ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2644/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Cu cererea înregistrată la data de 4 februarie

2008, C.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Guvernul României și Casa Națională

de Asigurări de Sănătate, să se dispună conform, art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, suspendarea executării H.G. nr. 1586 din 19 decembrie 2007, precum

și a Ordinului din 11 ianuarie 2008 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări

de Sănătate, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă AA/2005

încheiat de reclamant și pârâta secundă, până la pronunțarea instanței de fond asupra

acțiunii pentru anularea celor două acte administrative.

În motivarea acestei cereri,

reclamantul a arătat că împotriva actelor respective a formulat plângeri prealabile

și că măsura suspendării este necesară pentru prevenirea unor pagube iminente care

s-ar produce prin executarea actelor. Este vorba de privarea sa de drepturile salariale,

din care se asigură cheltuielile de întreținere a celor doi copii majori aflați

în continuarea studiilor, rambursarea ratelor scadente în valoare de 18.551,84

euro ce decurg din creditul acordat de U.C.Ț. Bank, precum și de un prejudiciu nepatrimonial

deosebit de grav, constatând în atingerea gravă și ireversibilă a imaginii sale

în societate.

Se adaugă apoi, existența

unor indicii temeinice care determină cel puțin aparența nelegalității Ordinului

din 11 ianuarie 2008, întrucât acesta a fost emis tocmai în aplicarea actului normativ

mai sus menționat [adică a art. I pct. 5-6 și art. II alin. (1) din H.G. nr. 1586/2007,

dispoziții ce contravin prevederilor art. 285 din Legea nr. 95/2006].

În cauză, Ministerul Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei a formulat ulterior o cerere de intervenție în

interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea cererii de suspendare

a executării actelor administrative ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 681 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului, dispunând suspendarea executării

H.G. nr. 1586/2007, în ceea ce privește dispozițiile art. I alin. (5)-(6) și

art. II alin. (1), precum și a Ordinului din 11 ianuarie 2008 emis de Președintele

Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, până la pronunțarea instanței de fond

asupra acțiunii în anularea acestor acte administrative.

Instanța a reținut că

aplicarea actelor respective presupune modificarea formei de exercitare a funcției

de director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, implementarea imediată

a contractului de management, și încetarea intempestivă a contractului individul

de muncă al reclamantului încheiat sub imperiul altei reglementări, pe o durată

determinată de 4 ani.

În aceste condiții, reclamantul

va fi lipsit de salariul cuvenit în baza contractului de muncă, în considerarea

căruia a contractat un credit bancar în valoare de 20.000 euro, existând riscul

imposibilității de rambursare a ratelor scadente. De asemenea s-a apreciat că privarea

reclamantului de veniturile încasate cu titlul de drepturi salariale ar avea un

impact major și asupra familiei acestuia, din perspectiva educației și pregătirii

profesionale a celor doi copii majori aflați în continuarea studiilor.

Instanța a mai reținut

în aprecierea condiției referitoare la paguba iminentă, prejudiciul de imagine ce

s-ar putea produce reclamantului, care atrage implicit, o pagubă materială în patrimoniul

acestuia, având în vedere calitatea sa de persoană publică, reputația de care se

bucură atât ca medic, cât și în domeniul managementului sanitar.

În sfârșit, a fost invocată

Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul

Consiliului Europei care, în scopul protejării drepturilor persoanelor vizate prin

actele administrative, a stabilit că autoritatea jurisdicțională competentă este

chemată să ia măsuri de protecție corespunzătoare, atunci când executarea unei decizii

administrative este de natură să provoace daune grave persoanelor particulare cointeresate

de această decizie.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantului C.V., deoarece

condițiile legale privind existența cazului bine justificat și a unei pagube iminente

nu sunt îndeplinite în speță.

De asemenea, motivarea

hotărârii atacate nu ține seama de prevederile legale aplicabile și este în vădită

contradicție atât cu doctrina juridică de specialitate, cât și cu jurisprudența

în materie a Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În opinia recurentei,

„argumentele juridice prezentate de reclamant”, preluate integral de instanță în

cadrul motivării sentinței, sunt vădit nefondate și ca atare, ele nu puteau conduce

la concluzia că există cazul bine justificat prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, care să justifice măsura de suspendare a executării H.G. nr. 1586/2007

și a Ordinului Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din 11 ianuarie

2008.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin H.G. nr. 1586/2007

din 19 decembrie 2007, s-au adus modificări și completări Statutului Casei Naționale

de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006.

Modificările realizate

prin dispozițiile art. I pct. 5-6 și art. II alin. (1) vizează condițiile de ocupare

a postului de director general, de încetare a mandatului de director general, precum

și obligativitatea organizării unui concurs în termenul de 15 zile de la data intrării

în vigoare a noilor indicatori de performanță pentru ocuparea posturilor de președinte-director

general la nivelul Caselor de asigurări de sănătate.

Ținând seama de reorganizarea

postului de director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, urmare

a modificării cerințelor legale care redefinesc regimul juridic al acestui post,

Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a emis Ordinul din 11 ianuarie

2008, dispunând încetarea raporturilor stabilite prin contractul individual de muncă

nr. AA/2005 încheiat cu V.C. pentru motive ce nu țin de persoana acestuia.

La cererea reclamantului,

prin sentința recurată, instanța de fond a dispus suspendarea executării ambelor

acte administrative până la pronunțarea instanței sesizate cu soluționarea acțiunii

introduse pentru anularea acelorași acte.

Hotărârea respectivă a

fost pronunțată însă, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile stabilite cumulativ de textul legal pentru admisibilitatea

cererii de suspendare.

Contrar celor reținute

în sentință, din probele cu înscrisuri administrate nu rezultă că urmare a încetării

contractului de muncă încheiat cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reclamantul

V.C. va fi lipsit de veniturile salariale lunare, în considerarea căreia el afirmă

că a contractat un credit bancar în sumă de 20.000 euro.

Pârâta Casa Națională

de Asigurări de Sănătate a oferit reclamantului un alt post, respectiv acela de

expert gradul I A în cadrul Direcției Resurse Umane prin notificarea anexată la

dosar, post refuzat însă, iar ulterior a fost angajat la Camera Deputaților prin

cumul cu funcția de bază, anume aceea de medic la Spitalul P. din Iași.

Prin urmare, este neîntemeiată

concluzia instanței de fond potrivit căreia, încetarea înainte de termen a contractului

individual de muncă ar produce reclamantului V.C. și familiei sale, o pagubă materială

iminentă.

O concluzie identică se

desprinde în ceea ce privește pretinsul prejudiciu de imagine care s-ar fi produs

prin încetarea contractului de muncă încheiat de pârâta secundă cu reclamantul la

data de 11 iulie 2005.

Cum deja s-a arătat, măsura

respectivă nu a fost determinată de cauze imputabile reclamantului, ci de modificările

aduse cadrului legal care reglementează managementul, pe bază de mandat, al postului

de director general, condițiile de ocupare și de încetare a acestui post.

Noua reglementare, de

modificare a Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate se înscrie, indiscutabil,

într-un program mai amplu de reorganizare a întregului sistem sanitar românesc,

care să corespundă exigențelor actuale. Este semnificativ, sub aspectul analizat,

faptul că în cuprinsul art. 1 al Ordinului din 11 ianuarie 2008 s-a prevăzut în

mod expres că raportul de muncă stabilit prin contractul de muncă încheiat de V.C.

cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate încetează pentru motive care nu țin de

persoana acestuia.

Având în vedere că în

luarea măsurii de încetare a contractului individual nu s-au invocat câtuși de puțin

motive care să pună în discuție onoarea, demnitatea sau prestigiul profesional al

reclamantului, ci doar desființarea funcției exercitate ca urmare a modificării

cerințelor legale care redefinesc regimul juridic al acestei funcții, eronat prima

instanță a concluzionat că reclamantul a suferit și un prejudiciu de imagine.

Cât privește aprecierile

instanței referitoare la aparența de nelegalitate a actelor administrative, Înalta

Curte constată că ele nu se fundamentează pe argumente și probe care susțin soluția

adoptată, ci exclusiv pe apărări formulate de reclamant.

Ori, acesta nu a suferit

nici o vătămare în cadrul procedurii de adoptare a hotărârii guvernamentale, deoarece

proiectul actului normativ inițiat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate a

fost transmis spre avizare Consiliului de administrație al acestei autorități publice

și a fost publicat pe site-ul său.

Mai mult, în virtutea

funcției sale de conducere V.C. a contrasemnat proiectul hotărârii Consiliului de

administrație pentru modificarea Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate,

a participat la dezbaterea acestuia în ședința ordinară din 10 decembrie 2007 și

s-a implicat efectiv în derularea procesului de elaborare a actului administrativ

normativ care a precedat celui individual.

Ținând seama de considerentele

expuse mai sus, de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința în sensul respingerii cererii

de suspendare a executării actelor administrative, formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împotriva sentinței civile nr. 681 din

28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată

și respinge cererea de suspendare a executării actelor administrative - H.G.

nr. 1586/2007 din 19 decembrie 2007 precum și a Ordinul din 11 ianuarie 2008, emis

de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate formulată de reclamantul

C.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.