ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2132 din 12 septembrie 2007 a

respins acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Călărași având ca obiect anularea hotărârii nr. 4762 din 22 mai 2007,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu sunt convingătoare

în sensul a ceea ce s-a dorit a se demonstra de către reclamantă, respectiv calitatea

de refugiați a părinților săi, întrucât, pe de o parte, declarația de avere depusă

la dosar face vorbire despre o persoană numită V.G.T., în timp ce tatăl reclamantei

se numea G.I., iar pe de altă parte, există contradicții între declarațiile autentificate

de martori, aflate la dosar și conținutul actelor oficiale, administrate ca probe

în cauză.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta C.M., susținând că instanța de fond

a făcut o greșită interpretare a probelor, ignorând dovezile din care rezultă că

tatăl său, G.I. este una și aceeași persoană cu T.I. și în același timp fiul lui

V.G.T., persoană strămutată împreună cu soția V. și copii lor, din Bulgaria în România,

ca efect al tratatului bilateral dintre cele două țări, astfel cum rezultă din situația

de avere aflată la dosar.

În sprijinul susținerilor

sale recurenta a mai invocat, ca argument, împrejurarea că întreaga sa familie,

respectiv frații săi și cei ai tatălui său, sunt beneficiarii Legii nr. 189/2000.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

în România cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut

de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2 au asimilat persoanelor strămutate,

pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului

de populație ca efect al tratatelor bilaterale.

Din situația de avere

imobiliară rurală a locuitorilor V. și V.G.T. rezultă că aceștia au făcut obiectul

unui asemenea schimb de populație, fiind strămutați împreună cu copii lor din Bulgaria

în România, ca efect al tratatului dintre cele două țări.

Între copii acestora s-a

numărat și tatăl reclamantei, T.I., din al cărui certificat de deces, aflat la dosar,

rezultă că este fiul lui V. și V.G. cu fiind, în același timp, una și aceeași persoană

cu G.I., menționat în certificatul de naștere al reclamantei la rubrica „numele

tatălui” – astfel cum rezultă din declarațiile de notorietate aflate în dosarul

de fond.

Pe de altă parte, din

declarațiile autentificate ale martorilor S.E. și R.S. rezultă că T.I., împreună

cu soția sa, cu care potrivit certificatului anexat, se căsătorise în anul 1938,

în Bulgaria, a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria,

fiind strămutat în anul 1940.

Coroborând tot acest material

probator cu actele de stare civilă ale recurentei, din care rezultă că aceasta s-a

născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați, la data de 16

august 1941, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de lege, rezultă că aceasta

îndeplinește cerințele legale pentru a beneficia de drepturile acordate prin Legea

nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 și 313 C. proc. civ., Curtea admite recursul

declarat în cauză, modifică sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată

de reclamanta C.M., astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.M. împotriva sentinței civile nr. 2132 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și pe fond admite acțiunea reclamantei C.M.

Anulează hotărârea

nr. 4762 din 22 mai 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași și obligă

pârâta să emită o nouă hotărâre cu recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000 în beneficiul reclamantei, pentru perioada 16 august 1941–6 martie

1945 începând cu data de 1 februarie 2007.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 mai 2008.