ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 911/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 72 din 11 martie 2011,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția lipsei calității procesual active și pe cale de

consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta J.M. în contradictoriu cu

pârâtul SSPRD 1989, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesual

activă.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 5

1

din Legea nr. 341/2004, „(1) Sumele

reprezentând indemnizația reparatorie și/sau indemnizația lunară rămase

neîncasate de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul și,

după caz, cele cuvenite și neachitate până la deces se plătesc soțului supraviețuitor,

copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în

condițiile dreptului comun.

A apreciat instanța

de fond în sensul că reclamanta avea calitate procesuală activă doar de a

solicita indemnizația rămasă neîncasată de titularul certificatului de

„Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”, până la

momentul decesului acestuia, cu respectarea termenului general de prescripție,

dar nu eliberarea adeverinței cu atestarea faptului că documentația a fost

depusă în mai 1997 și nici daunele morale pentru prejudiciul moral suferit de

titularul certificatului, respectiv defunctul J.I., prin nerecunoașterea

dreptului la indemnizație începând cu luna mai 1997 și până în aprilie 2005,

deoarece Legea nr. 341/2004 nu prevede dreptul urmașilor titularilor de

certificate de luptător de a beneficia de prevederile acestei legi.

Împotriva Sentinței

nr. 72 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta J.M., în

temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență,

următoarele:

Printr-un set de

critici, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.,

susține recurenta că hotărârea instanței de fond prin care a fost admisă

excepția lipsei calității procesual active este nelegală și netemeinică, prin

raportare la dispozițiile art. 5

1

din Legea nr. 341/2004 și la cele

ce au fost solicitate potrivit acțiunii introductive.

Astfel, arată recurenta

că deși instanța de fond reține că ar avea calitate procesual activă doar de a

solicita indemnizația rămasă neîncasată de titularul certificatului până la

momentul decesului acestuia, nu observă că obiectul pricinii vizează tocmai

acest aspect.

În acest sens se

susține că obiectul speței deduse judecății vizează tocmai indemnizația rămasă

neîncasată de către titularul certificatului, raportat la care are calitate

procesual activă de a o pretinde dat fiind faptul că instituția pârâtă nu a

respectat Sentința civilă nr. 111/CA din 16 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea,

prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată, promovată de J.I. și

continuată după decesul acestuia, și obligat Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor să elibereze certificatul de revoluționar pe numele

reclamantului J.I.

Mai arată recurenta

că Indemnizația neîncasată este cea ce i s-ar fi cuvenit soțului său de la data

depunerii documentației și anume 05 mai 1997 și până la 08 aprilie 2005 dată

aleasă în mod aleatoriu de către pârât.

Concluzionează

recurenta în sensul că are calitate procesual activă în cauză, întrucât este

continuatoarea soțului său din primul dosar ce a vizat eliberarea

certificatului de luptător, speța dedusă judecății s-a născut prin prisma nerespectării

hotărârii de către instituția pârâtă, se circumscrie cerințelor art. 5

1

din Legea nr. 341/2004 dat fiind că obiectul pricinii vizează în esență aceste

indemnizații cuvenite și neîncasate datorită nerespectării hotărârii

judecătorești.

Printr-o altă critică

formulată susține recurenta că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare

prin necomunicarea întâmpinării prin care intimatul-pârât a formulat o serie de

excepții, la care nu a putut, astfel, răspunde.

instanței de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

și văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru

următoarele considerente:

În cauză, Înalta

Curte constată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei

calității procesual active a recurentei-reclamante prin raportare la un singur

capăt de cerere fără a observa că prin capătul doi de cerere s-a solicitat obligarea

pârâtului la plata sumelor reprezentând indemnizația lunară rămasă neîncasată

de către titularul decedat, în raport de care, în calitate de soție

supraviețuitoare, recurenta-reclamantă, are calitate procesual activă, în

temeiul art. 5

1

din Legea nr. 341/2004.

Chiar dacă recurenta-reclamantă a solicitat aceste

despăgubiri cu titlu de daune morale, instanța de fond trebuia, ca în temeiul

art. 129 alin. (2) - (5) C. proc. civ., să califice în mod corect obiectul

acestui capăt de cerere, în condițiile în care recurenta-reclamantă a prevăzut

expres în conținutul cererii de chemare în judecată că prin daune morale

înțelege drepturile bănești ce i s-ar fi cuvenit soțului său începând cu luna

mai 1997 și până în luna aprilie 2005.

Așadar, în fața

primei instanțe nu s-a stabilit în mod corect cadrul procesual în raport de

obiectul acțiunii promovate de recurenta-reclamantă conturat prin prisma

motivele de fapt și de drept invocate de aceasta în cererea de chemare în

judecată cu care a învestit instanța de fond la data de 29 octombrie 2010, ceea

ce a determinat nesoluționarea fondului cauzei.

În consecință, văzând

și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., în vederea pronunțării unei hotărâri

legale și temeinice și cu respectarea dreptului la apărare al recurentei-reclamante,

se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond, pentru a se pronunța asupra cererii recurentei-reclamante

privind obligarea intimatului-pârât la plata sumelor reprezentând indemnizația

lunară rămasă neîncasată de către titularul decedat, în raport de care, în

calitate de soție supraviețuitoare, recurenta-reclamantă, are calitate

procesual activă, în temeiul art. 5

1

din Legea nr. 341/2004.

Cu ocazia rejudecării se impune ca instanța de fond

să analizeze punctual atât din perspectiva susținerilor reclamantei cât și a

apărărilor pârâtei expuse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond la data de

03 ianuarie 2011, toate aspectele de fond necesare lămuririi datei de la care

recurenta-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare a titularului

dreptului, este îndreptățită a pretinde încasarea indemnizației reparatorii,

prevăzută de Legea nr. 341/2004, în baza certificatului de Luptător pentru

Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, seria X nr. X., emis pe numele

soțului său, în prezent decedat, sens în care va avea în vedere și Sentința nr.

111/CA din 16 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, irevocabilă prin Decizia nr.

1268 din 06 martie 2009 a ÎCCJ-SCAF.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa

hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de J.M. împotriva Sentinței civile nr. 72/CA/2011 din 11 martie 2011 a

Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2012 .

Procesat de GGC - LM