ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanțe

Prin Sentința nr. 5325 din 23 septembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția tardivității pe capătul de cerere privind preschimbarea

certificatului de revoluționar și a respins acțiunea în pretenții și în

preschimbarea certificatului, formulată de reclamantul R.M.G., în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca tardivă.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se acorde pentru tatăl său

despăgubirile decurgând din calitatea de luptător al Revoluției din 1989 și să

fie obligat Guvernul la daune în cuantum de 500.000 euro.

Examinând actele

dosarului, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 5

1

și art. 9 din Legea nr. 341/2004 și ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958

termenul general de prescripție este de 3 ani, cererea reclamantului este atât

tardivă, cât și prescrisă.

Totodată, instanța a

reținut că

decesul

autorului reclamantului a avut loc în anul 1998, iar cererea sa inițială

adresată Guvernului a fost formulată în luna mai 2010, petentul având

capacitate deplină de exercițiu din anul 2006 și a depășit toate termenele

legale în care putea depune o asemenea cerere.

de reclamantul R.M.G.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul R.M.G., invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Sub aspectul

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul

susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

întrucât instanța s-a pronunțat numai cu privire la excepția tardivității, fără

a lua în considerare faptul că reclamantul era minor în anul 1998 când a

decedat tatăl său – R.P. – deținător al certificatului de revoluționar în baza

Legii nr. 42/1990, astfel că, la apariția Legii nr. 341/2004, nu a avut cine să

ceară preschimbarea certificatului de revoluționar.

Sub aspectul

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul

susține, în esență, că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că,

întrucât era minor, nu putea să ceară drepturile ce i se cuveneau în calitate

de urmaș al tatălui său, căruia i se eliberase certificat de revoluționar în

baza Legii nr. 42/1990.

formulate de intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989

Intimatul-pârât

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a

depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor din recurs și a prevederilor art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi arătate în continuare.

și de drept relevante

Deși a invocat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticile

formulate în susținerea acestui motiv reprezintă, în realitate, critici care se

circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, prin

cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în

contencios administrativ prin care a solicitat obligarea pârâților la

preschimbarea, în procedura reglementată de Legea nr. 341/2004, a

Certificatului de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989

emis pe numele tatălui său – R.P., decedat, și pentru acordarea drepturile corespunzătoare

ce i se cuvin în calitate de urmaș al tatălui său.

Reclamantul R.M.G.,

în calitate de moștenitor al numitului R.P., minor la data decesului autorului

său și la data întocmirii Certificatului de moștenitor din 17 mai 1999 emis de

notarul public, s-a adresat pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 cu cerere de preschimbare a certificatului

de revoluționar în anul 2010, așa cum rezultă din adresa de răspuns a

instituției publice respective înregistrată la 17 mai 2010 (fila 14 la Dosarul Curții

de Apel București nr. 8361/2/2010).

În mod corect

instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 5

1

din Legea nr.

341/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

„

Art.

51.

alin.

(1)

Sumele reprezentând indemnizația reparatorie și/sau indemnizația lunară rămase

neîncasate de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul și,

după caz, cele cuvenite și neachitate până la deces se plătesc soțului

supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți

moștenitori, în condițiile dreptului comun.

(2)

Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi

solicitate în cadrul termenului general de prescripție.

”

În

ceea ce privește capătul de cerere referitor la preschimbarea certificatului de

revoluționar, suplimentar față de dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004,

avute în vedere de instanța de fond, sunt relevante și prevederile art. 91

alin. (1) din aceeași lege, conform cărora

„

termenul final de

solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare calității de revoluționar

este 31 martie 2007”.

Or, așa cum s-a

arătat anterior, reclamantul s-a adresat Secretariatului de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 în anul 2010, deci la circa 3

ani de la împlinirea termenului de depunere a cererilor de preschimbare a

certificatelor de revoluționar eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990.

În

ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a drepturilor aferente

calității de titular al certificatului de revoluționar eliberat în temeiul

Legii nr. 42/1990, în mod temeinic și legal instanța de fond a avut în vedere dispozițiile

citate ale art. 51 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 coroborate cu

dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, care consacră termenul

general de prescripție de 3 ani, raportat la data decesului autorului

reclamantului și data la care reclamantul s-a adresat autorității publice

competente - 2010.

Susținerile recurentului-reclamant

referitoare la starea sa de minoritate și necunoașterea prevederilor legale

referitoare la preschimbarea certificatului de revoluționar în condițiile

prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu pot fi primite, întrucât starea de

minoritate în care se afla subiectul de drept nu reprezintă o cauză de

suspendare a curgerii termenului de prescripție ori de prorogare a termenelor

prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru depunerea cererii de preschimbare sau

pentru preschimbarea certificatului de revoluționar.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.M.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de R.M.G. împotriva Sentinței civile nr. 5325 din 23

septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2013.