ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2365/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2007,

reclamanta N.E.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei

și Finanțelor, modificarea parțială a Ordinelor nr. RR din 5 decembrie 2006,

nr. PP din 5 februarie 2007 și nr. ZZ din 3 aprilie 2007, emise de Ministrul Economiei

și Finanțelor, în sensul înlocuirii sintagmei „consilier superior cls. I treapta

3” cu „consilier superior cls. I treapta 1” și al acordării salariului de bază corespunzător

acestei trepte, cu plata diferențelor salariale corespunzătoare începând cu 17 aprilie

2007 până la data pronunțării hotărârii.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului  Finanțelor Publice nr. 553/2006

a fost transferată la cerere din funcția publică de consilier superior clasa I treapta

1 la Biroul pentru gestionarea cazierului fiscal D.G.F.P. Brașov în funcția publică

de consilier superior clasa I treapta 1 la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția

Oficiul de Plăți și Contractare Phare.

Ulterior, prin ordinele

contestate, s-a modificat încadrarea sa în funcția publică de execuție de consilier

superior clasa I treapta 3, ceea ce, în opinia reclamantei, este nelegal.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

2940 din 20 noiembrie 2007, a admis acțiunea, a anulat în parte ordinele contestate,

respectiv Ordinul nr. RR/2006, Ordinul nr. PP/2007 - poziția 86 și Ordinul nr. ZZ/2007

- poziția 91, în sensul înlocuirii sintagmei „consilier superior cls. I treapta

3” cu „consilier superior cls. I treapta 1” și acordării salariului de bază corespunzător

acestei trepte.

Totodată, a obligat pârâtul

la plata diferențelor salariale corespunzătoare începând cu 17 aprilie 2007 până

la data pronunțării hotărârii și la plata sumei de 44,3 RON reprezentând cheltuieli

de judecată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 6 alin. (6) din O.G. nr. 6/2007

și cu împrejurarea că rectificarea ordinului de transfer nu putea interveni în absența

unui act modificator al raportului de serviciu.

S-a mai reținut că nu

sunt incidente prevederile art. 6 alin. (6) teza a II-a din O.G. nr. 6/2007, deoarece

reclamanta nu s-a transferat într-o funcție publică de nivel inferior.

Prin încheierea din camera

de consiliu de la 26 februarie 2008, Curtea de Apel a admis cererea de îndreptare

a erorii materiale din hotărârea de mai sus, în sensul că acordarea drepturilor

salariale se va face de la 17 aprilie 2006, iar nu 2007, cum greșit s-a menționat.

Împotriva sus amintitei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,

solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Au fost invocate motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., precum și excepția

inadmisibilității acțiunii, susținându-se în esență, următoarele:

Ministerului Finanțelor Publice, în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor,

numai la data de 3 mai 2007, peste termenul special de decădere de 5 zile prevăzut

de art. 31 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a

altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, act normativ aplicabil

în speță potrivit principiului „tempus regist actum”, precum și după 30 de zile

de la data ultimului act administrativ contestat.

Acceptând teza că termenul

special de decădere de 5 zile poate fi depășit fără nici un fel de sancțiune, reclamanta

nu a contestat la instanța de contencios administrativ actul prin care a fost soluționată

contestația acesteia, respectiv actul emis de Direcția Generală Resurse Umane din

cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanta a solicitat „modificarea parțială”

a ordinelor contestate, iar prin hotărârea atacată s-a dispus anularea în parte

a acestora.

a fost emis în conformitate cu legislația în vigoare, prin art. 6 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2006 prevăzându-se că salariile de bază ale persoanelor care ocupă în

anul 2006 o funcție de execuție, în condițiile legii, se stabilesc la nivelul treptei

3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional în care

sunt încadrate.

Analizând actele dosarului,

motivele de recurs invocate de recurent și examinând cauza sub toate aspectele,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul nu este

fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin decizia nr. 104 din

8 martie 2006 emisă de D.G.F.P. Brașov, reclamanta-intimată N.E.G. a fost numită

în funcția publică de consilier superior cls. I treapta I la biroul pentru gestionarea

cazierului fiscal D.G.F.P. Brașov, începând cu data de 10 aprilie 2006, avându-se

în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici,

republicată, H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor

publici, O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 și Ordinul Ministrului Finanțelor

Publice nr. 10/2004 cu privire la structura organizatorică a D.G.F.P. Brașov, astfel

cum rezultă din preambulul respectivei decizii.

Începând cu data de 17

aprilie 2007, conform Ordinul Ministrului Finanțelor Publice din 7 aprilie 2006,

aceasta a fost transferată, la cerere, la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția

Oficiul de Plăți și Contractare Phare, în funcția publică de execuție de consilier

superior clasa I treapta I și un salariu de bază corespunzător treptei de salarizare

deținute, fiind respectate astfel prevederile art. 6 alin. (6) din O.G. nr. 2/2006,

incidente într-o atare situație.

Prin urmare, reclamanta-intimată

nu avea nici un interes să conteste modalitatea de stabilire a salariului de bază,

sporurile și alte drepturi care se acordă potrivit prevederilor O.G. nr. 7/2006,

recurgând la procedura prevăzută de art. 31 din același act normativ, cum pretinde

recurentul.

Apreciind ca fiind nelegale

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. RR din 5 decembrie 2006 prin care s-a

modificat ordinul de transfer, fără a fi intervenit în prealabil o modificare a

raportului de serviciu cu privire la treapta de salarizare, precum și ordinele ulterioare

acestuia, reclamanta a formulat plângere prealabilă la 3 mai 2007, solicitând, în

condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, revocarea lor, plata diferențelor salariale

corespunzătoare funcției deținute la data transferului și comunicarea unor copii

de pe acestea.

Cum, în speță, nu s-a

făcut dovada comunicării ordinelor contestate anterior formulării respectivei solicitări,

raportat la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tardivitatea plângerii

prealabile nu poate fi reținută.

Nerespectarea termenelor

prevăzute de lege pentru declanșarea recursului grațios și pentru sesizarea instanței

nu justifică, de altfel, adoptarea unei soluții de respingere a acțiunii ca fiind

inadmisibilă, cum pretinde recurentul, într-o atare situație soluția legală fiind

aceea a respingerii acțiunii ca prescrisă sau tardiv formulată, întrucât raportat

la dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 7 din Legea

nr. 554/2004, numai neexercitarea recursului administrativ prealabil atrage sancțiunea

inadmisibilității acțiunii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) și alin. (3), teza I, coroborate cu art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., modificarea unei hotărâri se pronunță și atunci când instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, acest motiv de nelegalitate vizând

așadar situațiile de plus petita și ultra petita.

Art. 129 C. proc.

civ. consacră principiul rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia instanța

este obligată să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta

să verifice condițiile de admisibilitate a acțiunii și să se pronunțe apoi în concret

asupra tuturor capetelor de cerere formulate.

În speță, în raport cu

actele dosarului și cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează

obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, în mod corect prima instanță

a stabilit că este legal învestită cu o cerere având ca obiect anularea parțială

a ordinelor în discuție și acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale suferite

de reclamantă, pronunțându-se, în limitele acestei învestiri, asupra celor două

capete de cerere, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Sub aspectul fondului

cauzei, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale

în materie, în situația reclamantei fiind aplicabile prevederile art. 6 alin. (6)

teza I din O.G. nr. 2/2006 și respectiv, O.G. nr. 6/2007, potrivit cărora funcționarii

publici care se transferă beneficiază de un salariu de bază corespunzător treptei

de salarizare deținute, potrivit autorității sau instituției publice la care se

transferă și nu cele ale art. 6 alin. (2) din aceleași acte normative, cum pretinde

recurentul.

Or, în absența unui act

administrativ modificator al raportului de serviciu al reclamantei prin numirea

acesteia în funcția de consilier superior, cls. I, treapta 3 la D.G.F.P. Brașov,

anterior ordinului prin care a fost aprobat transferului, acesta nu putea opera

decât pentru un salariu corespunzător treptei de salarizare deținute, cum corect

a reținut prima instanță.

Față de cele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2940

din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.