În cauză, această

condiție a fost îndeplinită prin exercitarea contestației împotriva

certificatului, astfel că greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, condiția

procedurii prealabile fiind îndeplinită.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu art. 312 Cod procedura civilă, recursul va fi

admis și se va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 4576 din 29 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.