ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2644/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la data de 4 februarie 2008, C.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, să se dispună conform, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării H.G. nr. 1586 din 19 decembrie 2007, precum și a Ordinului din 11 ianuarie 2008 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă AA/2005 încheiat de reclamant și pârâta secundă, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii pentru anularea celor două acte administrative. În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că împotriva actelor respective a formulat plângeri prealabile și că măsura suspendării este necesară pentru prevenirea unor pagube iminente care s-ar produce prin executarea actelor.

Este vorba de privarea sa de drepturile salariale, din care se asigură cheltuielile de întreținere a celor doi copii majori aflați în continuarea studiilor, rambursarea ratelor scadente în valoare de 18.551,84 euro ce decurg din creditul acordat de U.C.Ț. Bank, precum și de un prejudiciu nepatrimonial deosebit de grav, constatând în atingerea gravă și ireversibilă a imaginii sale în societate. Se adaugă apoi, existența unor indicii temeinice care determină cel puțin aparența nelegalității Ordinului din 11 ianuarie 2008, întrucât acesta a fost emis tocmai în aplicarea actului normativ mai sus menționat [adică a art. I pct. 5-6 și art. II alin. (1) din H.G. nr. 1586/2007, dispoziții ce contravin prevederilor art. 285 din Legea nr. 95/2006].

În cauză, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a formulat ulterior o cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 681 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului, dispunând suspendarea executării H.G. nr. 1586/2007, în ceea ce privește dispozițiile art. I alin. (5)-(6) și art. II alin. (1), precum și a Ordinului din 11 ianuarie 2008 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestor acte administrative.

Instanța a reținut că aplicarea actelor respective presupune modificarea formei de exercitare a funcției de director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, implementarea imediată a contractului de management, și încetarea intempestivă a contractului individul de muncă al reclamantului încheiat sub imperiul altei reglementări, pe o durată determinată de 4 ani. În aceste condiții, reclamantul va fi lipsit de salariul cuvenit în baza contractului de muncă, în considerarea căruia a contractat un credit bancar în valoare de 20.000 euro, existând riscul imposibilității de rambursare a ratelor scadente. De asemenea s-a apreciat că privarea reclamantului de veniturile încasate cu titlul de drepturi salariale ar avea un impact major și asupra familiei acestuia, din perspectiva educației și pregătirii profesionale a celor doi copii majori aflați în continuarea studiilor.

Instanța a mai reținut în aprecierea condiției referitoare la paguba iminentă, prejudiciul de imagine ce s-ar putea produce reclamantului, care atrage implicit, o pagubă materială în patrimoniul acestuia, având în vedere calitatea sa de persoană publică, reputația de care se bucură atât ca medic, cât și în domeniul managementului sanitar. În sfârșit, a fost invocată Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei care, în scopul protejării drepturilor persoanelor vizate prin actele administrative, a stabilit că autoritatea jurisdicțională competentă este chemată să ia măsuri de protecție corespunzătoare, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave persoanelor particulare cointeresate de această decizie.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantului C.V., deoarece condițiile legale privind existența cazului bine justificat și a unei pagube iminente nu sunt îndeplinite în speță. De asemenea, motivarea hotărârii atacate nu ține seama de prevederile legale aplicabile și este în vădită contradicție atât cu doctrina juridică de specialitate, cât și cu jurisprudența în materie a Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În opinia recurentei, „argumentele juridice prezentate de reclamant”, preluate integral de instanță în cadrul motivării sentinței, sunt vădit nefondate și ca atare, ele nu puteau conduce la concluzia că există cazul bine justificat prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să justifice măsura de suspendare a executării H.G.

nr. 1586/2007 și a Ordinului Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din 11 ianuarie 2008. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Prin H.G. nr. 1586/2007 din 19 decembrie 2007, s-au adus modificări și completări Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006. Modificările realizate prin dispozițiile art. I pct. 5-6 și art. II alin. (1) vizează condițiile de ocupare a postului de director general, de încetare a mandatului de director general, precum și obligativitatea organizării unui concurs în termenul de 15 zile de la data intrării în vigoare a noilor indicatori de performanță pentru ocuparea posturilor de președinte-director general la nivelul Caselor de asigurări de sănătate.

Ținând seama de reorganizarea postului de director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, urmare a modificării cerințelor legale care redefinesc regimul juridic al acestui post, Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a emis Ordinul din 11 ianuarie 2008, dispunând încetarea raporturilor stabilite prin contractul individual de muncă nr. AA/2005 încheiat cu V.C. pentru motive ce nu țin de persoana acestuia. La cererea reclamantului, prin sentința recurată, instanța de fond a dispus suspendarea executării ambelor acte administrative până la pronunțarea instanței sesizate cu soluționarea acțiunii introduse pentru anularea acelorași acte. Hotărârea respectivă a fost pronunțată însă, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile stabilite cumulativ de textul legal pentru admisibilitatea cererii de suspendare.

Contrar celor reținute în sentință, din probele cu înscrisuri administrate nu rezultă că urmare a încetării contractului de muncă încheiat cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reclamantul V.C. va fi lipsit de veniturile salariale lunare, în considerarea căreia el afirmă că a contractat un credit bancar în sumă de 20.000 euro. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a oferit reclamantului un alt post, respectiv acela de expert gradul I A în cadrul Direcției Resurse Umane prin notificarea anexată la dosar, post refuzat însă, iar ulterior a fost angajat la Camera Deputaților prin cumul cu funcția de bază, anume aceea de medic la Spitalul P. din Iași. Prin urmare, este neîntemeiată concluzia instanței de fond potrivit căreia, încetarea înainte de termen a contractului individual de muncă ar produce reclamantului V.C.

și familiei sale, o pagubă materială iminentă. O concluzie identică se desprinde în ceea ce privește pretinsul prejudiciu de imagine care s-ar fi produs prin încetarea contractului de muncă încheiat de pârâta secundă cu reclamantul la data de 11 iulie 2005. Cum deja s-a arătat, măsura respectivă nu a fost determinată de cauze imputabile reclamantului, ci de modificările aduse cadrului legal care reglementează managementul, pe bază de mandat, al postului de director general, condițiile de ocupare și de încetare a acestui post. Noua reglementare, de modificare a Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate se înscrie, indiscutabil, într-un program mai amplu de reorganizare a întregului sistem sanitar românesc, care să corespundă exigențelor actuale.

Este semnificativ, sub aspectul analizat, faptul că în cuprinsul art. 1 al Ordinului din 11 ianuarie 2008 s-a prevăzut în mod expres că raportul de muncă stabilit prin contractul de muncă încheiat de V.C. cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate încetează pentru motive care nu țin de persoana acestuia. Având în vedere că în luarea măsurii de încetare a contractului individual nu s-au invocat câtuși de puțin motive care să pună în discuție onoarea, demnitatea sau prestigiul profesional al reclamantului, ci doar desființarea funcției exercitate ca urmare a modificării cerințelor legale care redefinesc regimul juridic al acestei funcții, eronat prima instanță a concluzionat că reclamantul a suferit și un prejudiciu de imagine.

Cât privește aprecierile instanței referitoare la aparența de nelegalitate a actelor administrative, Înalta Curte constată că ele nu se fundamentează pe argumente și probe care susțin soluția adoptată, ci exclusiv pe apărări formulate de reclamant. Ori, acesta nu a suferit nici o vătămare în cadrul procedurii de adoptare a hotărârii guvernamentale, deoarece proiectul actului normativ inițiat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost transmis spre avizare Consiliului de administrație al acestei autorități publice și a fost publicat pe site-ul său. Mai mult, în virtutea funcției sale de conducere V.C. a contrasemnat proiectul hotărârii Consiliului de administrație pentru modificarea Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, a participat la dezbaterea acestuia în ședința ordinară din 10 decembrie 2007 și s-a implicat efectiv în derularea procesului de elaborare a actului administrativ normativ care a precedat celui individual.

Ținând seama de considerentele expuse mai sus, de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative, formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împotriva sentinței civile nr. 681 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge cererea de suspendare a executării actelor administrative - H.G. nr. 1586/2007 din 19 decembrie 2007 precum și a Ordinul din 11 ianuarie 2008, emis de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate formulată de reclamantul C.V., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.