ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2132 din 12 septembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Călărași având ca obiect anularea hotărârii nr. 4762 din 22 mai 2007, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu sunt convingătoare în sensul a ceea ce s-a dorit a se demonstra de către reclamantă, respectiv calitatea de refugiați a părinților săi, întrucât, pe de o parte, declarația de avere depusă la dosar face vorbire despre o persoană numită V.G.T., în timp ce tatăl reclamantei se numea G.I., iar pe de altă parte, există contradicții între declarațiile autentificate de martori, aflate la dosar și conținutul actelor oficiale, administrate ca probe în cauză. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta C.M., susținând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probelor, ignorând dovezile din care rezultă că tatăl său, G.I.

este una și aceeași persoană cu T.I. și în același timp fiul lui V.G.T., persoană strămutată împreună cu soția V. și copii lor, din Bulgaria în România, ca efect al tratatului bilateral dintre cele două țări, astfel cum rezultă din situația de avere aflată la dosar. În sprijinul susținerilor sale recurenta a mai invocat, ca argument, împrejurarea că întreaga sa familie, respectiv frații săi și cei ai tatălui său, sunt beneficiarii Legii nr. 189/2000. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2 au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație ca efect al tratatelor bilaterale. Din situația de avere imobiliară rurală a locuitorilor V. și V.G.T. rezultă că aceștia au făcut obiectul unui asemenea schimb de populație, fiind strămutați împreună cu copii lor din Bulgaria în România, ca efect al tratatului dintre cele două țări. Între copii acestora s-a numărat și tatăl reclamantei, T.I., din al cărui certificat de deces, aflat la dosar, rezultă că este fiul lui V. și V.G. cu fiind, în același timp, una și aceeași persoană cu G.I., menționat în certificatul de naștere al reclamantei la rubrica „numele tatălui” – astfel cum rezultă din declarațiile de notorietate aflate în dosarul de fond.

Pe de altă parte, din declarațiile autentificate ale martorilor S.E. și R.S. rezultă că T.I., împreună cu soția sa, cu care potrivit certificatului anexat, se căsătorise în anul 1938, în Bulgaria, a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, fiind strămutat în anul 1940. Coroborând tot acest material probator cu actele de stare civilă ale recurentei, din care rezultă că aceasta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați, la data de 16 august 1941, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de lege, rezultă că aceasta îndeplinește cerințele legale pentru a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 și 313 C. proc.

civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, modifică sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de reclamanta C.M., astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 2132 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și pe fond admite acțiunea reclamantei C.M. Anulează hotărârea nr. 4762 din 22 mai 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași și obligă pârâta să emită o nouă hotărâre cu recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în beneficiul reclamantei, pentru perioada 16 august 1941–6 martie 1945 începând cu data de 1 februarie 2007. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.