ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 5325 din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității pe capătul de cerere privind preschimbarea certificatului de revoluționar și a respins acțiunea în pretenții și în preschimbarea certificatului, formulată de reclamantul R.M.G., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca tardivă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se acorde pentru tatăl său despăgubirile decurgând din calitatea de luptător al Revoluției din 1989 și să fie obligat Guvernul la daune în cuantum de 500.000 euro. Examinând actele dosarului, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 5 1 și art. 9 din Legea nr. 341/2004 și ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție este de 3 ani, cererea reclamantului este atât tardivă, cât și prescrisă. Totodată, instanța a reținut că decesul autorului reclamantului a avut loc în anul 1998, iar cererea sa inițială adresată Guvernului a fost formulată în luna mai 2010, petentul având capacitate deplină de exercițiu din anul 2006 și a depășit toate termenele legale în care putea depune o asemenea cerere.

2. Recursul declarat de reclamantul R.M.G. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul R.M.G., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât instanța s-a pronunțat numai cu privire la excepția tardivității, fără a lua în considerare faptul că reclamantul era minor în anul 1998 când a decedat tatăl său – R.P. – deținător al certificatului de revoluționar în baza Legii nr. 42/1990, astfel că, la apariția Legii nr. 341/2004, nu a avut cine să ceară preschimbarea certificatului de revoluționar.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține, în esență, că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că, întrucât era minor, nu putea să ceară drepturile ce i se cuveneau în calitate de urmaș al tatălui său, căruia i se eliberase certificat de revoluționar în baza Legii nr. 42/1990. 3. Apărările formulate de intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs și a prevederilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Deși a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticile formulate în susținerea acestui motiv reprezintă, în realitate, critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat obligarea pârâților la preschimbarea, în procedura reglementată de Legea nr. 341/2004, a Certificatului de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 emis pe numele tatălui său – R.P., decedat, și pentru acordarea drepturile corespunzătoare ce i se cuvin în calitate de urmaș al tatălui său.

Reclamantul R.M.G., în calitate de moștenitor al numitului R.P., minor la data decesului autorului său și la data întocmirii Certificatului de moștenitor din 17 mai 1999 emis de notarul public, s-a adresat pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 cu cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar în anul 2010, așa cum rezultă din adresa de răspuns a instituției publice respective înregistrată la 17 mai 2010 (fila 14 la Dosarul Curții de Apel București nr. 8361/2/2010).

În mod corect instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 5 1 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „ Art. 51. alin. (1) Sumele reprezentând indemnizația reparatorie și/sau indemnizația lunară rămase neîncasate de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul și, după caz, cele cuvenite și neachitate până la deces se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripție.

” În ceea ce privește capătul de cerere referitor la preschimbarea certificatului de revoluționar, suplimentar față de dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, avute în vedere de instanța de fond, sunt relevante și prevederile art. 91 alin. (1) din aceeași lege, conform cărora „ termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare calității de revoluționar este 31 martie 2007”. Or, așa cum s-a arătat anterior, reclamantul s-a adresat Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 în anul 2010, deci la circa 3 ani de la împlinirea termenului de depunere a cererilor de preschimbare a certificatelor de revoluționar eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990.

În ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a drepturilor aferente calității de titular al certificatului de revoluționar eliberat în temeiul Legii nr. 42/1990, în mod temeinic și legal instanța de fond a avut în vedere dispozițiile citate ale art. 51 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 coroborate cu dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, care consacră termenul general de prescripție de 3 ani, raportat la data decesului autorului reclamantului și data la care reclamantul s-a adresat autorității publice competente - 2010. Susținerile recurentului-reclamant referitoare la starea sa de minoritate și necunoașterea prevederilor legale referitoare la preschimbarea certificatului de revoluționar în condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu pot fi primite, întrucât starea de minoritate în care se afla subiectul de drept nu reprezintă o cauză de suspendare a curgerii termenului de prescripție ori de prorogare a termenelor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru depunerea cererii de preschimbare sau pentru preschimbarea certificatului de revoluționar.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.M.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de R.M.G. împotriva Sentinței civile nr. 5325 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2013.