ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1427/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1427/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 de la

30 ianuarie 2011 Tribunalul Dolj, în baza art. 257 alin. (1) C.pen. rap. la

art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat

pe inculpatul D.O.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar în baza dispozițiilor

art. 86

3

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

pe durata unui termen de încercare de 9 ani; în baza art. 86

3

C.

pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: -se va prezenta la datele fixate la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; - va anunța în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea; - va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; - va comunica

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării; s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

executării drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale; în baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

cu începere de la 23 decembrie 2010 la zi, iar conform art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.O.F.,

dacă nu este reținut în altă cauză.

S-a constatat

că s-au restituit denunțătorului P.V.  sumele de 10.000 euro (remisă anterior inculpatului

și respectiv 5.000 euro folosită la organizarea flagrantului) și a fost obligat

inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost

trimis în judecată inculpatul D.O.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 257 C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în fapt în aceea

că la data de 31 octombrie 2010, martorul denunțător P.V. și prietenul acestuia

- M.G.A. - ambii jandarmi în cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Olt, au

asistat la desfășurarea unei partide de fotbal ce s-a disputat între echipa C.S.S.

C. și o altă echipă de fotbal de juniori, la stadionul C.A. situat în municipiul

Slatina, în apropierea Tribunalului Olt.

Acolo, M.G.A.

s-a întâlnit cu o mai veche cunoștință de-a sa, inculpatul D.O.F. Cei doi se cunoșteau

din perioada în care M.G.A. asigura, în calitate de jandarm, paza și protecția magistraților

de la Tribunalul Olt, iar D.O.F. funcționa în cadrul biroului de presă al aceleiași

instanțe. Acesta a fost și momentul în care, M.G.A. i-a făcut cunoștință lui D.O.F.

cu P.V. , discuțiile de început dintre aceștia având ca subiect fotbalul pentru

juniori și faptul că în viitorul apropiat P.V. intenționa să-și înscrie fiul la

o școală de fotbal, i-a oferit câteva sfaturi noii sale cunoștințe.

Tot cu această

ocazie, inculpatul D.O.F. s-a prezentat ca fiind procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sectorului 3, situație în care, martorul M.G.A. i-a relatat că și P.V.

este absolventul al Facultății de Drept S.H. din București și a susținut de mai

multe ori examenul de admitere în magistratură organizat de I.N.M., pe care însă

nu l-a promovat niciodată.

Faptul că denunțătorul

este absolvent al facultății de drept, este atestat de diploma de licență, depusă

în copie, emisă de Universitatea S.H. din București, la 20 februarie 2008, după

ce a absolvit examenul de licență în sesiunea iulie 2007.

Reacția inculpatului

D.O.F. a fost promptă, explicându-i denunțătorului P.V. că nu are nici o șansă să

promoveze acest examen „fără să plătească locul înainte". Inculpatul a afirmat

că îl cunoaște personal pe directorul I.N.M., B.C., explicând în același timp că

acesta este cel care numește comisiile de examinare, participă la întocmirea subiectelor

și, numai în situația în care i se va remite suma de 10.000 euro, este sigură promovarea

examenului.

D.O.F. a fost

foarte convingător afirmând de asemenea că el însuși a intrat în magistratură prin

același procedeu și de atunci a rămas prieten cu directorul I.N.M., B.C., oferindu-se

să fie persoana care să remită directorului cei 10.000 euro pentru ca acesta, în

virtutea funcției sale și a atribuțiilor de serviciu, să îl declare pe P.V..  admis

la concursul de intrare în magistratură organizat de I.N.M. în sesiunea din 2011.

Inculpatul D.O.F.

a susținut că a apelat de mai multe ori la directorul I.N.M. și în acest fel a ajutat

mai multe persoane să devină magistrați, în urma susținerii examenului organizat

de I.N.M., explicându-i lui P.V. că-i poate da inițial 2.500 euro, despre care a

afirmat că vor fi remiși la rândul lor directorului B.C. urmând ca, după o anumită

perioadă de timp, să remită și restul de 7.500 euro.

Întrucât P.V.

a fost convins că inculpatul D.O.V. îl cunoaște pe directorul I.N.M. și că are influentă

asupra acestuia pentru a-l determina să îl declare admis la concursul organizat

de I.N.M. în anul 2011, acesta a plecat de la stadion la domiciliul său, de unde

a luat 2.500 euro.

Fiind audiat și

interogat cu privire la proveniența acestor bani, P.V. a declarat că, la acea dată,

deținea la domiciliu suma de 20.000 euro provenind din plata unei despăgubiri efectuată

de B. Asigurări, ca urmare a furtului autoturismului V.P., achiziționat și înmatriculat

pe SC P. SRL, societatea fratelui acestuia - P.P.

Avansul de 2.500

euro a fost remis lui D.O.F. în cursul aceleiași zile, 31 octombrie 2010, în prezența

martorului M.G.A., la stadionul C.A. din Slatina.

Inculpatul D.O.F.

l-a asigurat pe P.V. că îi va da personal suma de 2.500 euro directorului I.N.M.,

că din 11 nu ia nici un leu, urmând să ia legătura telefonic pentru a stabili când

trebuie și restul de 7.500 euro.

După aproximativ

două săptămâni, D.O.F. l-a contactat telefonic pe P.V. și i-a propus să se întâlnească

la Craiova în apropierea Pieții C. Propunerea a fost acceptată astfel că, P.V. însoțit

de fratele său, P.P., s-au deplasat de la Slatina la Craiova și s-au întâlnit cu

D.O.F. în punctul stabilit. Aici, inculpatul i-a adus la cunoștință lui P.V., în

prezența fratelui său, P.P., că a remis suma de 2.500 euro directorului I.N.M.,

B.C., că examenul este „aranjat" și că trebuie ca într-un timp cât mai scurt

să intre și în posesia celor 7.500 euro.

Astfel, în cursul

zilei următoare, D.O.F. și P.V. au stabilit să se întâlnească la C.A.A., pentru

ca acesta din urmă să-i remită inculpatului cei 7.500 euro până la concurența sumei

de 10.000 euro pretinși la 31.10.2010. înțelegerea a fost respectată astfel că,

în după-amiaza zilei următoare, în jurul orei 14,00, P.V. însoțit de fratele său

P.P., s-au deplasat de la Slatina la C.A.A. cu autoturismul D., înmatriculată pe

SC P. SRL. Cei doi s-au întâlnit în parcarea, situată în apropierea gării din C.A.A.,

cu inculpatul D.O.F. care a coborât dintr-un autoturism S.

P.V. i-a înmânat

inculpatului D.O.F. un plic, în care se afla suma de 7.500 euro, acesta din urmă

lăsând să se înțeleagă că suma va ajunge la directorul I.N.M., B.C., precizând în

același timp că directorul a promis că P.V. va promova examenul de admitere în magistratură

organizat de I.N.M. în 2011, cu media 9,50. După remiterea banilor, cei doi, inculpatul

și martorul denunțător, s-au despărțit și au convenit să mai țină legătura telefonic.

În cursul zilei

de 10 decembrie 2010, martorul P.V. s-a deplasat la București, în scopul rezolvării

unor probleme de interes personal, ocazie cu care l-a apelat telefonic pe inculpatul

D.O.F., cu intenția de a se întâlni în București la o cafea. Inițial acesta i-a

respins apelul și l-a sunat pe P.V. câteva minute mai târziu, invocând că se află

într-o ședință la C.S.M. care dura de ceva timp și că acesta este motivul datorită

căruia nu se pot întâlni.

Ziua următoare,

11 decembrie 2010, inculpatul D.O.F. l-a contactat telefonic pe P.V. și i-a solicitat

acestuia să se deplaseze în orașul C., județul Olt, motivând că trebuie să îi transmită

ceva foarte important. Martorul P.V. s-a deplasat la C. și s-a întâlnit cu inculpatul

D.O.F. în piața, agroalimentară din C., unde acesta i-a adus la cunoștință că directorul

I.N.M., B.C., a mai pretins încă 5.000 euro, cu excepția celor 10.000 euro remiși

deja, aducând drept argument împrejurarea, conform căreia, locurile disponibile

pentru magistrați la nivel de țară, scoase la concurs pentru anul 2011, erau mai

puține decât în anii precedenți, astfel că suma de 10.000 euro remisă deja era considerată

insuficientă.

Inculpatul D.O.F.

a mai menționat că suma de 5.000 euro trebuie remisă directorului I.N.M. până cel

târziu pe 24 decembrie 2010, în caz contrar P.V. nu va mai promova examenul de admitere

în magistratură.

Discuția pe care

martorul P.V. a purtat-o cu inculpatul D.O.F. a fost relatată de P.V. martorilor

P.P. și M.G.A.

După această discuție,

P.V. a realizat că ceva nu este în regulă și pe data de 17 decembrie 2010, împreună

cu fratele său, P.P., s-au deplasat la București și au verificat toate listele cu

procurorii ce-și desfășoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă judecătoriile

de sector, constatând că nu există nici un procuror cu numele de D.O.F.

Pe data de 21

decembrie 2010, P.V. a formulat un denunț împotriva lui D.O.F., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență.

Inculpatul D.F.O.

a fost prins în flagrant la data de 23 decembrie 2010, la scurt timp după ce primise

de la P.V. suma de 5.000 euro, ocazie cu care s-a constatat că bancnotele găsite

asupra inculpatului sunt cele remise de martor, având seriile înscrise în procesul-verbal

de marcare, iar pe mâinile inculpatului și pe buzunar s-au constatat urme fluorescente

de culoare gălbuie.

Procedându-se

conform dispozițiilor art. 320

2

alin. (4) C. proc. pen., luându-se act

de probatoriile administrate și de declarația inculpatului, instanța de fond a constatat

că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.

pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, vinovăția inculpatului fiind astfel pe

deplin stabilită și dovedită, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere

prevederile art. 320

2

C. proc. pen. și art. 72 C. pen. relativ la gradul

de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă, consecințele

produse, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului.

Avându-se în vedere

că inculpatul a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței

activitatea infracțională dedusă judecății, că a colaborat cu organele de urmărire

penală, că a restituit toată suma de bani care a pretins-o de la denunțător, că

nu a mai suferit condamnări anterioare, având deci o bună comportare, fiind o persoană

integrată social, încadrat în muncă și absolvent al unei instituții de învățământ

superior (așa cum a rezultat din caracterizarea depusă la dosar), instanța de fond

a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere,

va fi în măsură să realizeze scopul pedepsei, nefîind ignorat faptul că pedeapsa

aplicată unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, pe lângă funcția

de constrângere, trebuie să aibă și aceea forță care se arată inculpatului că a

greșit, să îl determine la reflecție și să stimuleze dorința ca, pe viitor, să aibă

o conduită perfectă și să respecte toate valorile sociale ocrotite de legea penală.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, criticând sentința

pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie și apreciind că individualizarea

judiciară a pedepsei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 72 C. pen., fără

a se avea în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii. S-a susținut

că pedeapsa nu a fost cuantificată în mod corespunzător, raportat la criteriile

de individualizare și la circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, solicitând

majorarea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia

prin privare de libertate, într-un loc de deținere.

Prin decizia penală

din 3 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova în majoritate a admis apelul declarat

de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței penale de la 30 ianuarie

2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală în Dosarul cu nr. 9515/63/2010,

privind pe intimatul - inculpat D.C.O.F. A desființat în parte sentința, în sensul

că a înlăturat dispozițiile art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C.

pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cu opinie separată

distinctă asupra modalității de individualizare a executării pedepsei aleasă în

cauză s-a apreciat în sensul executării pedepsei închisorii sub supraveghere, respectiv

a aplicării art. 86

1

C. pen.

Cu privire la

opinia separată s-a apreciat că în raport de criteriile art. 72 și 52 C. pen., în

realizarea scopului pedepsei, atât ca măsură de constrângere dar și ca măsură menită

să asigure reinserția socială a inculpatului, în cele din urmă, acesta urmează să

fie redat societății în vederea reintegrării sale în comunitate sub aspectul tuturor

laturilor specifice acesteia, alegerea modalității de executare a pedepsei neprivativă

de libertate, este cea mai în măsură să asigure dezideratele legii. Față de gradul

de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, infracțiunea de trafic de influență,

încadrată de legea specială, Legea nr. 78/2000, în categoria infracțiunilor de corupție,

infracțiuni ce pun în pericol atât sănătatea economică cât și juridică a unei societăți,

dar și cele două părți implicate în fapta penală dedusă judecății, pe de o parte,

inculpatul ce trafichează pretinsa sa influență iar, pe de altă parte, denunțătorul,

de această dată absolvent al unei facultăți juridice ce accede la statutul de magistrat,

chiar și în condițiile cauzei de față, circumstanțele legale menite a atenua regimul

sancționator, concretizate în comportamentul procesual al inculpatului, recunoașterea

acestuia astfel cum este condiționată de disp. art. 320

1

C. proc.

pen., s-a apreciat că modalitatea aleasă de către prima instanță este judicioasă.

Această concluzie

se impune și față de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum sunt

ele reliefate de actele și lucrările dosarului, vârsta acestuia, împrejurarea că

este absolvent al unei instituții de învățământ superior fiind încadrat în muncă,

având o viață socială derulată în limitele unei normalități sociale, inculpatul

și-a întemeiat o familie iar caracterizările de la locul de muncă sunt favorabile

reinserției sociale a inculpatului prin executarea pedepsei în regim de libertate

supraveghează.

Cu opinie majoritară

s-a constatat că în cauza dedusă judecății, instanța a reținut în mod corespunzător

situația de fapt, a constatat legalitatea încadrării juridice dată faptei prin actul

de sesizare și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență prev de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că fapta săvârșită dezvoltă un

grad deosebit de ridicat de pericol social, fiind de natură chiar să discrediteze

o instituție menită să formeze și să pregătească magistrați, inducând astfel impresia

persoanelor cu care intra în contact că, în schimbul unor sume de bani - din care

o parte considerabilă urmau să ajungă la factorii de decizie ai instituției - le

poate facilita accesul în vederea definitivării pregătirii profesionale pentru activitatea

în magistratură.

Ori, tocmai persoanele

ce acced în urma concursului în instituția respectivă sunt chemate să exercite atribuțiunile

legale vizând instaurarea unui climat de transpunere în practică a dispozițiilor

legale, activitatea inculpatului fiind deosebit de periculoasă și de natură să formeze

convingerea unor potențiali candidați că plata unor sume de bani este suficientă

pentru accesul la I.N.M.

Astfel, a apreciat

că apelul este fondat, și a schimbat modalitatea de executare în sensul înlăturării

dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și art. 75 alin. (1) C. pen., considerând

că rolul sancționator și educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea acesteia

în regim de detenție, prin privare de libertate. De asemenea, a apreciat că s-a

stabilit un cuantum al pedepsei corespunzător circumstanțelor reale în care a fost

săvârșită infracțiunea, dar și circumstanțelor personale ale inculpatului, care

a recunoscut săvârșirea infracțiunii, ceea ce a făcut aplicarea prevederilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., acesta fiind un element tânăr, fără

antecedente penale.

împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul D.O.F. și solicitat admiterea recursului, în

temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., și schimbarea modalității de executare în sensul aplicării dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și

din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat

cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod,

Înalta Curte, cu opinie majoritară, constată că recursul declarat inculpatul D.O.F.

este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

385

9

pct. 14 din C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată

că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum

a fost individualizată de către instanța de apel, prin înlăturarea disp art. 86

1

C. pen., răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât

și realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea

săvârșită - respectiv faptul că inculpatul pentru a-l determina pe denunțător să-i

remită suma de 15.000 euro i-a creat acestuia convingerea că nu are nicio șansă

să promoveze examenul de admitere I.N.M. dacă nu va plăti suma convenită directorului

acestei instituții.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului privind aplicarea disp art. 86

1

C. pen.,

Înalta Curte apreciază, față de gravitatea faptei comisă de inculpat care a adus

atingere raporturilor sociale ce reglementează desfășurarea activității organelor

de justiție, modalitatea de săvârșire a acesteia și gradul de pericol social, că

scopul pedepsei prev de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin

executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp art. 86

1

C. pen. nu ar satisface exigențele prevederilor menționate mai sus, astfel că nu

s-ar realiza astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Au fost valorificate

lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră a inculpatului prin aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., dar Înalta Curte constată că numai prin executarea

în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta

să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului

față de ordinea de drept.

Înalta Curte,

ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă

a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit b din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.O.F. împotriva deciziei penale nr. 192 din 03 octombrie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În opinie majoritară:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.O.F. împotriva deciziei penale nr. 192 din 03

octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

03 mai 2012.