ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4582/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4582/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 111/P din 2 iunie

2010, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul T.G., de cetățenie română,

studii 10 clase, agricultor, necăsătorit, cu antecedente penale, stagiul

militar satisfăcut cu gradul de fruntaș, în prezent arestat preventiv în

Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 18

(optsprezece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale.

A constatat că

infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care

inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 67 din 12 februarie 2010,

pronunțată de Judecătoria Roman, rămasă definitivă prin neapelare.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința

sus-menționată, în pedepsele componente de:

- 2 (doi) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art.

76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- 1 (un) an și 6

(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), și

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa

pedeapsa rezultantă principală cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 (patru)

ani, după executarea pedepsei principale.

A interzis

inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin.

(2) C. pen.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de

inculpat, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală

rezultantă, durata reținerii preventive din zilele de 10 februarie 2009 și 05

octombrie 2009, precum și durata arestării preventive efectuată de la data de

06 octombrie 2009 și până la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv 02

iunie 2010.

A anulat formele de

executare emise în baza Sentinței penale nr. 67 din 12 februarie 2010 a

Judecătoriei Roman și a dispus emiterea unor noi forme de executare în baza

sentinței penale de față.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului - corp delict, aflat la Camera

de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Neamț.

În temeiul art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., a obligat

inculpatul să plătească părții civile - T.V., suma de 8000 RON, cu titlu de

daune materiale, actualizată la data executării hotărârii.

În temeiul art. 189

C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a avansat

către Biroul de Avocați Neamț, din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului, suma de

3000 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul T.G. s-a stabilit la

începutul anului 2009, la domiciliul mamei sale - T.A.

În ziua de 04

octombrie  2009, în cursul prânzului, inculpatul a mers la magazinul mixt

aparținând SC M. SRL, administrat de A.V., unde a consumat băuturi alcoolice.

Tot în jurul prânzului, a venit la magazin și T.V., tatăl victimei T.V.Z., care

a luat o bere.

În aceeași zi, în

jurul orei 17

00

, a venit la magazin și victima T.V.Z., care și-a

cumpărat o bere și a ieșit afară să o bea.

Toți consumatorii

magazinului au stat afară, pe terasă și acolo au băut și au discutat. Între

inculpat și victima T.V.Z. a avut loc o discuție normală, referitoare la niște

păsări aduse de cineva din sat la locuința lui T.V.Z., inculpatul întrebându-l

de ce a oprit păsările în gospodăria sa, acesta răspunzându-i să-i spună

cetățeanului care le-a lăsat să vină să și le ia. T.V.Z. a stat pe terasa

magazinului aproximativ o jumătate de oră, după care a plecat cu tatăl său

acasă. A plecat și inculpatul, dar a revenit după un sfert de oră, împreună cu

nepoata sa, I.I., a cumpărat o sticlă de 2 litri de vin, mergând apoi acasă.

În jurul orei 18

00

,

victima T.V.Z. a plecat în sat să aducă vaca de la pășunat. A plecat imediat de

acasă și tatăl acestuia, T.V. și după ce a trecut mai întâi pe la fratele său -

T.C., a ieșit în întâmpinarea fiului său, care tocmai venea cu vaca spre casă.

După ce tatăl a ajuns lângă fiu, amândoi s-au îndreptat spre casă, ținând vaca

de funie. În acest timp, inculpatul T.G. se afla în fața locuinței mamei sale

și, când a văzut că tatăl și fiul se apropiau, a ieșit în drum, în fața lor și

fără a purta vreo discuție cu aceștia, a scos un cuțit cu lama de 11 cm, cu

care l-a lovit pe T.V.Z., de 3 ori în zona abdomenului și o dată în spate.

Loviturile au fost aplicate prin haine și au fost foarte puternice, determinând

decesul victimei de 36 de ani, aproape instantaneu. După ce a lovit victima,

inculpatul a intrat în curtea locuinței mamei sale, cu cuțitul în mână, după

care a ieșit și a mers la unchiul său - T.D., căruia i-a spus că "l-am

aranjat pe T.V.Z., l-am omorât".

În momentul în care

inculpatul a lovit victima, nimeni din familia lui nu era în stradă, și abia

după ce victima a decedat, la fața locului au venit mama, sora și nepoata

inculpatului - I.I., iar apoi foarte multă lume.

Martorii oculari ai

faptei comise de inculpat au fost: mama victimei - T.R. și N.V., aceasta din

urmă relatând cu lux de amănunte locul și modalitatea de comitere a

infracțiunii de omor calificat împotriva victimei T.V.Z.

La scurt timp, la fața

locului au venit organele de poliție și ambulanța, fiind constatat decesul

victimei.

Conform raportului de

constatare medico-legală necropsie nr. 280 din 05 octombrie  2009, întocmit

victimei T.V.Z., de către Serviciul de Medicină Legală Neamț, moartea

sus-numitului a fost violentă și s-a datorat traumatismului toracic cu multiple

plăgi penetrante în cavitatea toracică, cu hemopneumotorax stâng, hemopericard

și insuficiență cardio-circulatorie acută consecutivă. Leziunile traumatice

constatate s-au putut produce prin lovire cu corp dur și tăietor/înțepător și

au legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Situația de fapt,

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, proces-verbal de

ridicare a cuțitului corp delict, raportul de constatare medico-legală de

necropsie, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, toate

coroborate cu declarația inculpatului.

Fiind audiat în faza

de urmărire penală, inculpatul a recunoscut fapta, însă a încercat să

acrediteze ideea că a comis această faptă fiind determinat de comportamentul

violent al victimei, situație ce nu a fost dovedită în niciun mod.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul T.G., solicitând a se reține că a comis

fapta în stare de provocare cu consecința aplicării unei pedepse într-un

cuantum mai mic.

Prin Decizia penală

nr. 110 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 379 C.

proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat T.G.,

împotriva Sentinței penale nr. 111/P din 02 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul

Neamț în Dosarul penal nr. 4664/103/2009.

În conformitate cu

dispozițiile art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. coroborat cu art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În conformitate cu

dispozițiile art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus în continuare arestarea

preventivă de la 02 iunie 2010 la zi.

A dispus plata din

fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 RON către Baroul Bacău - ap.

B.M.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească

statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că sentința atacată este legală și

temeinică, situația de fapt a fost corect stabilită în raport de materialul

probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată just dozată în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.G., solicitând

reducerea pedepsei aplicate, urmând a se reține că a comis fapta, fiind

provocat de victimă.

Inculpatul invocă în

susținerea recursului, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în

urma analizei coroborate a întregului material probator administrat atât în

faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea

juridică dată faptei este justă, corespunzând situației de fapt reținută, în

mod corect, stabilind instanța de fond că sunt întrunite condițiile tragerii la

răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 174 - art.

175 lit. i) C. pen.

Din probele

administrate în cauză a rezultat că în seara zilei de 4 octombrie 2009,

inculpatul T.G. a agresat-o pe partea vătămată T.V.Z. în vârstă de 36 ani,

lovindu-l cu un cuțit în mod repetat peste corp, cauzându-i leziuni care au

condus la decesul acestuia.

Nicio probă

administrată în cauză nu a dovedit susținerile inculpatului în sensul că acesta

a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzate de comportamentul

violent al victimei care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b)

C. pen.

În mod corect

instanța de fond a înlăturat depoziția martorei minore în vârstă de 11 ani,

I.I., nepoata inculpatului, în condițiile în care între declarația inculpatului

și a martorei există contradicții, iar pe de altă parte martorul ocular, N.V. a

arătat că minora nu a fost de față la incidente, revenind ulterior atunci când

s-au strâns mai mulți oameni.

Martora N.V. a

declarat în amănunțime, modul de desfășurare a incidentului, arătând că nu a

auzit nicio ceartă între inculpat și victimă și a văzut cum inculpatul i-a

aplicat victimei mai multe lovituri în zona abdomenului.

Ca atare susținerile

inculpatului în sensul că a fost provocat de victimă să comită fapta nu sunt

dovedite, fiind făcute doar în scopul de a-i fi diminuată răspunderea penală.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond, având în vedere toate

criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.

pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele

speciale de pedeapsă cuprinse între 15 și 25 din închisoare, modalitatea și

împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul agresând-o pe victimă prin

loviri repetate cu cuțitul, în loc public fără nicio justificare.

De asemenea, la

individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și faptul că

inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție relativ

sinceră pe parcursul procesului penal, încercând astfel să inducă ideea că a

comis fapta fiind provocat de victimă.

Toate aceste

împrejurări avute în vedere la individualizarea pedepsei fac imposibilă

aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, numai în acest mod putând fi

asigurat scopul educativ și coercitiv al pedepsei, reglementat de disp. art. 52

C. pen.

Fapta comisă de

inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, el suprimând

viața unei persoane în vârstă de 36 de ani, fapt ce impune un regim

sancționator mai sever pentru a fi atins în acest mod și caracterul de

exemplaritate al pedepsei.

Întrucât nu există

alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă

reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. se compută prevenția inculpatului din zilele de 10

februarie 2009 și 5 octombrie 2009 și de la 6 octombrie 2009 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr.

110 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, reținerea din zilele de 10 februarie 2009 și 5 octombrie

2009 și durata arestării preventive de la 06 octombrie 2009 la 17 decembrie

2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2010.