ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3331 pronunțată în data de 8 septembrie 2010, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Valorificarea Activelor Statului, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a constatat, în esență, următoarele: Prin Acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Arhivelor Statului, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.500.500 ROL și la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat cerere de adeziune la F.N.I. de unde a cumpărat 187 unități în valoare de 61.500 lei, care la data de 08 noiembrie 1999 erau în valoare totală de 11.500.500 lei. Reclamantul a precizat că în temeiul sentinței civile nr. 13732 din 17 decembrie 2004, modificată prin decizia civilă nr. 203 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București, pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor către investitorii F.N.I., hotărârile judecătorești având în vedere contractul de fidejusiune/cauțiune din 06 decembrie 1999 și dispozițiile Legii nr. 333/2001. A mai constatat instanța că acțiunea reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta are posibilitatea să-și valorifice pretențiile, în baza art. 969 și 1073 C. civ., pe calea dreptului comun.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate. Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. ci v., cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs dispozițiile legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbram tio aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul L.G. împotriva sentinței nr. 3331 din septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.