ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4582/2010

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 111/P din 2 iunie 2010, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul T.G., de cetățenie română, studii 10 clase, agricultor, necăsătorit, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut cu gradul de fruntaș, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 18 (optsprezece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale.

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 67 din 12 februarie 2010, pronunțată de Judecătoria Roman, rămasă definitivă prin neapelare. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința sus-menționată, în pedepsele componente de: - 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă principală cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale. A interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă, durata reținerii preventive din zilele de 10 februarie 2009 și 05 octombrie 2009, precum și durata arestării preventive efectuată de la data de 06 octombrie 2009 și până la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv 02 iunie 2010. A anulat formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 67 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Roman și a dispus emiterea unor noi forme de executare în baza sentinței penale de față. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului - corp delict, aflat la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Neamț.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile - T.V., suma de 8000 RON, cu titlu de daune materiale, actualizată la data executării hotărârii. În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a avansat către Biroul de Avocați Neamț, din fondul Ministerului Justiției. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului, suma de 3000 RON, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul T.G. s-a stabilit la începutul anului 2009, la domiciliul mamei sale - T.A. În ziua de 04 octombrie 2009, în cursul prânzului, inculpatul a mers la magazinul mixt aparținând SC M. SRL, administrat de A.V., unde a consumat băuturi alcoolice.

Tot în jurul prânzului, a venit la magazin și T.V., tatăl victimei T.V.Z., care a luat o bere. În aceeași zi, în jurul orei 17 00 , a venit la magazin și victima T.V.Z., care și-a cumpărat o bere și a ieșit afară să o bea. Toți consumatorii magazinului au stat afară, pe terasă și acolo au băut și au discutat. Între inculpat și victima T.V.Z. a avut loc o discuție normală, referitoare la niște păsări aduse de cineva din sat la locuința lui T.V.Z., inculpatul întrebându-l de ce a oprit păsările în gospodăria sa, acesta răspunzându-i să-i spună cetățeanului care le-a lăsat să vină să și le ia. T.V.Z. a stat pe terasa magazinului aproximativ o jumătate de oră, după care a plecat cu tatăl său acasă.

A plecat și inculpatul, dar a revenit după un sfert de oră, împreună cu nepoata sa, I.I., a cumpărat o sticlă de 2 litri de vin, mergând apoi acasă. În jurul orei 18 00 , victima T.V.Z. a plecat în sat să aducă vaca de la pășunat. A plecat imediat de acasă și tatăl acestuia, T.V. și după ce a trecut mai întâi pe la fratele său - T.C., a ieșit în întâmpinarea fiului său, care tocmai venea cu vaca spre casă. După ce tatăl a ajuns lângă fiu, amândoi s-au îndreptat spre casă, ținând vaca de funie. În acest timp, inculpatul T.G. se afla în fața locuinței mamei sale și, când a văzut că tatăl și fiul se apropiau, a ieșit în drum, în fața lor și fără a purta vreo discuție cu aceștia, a scos un cuțit cu lama de 11 cm, cu care l-a lovit pe T.V.Z., de 3 ori în zona abdomenului și o dată în spate.

Loviturile au fost aplicate prin haine și au fost foarte puternice, determinând decesul victimei de 36 de ani, aproape instantaneu. După ce a lovit victima, inculpatul a intrat în curtea locuinței mamei sale, cu cuțitul în mână, după care a ieșit și a mers la unchiul său - T.D., căruia i-a spus că "l-am aranjat pe T.V.Z., l-am omorât". În momentul în care inculpatul a lovit victima, nimeni din familia lui nu era în stradă, și abia după ce victima a decedat, la fața locului au venit mama, sora și nepoata inculpatului - I.I., iar apoi foarte multă lume. Martorii oculari ai faptei comise de inculpat au fost: mama victimei - T.R. și N.V., aceasta din urmă relatând cu lux de amănunte locul și modalitatea de comitere a infracțiunii de omor calificat împotriva victimei T.V.Z.

La scurt timp, la fața locului au venit organele de poliție și ambulanța, fiind constatat decesul victimei. Conform raportului de constatare medico-legală necropsie nr. 280 din 05 octombrie 2009, întocmit victimei T.V.Z., de către Serviciul de Medicină Legală Neamț, moartea sus-numitului a fost violentă și s-a datorat traumatismului toracic cu multiple plăgi penetrante în cavitatea toracică, cu hemopneumotorax stâng, hemopericard și insuficiență cardio-circulatorie acută consecutivă. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu corp dur și tăietor/înțepător și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, proces-verbal de ridicare a cuțitului corp delict, raportul de constatare medico-legală de necropsie, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarația inculpatului.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut fapta, însă a încercat să acrediteze ideea că a comis această faptă fiind determinat de comportamentul violent al victimei, situație ce nu a fost dovedită în niciun mod. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale reglementate de disp. art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.G., solicitând a se reține că a comis fapta în stare de provocare cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic. Prin Decizia penală nr. 110 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 379 C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat T.G., împotriva Sentinței penale nr. 111/P din 02 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul penal nr. 4664/103/2009.

În conformitate cu dispozițiile art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În conformitate cu dispozițiile art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus în continuare arestarea preventivă de la 02 iunie 2010 la zi. A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 RON către Baroul Bacău - ap. B.M. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sentința atacată este legală și temeinică, situația de fapt a fost corect stabilită în raport de materialul probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată just dozată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.G., solicitând reducerea pedepsei aplicate, urmând a se reține că a comis fapta, fiind provocat de victimă. Inculpatul invocă în susținerea recursului, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, corespunzând situației de fapt reținută, în mod corect, stabilind instanța de fond că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. Din probele administrate în cauză a rezultat că în seara zilei de 4 octombrie 2009, inculpatul T.G. a agresat-o pe partea vătămată T.V.Z. în vârstă de 36 ani, lovindu-l cu un cuțit în mod repetat peste corp, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acestuia.

Nicio probă administrată în cauză nu a dovedit susținerile inculpatului în sensul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzate de comportamentul violent al victimei care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În mod corect instanța de fond a înlăturat depoziția martorei minore în vârstă de 11 ani, I.I., nepoata inculpatului, în condițiile în care între declarația inculpatului și a martorei există contradicții, iar pe de altă parte martorul ocular, N.V. a arătat că minora nu a fost de față la incidente, revenind ulterior atunci când s-au strâns mai mulți oameni. Martora N.V. a declarat în amănunțime, modul de desfășurare a incidentului, arătând că nu a auzit nicio ceartă între inculpat și victimă și a văzut cum inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona abdomenului.

Ca atare susținerile inculpatului în sensul că a fost provocat de victimă să comită fapta nu sunt dovedite, fiind făcute doar în scopul de a-i fi diminuată răspunderea penală. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond, având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale de pedeapsă cuprinse între 15 și 25 din închisoare, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul agresând-o pe victimă prin loviri repetate cu cuțitul, în loc public fără nicio justificare. De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție relativ sinceră pe parcursul procesului penal, încercând astfel să inducă ideea că a comis fapta fiind provocat de victimă.

Toate aceste împrejurări avute în vedere la individualizarea pedepsei fac imposibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, numai în acest mod putând fi asigurat scopul educativ și coercitiv al pedepsei, reglementat de disp. art. 52 C. pen. Fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, el suprimând viața unei persoane în vârstă de 36 de ani, fapt ce impune un regim sancționator mai sever pentru a fi atins în acest mod și caracterul de exemplaritate al pedepsei. Întrucât nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se compută prevenția inculpatului din zilele de 10 februarie 2009 și 5 octombrie 2009 și de la 6 octombrie 2009 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea din zilele de 10 februarie 2009 și 5 octombrie 2009 și durata arestării preventive de la 06 octombrie 2009 la 17 decembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2010.