ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3331 pronunțată în data de 8

septembrie 2010, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Valorificarea Activelor Statului, ca

neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a

constatat, în esență, următoarele:

Prin Acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Arhivelor Statului, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de

11.500.500 ROL și la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a

formulat cerere de adeziune la F.N.I. de unde a cumpărat 187 unități în valoare

de 61.500 lei, care la data de 08 noiembrie 1999 erau în valoare totală de

11.500.500 lei.

Reclamantul a precizat că în temeiul sentinței civile nr.

13732 din 17 decembrie 2004, modificată prin decizia civilă nr. 203 din 11

aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București, pârâta a fost obligată la

plata despăgubirilor către investitorii F.N.I., hotărârile judecătorești având

în vedere contractul de fidejusiune/cauțiune din 06 decembrie 1999 și

dispozițiile Legii nr. 333/2001.

A mai constatat instanța că acțiunea reclamantului nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, întrucât acesta are posibilitatea să-și valorifice

pretențiile, în baza art. 969 și 1073 C. civ., pe calea dreptului comun.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică

și nelegală, a declarat recurs reclamantul, fără a depune, însă, și dovada

plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii

de atac exercitate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art.

11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art.

3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin

Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea

exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și

timbru judiciar, dovada achitării

acestora

atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. ci

v.,

cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de

recurs dispozițiile legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această

obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbram tio

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995,

în temeiul cărora recursul va fi netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul L.G. împotriva sentinței nr. 3331

din septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.