ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2365/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2007, reclamanta N.E.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, modificarea parțială a Ordinelor nr. RR din 5 decembrie 2006, nr. PP din 5 februarie 2007 și nr. ZZ din 3 aprilie 2007, emise de Ministrul Economiei și Finanțelor, în sensul înlocuirii sintagmei „consilier superior cls. I treapta 3” cu „consilier superior cls. I treapta 1” și al acordării salariului de bază corespunzător acestei trepte, cu plata diferențelor salariale corespunzătoare începând cu 17 aprilie 2007 până la data pronunțării hotărârii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 553/2006 a fost transferată la cerere din funcția publică de consilier superior clasa I treapta 1 la Biroul pentru gestionarea cazierului fiscal D.G.F.P.

Brașov în funcția publică de consilier superior clasa I treapta 1 la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Oficiul de Plăți și Contractare Phare. Ulterior, prin ordinele contestate, s-a modificat încadrarea sa în funcția publică de execuție de consilier superior clasa I treapta 3, ceea ce, în opinia reclamantei, este nelegal. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2940 din 20 noiembrie 2007, a admis acțiunea, a anulat în parte ordinele contestate, respectiv Ordinul nr. RR/2006, Ordinul nr. PP/2007 - poziția 86 și Ordinul nr. ZZ/2007 - poziția 91, în sensul înlocuirii sintagmei „consilier superior cls. I treapta 3” cu „consilier superior cls.

I treapta 1” și acordării salariului de bază corespunzător acestei trepte. Totodată, a obligat pârâtul la plata diferențelor salariale corespunzătoare începând cu 17 aprilie 2007 până la data pronunțării hotărârii și la plata sumei de 44,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 6 alin. (6) din O.G. nr. 6/2007 și cu împrejurarea că rectificarea ordinului de transfer nu putea interveni în absența unui act modificator al raportului de serviciu. S-a mai reținut că nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. (6) teza a II-a din O.G. nr. 6/2007, deoarece reclamanta nu s-a transferat într-o funcție publică de nivel inferior. Prin încheierea din camera de consiliu de la 26 februarie 2008, Curtea de Apel a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din hotărârea de mai sus, în sensul că acordarea drepturilor salariale se va face de la 17 aprilie 2006, iar nu 2007, cum greșit s-a menționat.

Împotriva sus amintitei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., precum și excepția inadmisibilității acțiunii, susținându-se în esență, următoarele: 1. Reclamanta s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice, în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor, numai la data de 3 mai 2007, peste termenul special de decădere de 5 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, act normativ aplicabil în speță potrivit principiului „tempus regist actum”, precum și după 30 de zile de la data ultimului act administrativ contestat.

Acceptând teza că termenul special de decădere de 5 zile poate fi depășit fără nici un fel de sancțiune, reclamanta nu a contestat la instanța de contencios administrativ actul prin care a fost soluționată contestația acesteia, respectiv actul emis de Direcția Generală Resurse Umane din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor. 2. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanta a solicitat „modificarea parțială” a ordinelor contestate, iar prin hotărârea atacată s-a dispus anularea în parte a acestora. 3. Ordinul nr. RR/2006 a fost emis în conformitate cu legislația în vigoare, prin art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 2/2006 prevăzându-se că salariile de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2006 o funcție de execuție, în condițiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional în care sunt încadrate.

Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate de recurent și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Prin decizia nr. 104 din 8 martie 2006 emisă de D.G.F.P. Brașov, reclamanta-intimată N.E.G. a fost numită în funcția publică de consilier superior cls. I treapta I la biroul pentru gestionarea cazierului fiscal D.G.F.P. Brașov, începând cu data de 10 aprilie 2006, avându-se în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 10/2004 cu privire la structura organizatorică a D.G.F.P.

Brașov, astfel cum rezultă din preambulul respectivei decizii. Începând cu data de 17 aprilie 2007, conform Ordinul Ministrului Finanțelor Publice din 7 aprilie 2006, aceasta a fost transferată, la cerere, la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Oficiul de Plăți și Contractare Phare, în funcția publică de execuție de consilier superior clasa I treapta I și un salariu de bază corespunzător treptei de salarizare deținute, fiind respectate astfel prevederile art. 6 alin. (6) din O.G. nr. 2/2006, incidente într-o atare situație. Prin urmare, reclamanta-intimată nu avea nici un interes să conteste modalitatea de stabilire a salariului de bază, sporurile și alte drepturi care se acordă potrivit prevederilor O.G.

nr. 7/2006, recurgând la procedura prevăzută de art. 31 din același act normativ, cum pretinde recurentul. Apreciind ca fiind nelegale Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. RR din 5 decembrie 2006 prin care s-a modificat ordinul de transfer, fără a fi intervenit în prealabil o modificare a raportului de serviciu cu privire la treapta de salarizare, precum și ordinele ulterioare acestuia, reclamanta a formulat plângere prealabilă la 3 mai 2007, solicitând, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, revocarea lor, plata diferențelor salariale corespunzătoare funcției deținute la data transferului și comunicarea unor copii de pe acestea. Cum, în speță, nu s-a făcut dovada comunicării ordinelor contestate anterior formulării respectivei solicitări, raportat la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tardivitatea plângerii prealabile nu poate fi reținută.

Nerespectarea termenelor prevăzute de lege pentru declanșarea recursului grațios și pentru sesizarea instanței nu justifică, de altfel, adoptarea unei soluții de respingere a acțiunii ca fiind inadmisibilă, cum pretinde recurentul, într-o atare situație soluția legală fiind aceea a respingerii acțiunii ca prescrisă sau tardiv formulată, întrucât raportat la dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, numai neexercitarea recursului administrativ prealabil atrage sancțiunea inadmisibilității acțiunii. În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și alin. (3), teza I, coroborate cu art. 304 pct. 6 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se pronunță și atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, acest motiv de nelegalitate vizând așadar situațiile de plus petita și ultra petita.

Art. 129 C. proc. civ. consacră principiul rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia instanța este obligată să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a acțiunii și să se pronunțe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere formulate. În speță, în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, în mod corect prima instanță a stabilit că este legal învestită cu o cerere având ca obiect anularea parțială a ordinelor în discuție și acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale suferite de reclamantă, pronunțându-se, în limitele acestei învestiri, asupra celor două capete de cerere, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. nu poate fi reținut. Sub aspectul fondului cauzei, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, în situația reclamantei fiind aplicabile prevederile art. 6 alin. (6) teza I din O.G. nr. 2/2006 și respectiv, O.G. nr. 6/2007, potrivit cărora funcționarii publici care se transferă beneficiază de un salariu de bază corespunzător treptei de salarizare deținute, potrivit autorității sau instituției publice la care se transferă și nu cele ale art. 6 alin. (2) din aceleași acte normative, cum pretinde recurentul. Or, în absența unui act administrativ modificator al raportului de serviciu al reclamantei prin numirea acesteia în funcția de consilier superior, cls.

I, treapta 3 la D.G.F.P. Brașov, anterior ordinului prin care a fost aprobat transferului, acesta nu putea opera decât pentru un salariu corespunzător treptei de salarizare deținute, cum corect a reținut prima instanță. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2940 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.