ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1494/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1494/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 79 din 4 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis

apelul declarat de reclamanții G.M.R. și G.T.B. împotriva sentinței civile nr.

910/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 1931/85/2010; a schimbat

sentința atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor morale, în sensul că a

obligat pârâta SC E.I. România A.R. să plătească reclamantei G.M.R. suma de

200.000 lei și reclamantului G.T.B. suma de 150.000 lei, cu titlu de daune

morale ; a menținut în rest sentința atacată și a respins apelul declarat de

pârâta SC E.I. România A.R. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 13 mai 2010 pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr.

1931/85/2010, reclamanții G.M.R. și G.T.B. au solicitat în contradictoriu cu

pârâtele SC E.I. România A.R. SA și SC E.I. România A.R. SA obligarea acestora

în solidar să plătească reclamantei G.M.R. suma de 600.000 lei daune morale și

10.000 lei daune materiale, iar reclamantului G.T.B. suma de 600.000 lei, daune

morale.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că la data de 20 decembrie 2009 a avut loc un accident auto soldat cu decesul fiicei, respectiv sora reclamantului, dar s-a

dispus neînceperea urmăririi penale întrucât făptuitorul a decedat.

Prin sentința civilă

nr. 910/2010, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea și le-a obligat pe

pârâte să plătească reclamanților despăgubiri civile după cum urmează:

reclamantei G.M.R., suma de 10.000 lei despăgubiri materiale și 100.000 lei

daune morale, iar reclamantului G.T.B. suma de 50.000 lei daune morale. Au fost

respinse celelalte pretenții.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 20 decembrie 2009 a

avut loc un accident auto în care și-a pierdut viața fiica, respectiv sora

reclamanților, G.A.D. Autovehiculul era condus de M.P., persoană care a decedat

în aceleași împrejurări, astfel că în dosarul penal nr. 6231/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a dispus neînceperea urmăririi

penale pentru infracțiunea de ucidere din culpă.

Pentru autovehiculul

implicat în accident există polița de răspundere civilă auto seria RO/16/H11/

DV nr. 0001113402 din 24 iulie 2009 emisă de SC E.I. România A.R. SA, sucursala

Sibiu.

Reclamanții au

notificat pârâtei pretențiile lor înainte de introducerea prezentei acțiuni dar

nu s-a ajuns la o înțelegere pentru soluționarea amiabilă a litigiului.

Față de existența

contractului de asigurare, pârâta este obligată să plătească toate pagubele

produse prin accident, cu respectarea limitei legale în materie prevăzută

pentru anul 2009, în temeiul contractului de asigurare, dar și al răspunderii

civile delictuale.

În ceea ce privește

întinderea prejudiciului, prin probatoriul administrat s-a dovedit întinderea

daunelor materiale, iar în privința daunelor morale, acestea se cuvin ambilor

reclamanți, întrucât pierderea unui copil și a unui frate produce o suferință

care, chiar dacă nu poate fi înlăturată, impune ca cel care a produs-o să

plătească despăgubiri. Instanța a apreciat că este îndestulătoare suma de

100.000 lei pentru reclamantă (mama victimei) și 50.000 lei pentru reclamant

(fratele victimei).

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții și pârâta SC E. SA, criticând-o sub

aspectul cuantumului daunelor morale.

Reclamanții au

solicitat schimbarea sentinței în sensul majorării daunelor morale la suma

solicitată prin acțiune, susținând, pe de-o parte, că pretențiile solicitate se

încadrează în suma asigurată și în practica instanțelor, iar, pe de altă parte,

că nu este justificată acordarea diferențiată a daunelor morale, izvorul

dreptului fiind același.

Pârâta SC E. SA a

solicitat schimbarea sentinței în sensul reducerii daunelor morale, susținând

că instanța a determinat cuantumul acestora prin apreciere și a stabilit o sumă

foarte mare cu acest titlu.

Asupra apelurilor

formulate în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin fapta ilicită

din data de 20 decembrie 2009 a numitului M.P., care a avut ca urmare decesul

fiicei, respectiv surorii reclamanților, aceștia au suferit un prejudiciu

moral, aspect necontestat de pârâtă.

În privința

cuantumului daunelor morale, legislația română nu conține reglementări privind

criteriile de stabilire a acestor daune, astfel că a revenit jurisprudenței și

doctrinei juridice rolul de a statua asupra acestor criterii.

Este unanim acceptat

că valoarea daunelor morale trebuie să reflecte gravitatea și importanța

prejudiciului încercat de victimă, dar trebuie în același timp să respecte și

criteriul echității.

Gravitatea prejudiciu

încercat de reclamanți este determinat de durata și intensitatea suferințelor

psihice provocate de decesul numitei G.A.D., precum și de urmările în viitor

asupra reclamanților, fiind evident că pierderea unui copil, respectiv a

surorii, în vârstă de aproape 24 de ani, produce suferințe psihice enorme, care

persistă în timp.

Deși aceste suferințe

sunt inestimabile, pe baza criteriilor reținute se poate aprecia cuantumul

daunelor morale, care trebuie să fie unul rezonabil, just și echitabil, fiind

stabilit astfel încât să asigure efectiv o compensare suficientă, dar nu

exagerată a prejudiciului moral cauzat.

Pierderea unui copil

reprezintă pentru un părinte cea mai mare suferință psihică ce îi poate fi

provocată, iar stabilirea unor daune morale în sumă de 200.000 lei reprezintă o

despăgubire rezonabilă, proporțională cu prejudiciul încercat.

În ce-l privește pe

reclamantul G.T.B., suferințele provocate de decesul surorii sale sunt foarte

intense, având în vedere vârsta apropiată a celor doi frați și relația strânsă

dintre ei, astfel că o sumă de 150.000 lei daune morale, acordată acestuia,

reprezintă o despăgubire justă în raport cu prejudiciul suferit.

Acordarea unor daune

diferențiate celor doi reclamanți este justificată, astfel cum a apreciat și

instanța de fond, având în vedere relația lor de rudenie cu victima, respectiv

mamă și frate, și faptul că afectivitatea dintre mamă și fiică este mai

puternică decât cea dintre frați, ceea ce produce o suferință mai intensă

pentru un părinte la decesul copilului său în raport cu suferința provocată de

decesul unei surori.

Având în vedere toate

aceste considerente, Curtea a apreciat că acordarea unor daune morale

rezonabile impune majorarea sumelor stabilite de instanța de fond, astfel că

apelul reclamanților este privit ca fondat.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții

G.M.R. și G.T.B.

și pârâta SC E.I. România A.R. S.A.

În motivarea

criticilor formulate,

reclamanții

G.M.R. și G.T.B. au arătat următoarele:

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind bazată și pe o greșeală

gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

În mod greșit

instanța de apel a apreciat asupra cuantumului despăgubirilor acordate

recurenților-reclamanți, având în vedere circumstanțele care au generat izvorul

răspunderii civile delictuale. Recurenții-reclamanți au solicitat o justă și

integrală despăgubire pentru daunele morale suferite în urma decesului unei

persoane foarte dragi care se afla abia la începutul drumului său în viață, fiica,

respectiv sora.

Suferința a fost

inimaginabilă atât în privința mea ca mamă care este pusă în cea mai rea

situație, aceea de a vedea că unul dintre copiii cărora le-ai dat viață îți

predecedează, cât și în ceea ce îl privește pe fratele victimei, care în

momentul decesului surorii sale s-a regăsit în situația de a pierde nu numai o

soră ci și o prietenă, o persoană care întotdeauna era alături de el și pentru

care și el era alături în orice moment.

Suferințele psihice

în cazul de față au fost determinate de moartea fiicei, respectiv sorei G.A.D.,

ca urmare a accidentului de circulație produs la data de 20 decembrie 2009,

nicio sumă de bani neputând repara prejudiciile cauzate de pierderea suferită. Durerea

sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc.

Aceste compensații

sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură

suferințele psihice ale celor care au rămas să trăiască cu traumele produse de

decesul persoanelor dragi.

Pentru stabilirea

cuantumului despăgubirilor ce au fost acordate cu acest titlu, instanța trebuie

să aibă în vedere intensitatea legăturii afective dintre apelanții-reclamanți

și defunctă, dedusă atât prin raportare la gradul de rudenie, cât și din

împrejurările ce caracterizau relațiile apelanților-reclamanți cu defuncta,

precum și vârsta pe care o avea G.A.D.

Deși evaluarea

bănească a suferinței psihice provocate de decesul unor persoane apropiate nu

poate fi decât una aproximativă, întemeiată în principal pe considerente de

echitate, sumele acordate de prima instanță sunt modice.

Există foarte mari

diferențe între despăgubirile pe care instanțele care judecă cauze penale le

stabilesc pentru acoperirea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirilor

stabilite direct în instanța civilă în spețe similare.

Societatea unde era

încheiată polița de asigurare răspunde și este obligată acopere integral

prejudiciile cauzate de proprietarului sau utilizatorul unui vehicul terțelor

părți, prin intermediul vehiculului.

motivat în nicio modalitate de unde rezultă discrepanța foarte mare între suma

de bani acordată cu titlul de despăgubire apelantei-reclamante G.M.R. și cea

acordată apelantului-reclamant G.T.B.

întrunite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale,

detaliindu-se argumentele acestei răspunderi, cu referire la datele particulare

a speței.

În motivarea criticilor

formulate, prin care s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor la care

au fost obligați de instanță, atât în ceea ce privește daunele materiale, cât și

în ceea ce privește daunele morale,

pârâta SC E.I.

România A.R. S.A. a arătat următoarele:

2 din Ordinul 20/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor din 7 noiembrie

2008 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii

produse prin accidente de vehicule se decontează în caz de deces: a) cheltuielile

de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu

îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; a)

cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate

cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la

localitatea in re se face înmormântarea; b) daunele morale, în conformitate cu

legislația și jurisprudența din România

Obligația depunerii

la dosarul cauzei a documentelor justificative care să probeze sumele cheltuite

incumba pârâților.

În ceea ce privește

cuantumul daunelor morale acordate, acesta este disproporționat în comparație

cu soluțiile pronunțate în jurisprudența în materie recentă. Deși este real că

stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial

include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de

criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic

și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate

aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării,

măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Față de lipsa

probațiunii în sensul dovedirii daunelor morale susțin respingerea acestora. Un

prejudiciu moral s-a produs, însă suma acordată trebuie redusă raportat la

probațiunea din dosar.

despăgubirii, nesusținută printr-o motivare adecvată, imprimă un caracter

subiectiv hotărârii pronunțate de instanța de fond. În lipsa unei argumentări

adecvate in considerentele hotărârii, nu pot aprecia ce criterii a folosit

instanța pentru a admite in întregime daunele morale.

Analizând decizia în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al

recursurilor, în considerarea celor ce succed:

Cu privire la apelul

declarat de reclamanți.

recurs nu cuprinde motive de nelegalitate a deciziei de apel, așa cum prevede

art. 302 ind. 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., nefiind arătate greșelile de

legalitate săvârșite de această instanță în analiza criteriilor de cuantificare

a despăgubirilor indicate și avute în vedere de instanță. Prima critică vizează

de fapt temeinicia deciziei, care nu poate face însă obiect de cenzură în fața

instanței de recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

În ceea ce privește

posibilele diferențe de despăgubiri acordate de instanța civilă și cea penală

în cauze similare nu trebuie omis că fiecare caz în parte prezintă anumite

particularități, care determină un anumit mod de apreciere din partea instanței.

din considerentele deciziei, instanța a arătat argumentele pentru care sumele

acordate drept despăgubiri morale sunt diferite pentru cei doi reclamanți

apelanți, ceea ce face să nu fie fondat motivul de recurs ce se circumscrie dispozițiilor

art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

critică formulată, care privește elementele constitutive ale răspunderii civile

delictuale, excede analizei instanței de recurs în condițiile în care existența

acestei răspunderi nu este contestată în cauză, probleme fiind în ceea ce privește

cuantificarea despăgubirilor.

Cu privire la

recursul formulat de pârâtă.

care prin cererea de apel s-au formulat critici numai în ceea ce privește

daunele morale, daunele materiale nu pot face obiectul cenzurii în fața

instanței de recurs, cu aplicarea art. 294 și art. 316 C. proc. civ.

Criticii de recurs

referitoare la cuantificarea daunelor morale urmează să i se rețină aceleași

argumente ca cele aferente criticii similare din recursul formulat de reclamanți.

Pârâta recurentă nu

contestă producerea unui prejudiciu moral însă reclamă lipsa probelor care să

susțină cuantumul acordat de instanța de apel. Numai că, în această materie,

dat fiind specificul despăgubirilor morale și gradul de aproximare care aparține

justificat instanței, se operează cu anumite criterii, consacrate, raportate la

specificul fiecărei cauze.

în vedere de instanță, raportat la criteriile operabile în materia răspunderii

civile delictuale, sunt detaliate în considerentele deciziei, ceea ce face ca și

motivul de recurs ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

să nu fie fondat.

Constatând, prin

urmare, că nu sunt fondate criticile de recurs formulate, ce se circumscriu în

parte dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

facă aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) din același cod și să

dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții

G.M.R.

și G.T.B. și de pârâta SC E. România A.R. SA

împotriva deciziei civile

nr. 79/2011 din 04 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012