ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 387/2012

Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 491/PI din 16 februarie 2010, Tribunalul Timiș - secția civilă a admis contestația precizată formulată de către reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. A anulat în parte hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007, emisă de Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 pentru lucrarea /'Varianta Ocolire Lugoj" în ceea ce privește cuantumul despăgubirii datorate contestatorului A.G. pentru suprafața expropriată de 743 mp.

despăgubire pe care a stabilit-o la 25 Euro/mp. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 18.577 Euro, reprezentând 25 Euro/mp pentru suprafața expropriată de 743 mp., respectiv echivalentul în lei a acestei sume la data efectuării plății. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, prin Hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007 a procedat la exproprierea suprafeței de teren de 743 m.p., proprietatea reclamantului A.G., situată in localitatea Lugoj, cu ocazia exproprierii încadrând terenul în extravilan adiacent intravilan municipiul Lugoj și a stabilit o despăgubire în cuantum de 38.017,82 (Ron) echivalentul a 11.145 euro, echivalentul a 15 euro/m.p.

Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut că valoarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007, de 15 Euro/m.p., este situata sub valoarea reală a unui m.p. din terenul expropriat și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 18.577 Euro, reprezentând 25 Euro/m.p. pentru suprafața expropriată de 743 m.p., respectiv echivalentul în lei a acestei sume la data efectuării plății. Prin decizia nr. 239 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara - secția civilă a admis apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte. A respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta.

A obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă. Instanța de apel a reținut că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, stabilită prin hotărârea emisă de pârâtă, a avut în vedere categoria de teren extravilan adiacent intravilan municipiu. Prima instanță și-a însușit punctul de vedere al experților desemnați din partea reclamantului și a instanței, dar valoarea de 25 Euro/m.p. stabilită de cei doi experți nu s-a realizat prin compararea cu valorile de tranzacționare a unor imobile aflate în aceeași zonă. De asemenea, experții nu au prezentat nici un contract de vânzare cumpărare pentru terenuri similare și s-au limitat la a încadra terenul în categoria „intravilan". Terenul, a reținut instanța de apel, nu poate fi încadrat în categoria intravilan, întrucât nu s-au îndeplinit formalitățile pentru scoaterea din circuitul agricol, nu a fost întocmit un PUZ și nu există utilități decât la o distantă de 220 m.p.

În raport de criticile aduse prin cererea de apel, instanța de apel a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv stabilirea valorii de despăgubire în baza dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Expertul D.G. a arătat că menține concluziile din raportul de expertiză, iar B.M., care a indicat inițial că valoarea terenului este de 25 Euro/m.p., a comunicat instanței că terenul este inclus în intravilanul municipiului Lugoj prin PUG din 1999 și că prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel la data întocmirii raportului de expertiză este de 15 Euro/m.p., fără a depune înscrisuri. Expertul U.I.R.

a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză, prin care a stabilit valoarea despăgubirilor la 15 Euro/m.p., cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv cu luarea în considerare a prețurilor de tranzacționare comunicate de Direcția Impozite și Taxe din cadrul Consiliului local Lugoj din perioada 2008 - 2010 ale imobilelor din vecinătatea imobilului expropriat. Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță a statuat în mod greșit că valoarea terenului este de 25 Euro/m.p., valoare nesusținută de probe și care nu ia în considerare caracteristicile terenului în litigiu, de teren arabil inclus în intravilanul extins, fără utilități, destinat pentru agricultură, cu o valoare de 15 Euro/m.p.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală. Astfel, instanța de apel a interpretat denaturat susținerile recurentului reclamant din răspunsul la întâmpinare, reținând că renunțarea din 25 ianuarie 2010 s-ar fi referit la valoarea imobilului, în condițiile în care viza doar echivalentul lipsei de folosință pentru suprafața de protecție a șoselei. Recurentul a mai arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ci dispozițiile art. 27 alin. (2) din lege rap. la art. 9 din Legea nr. 198/2004, el fiind nemulțumit nu de cuantumul despăgubirii, ci exclusiv de încadrarea greșită a terenului expropriat.

Din conținutul raportului de evaluare întocmit de SC C. SA Timișoara, rezultă fără dubiu cuantumul despăgubirii datorate pentru categoria de terenuri intravilane, iar instanța de apel a dat dovadă de părtinire când reține că evaluatorul ar fi încadrat suprafața de 748 m.p. teren în categoria „extravilan adiacent intravilanului", raportat la caracteristicile terenului arabil în intravilanul extins al localității. Extinderea intravilanului a fost probată prin adresa Serviciului Public Comunitar pentru Cadastru și Agricultură de pe lână primărie. Instanța de apel și-a depășit clar atribuțiile, mai susține recurentul, în condițiile în care nu a fost investită de nici una dintre părți a se pronunța cu privire la valabilitatea raportului de evaluare, care s-a aplicat tuturor expropriaților.

La data de 25 martie 2011, recurentul a depus motive suplimentare de recurs, prin care critică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, dar acestea nu pot fi luate în considerare și analizate, deoarece au fost depuse cu depășirea cu mult a termenului prevăzut de lege în care partea care a declarat recurs poate să îl motiveze. Recursul declarat de reclamant nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Recurentul susține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ci cele ale art. 27 alin. (2) din lege. Susținerea, însă, nu poate fi primită, deoarece art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 stabilește criteriile în funcție de care se calculează despăgubirile, iar art. 27 alin. (2) din lege stabilește limitele cuantumului calculat potrivit art. 26 alin. (2), în așa fel încât despăgubirea să nu fie mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

Cât privește raportarea la dispozițiile Legii nr. 198/2004, trebuie menționat faptul că această lege era abrogată la data pronunțării deciziei de către instanța de apel. Recurentul a subliniat că ceea ce contestă este încadrarea greșită a terenului expropriat, iar nu modul de calcul al despăgubirilor. Or, stabilirea categoriei de teren expropriat nu atrage incidența art. 27 din Legea nr. 33/1997, ci incidența art. 26 alin. (2), categoria de teren expropriat fiind unul dintre criteriile în funcție de care se calculează despăgubirea. În ceea ce privește regimul juridic al terenului expropriat, se constată că, prin Hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a dispus exproprierea suprafeței de teren de 743 m.p., teren extravilan adiacent intravilan municipiu, și a stabilit o despăgubire în cuantum de 38.017,82 lei, echivalentul a 11.145,00 euro.

Verificând înscrisurile aflate la dosar, se constată că terenul expropriat a fost dobândit de reclamant, în calitate de legatar, de la autorul său, M.G.N., care a primit terenul în proprietate în urma aplicării Legii nr. 18/1991. în titlul de proprietate al autorului este menționată categoria de folosință a terenului, ca fiind „arabil". Potrivit adeverinței, emisă de Consiliul local al municipiului Lugoj - Serviciul Public - Direcția Impozite și Taxe, Executori Bugetari, terenul expropriat este situat în intravilanul extins al orașului Lugoj, conform H.C.L.

nr. 146 din 25 noiembrie 1999, iar impozitul a fost calculat pentru această categorie de teren de la data punerii în posesie, respectiv 19 mai 2003. Recurentul susține că prin raportul de evaluare întocmit de SC C. SA Timișoara, pe baza căruia au fost stabilite despăgubiri pentru suprafețele de teren expropriate în vederea realizării „Variantei ocolitoare" Lugoj, s-ar fi stabilit fără dubiu cuantumul despăgubirii datorate pentru categoria de terenuri intravilane. Această susținere este parțial adevărată, pentru că, prin raportul invocat s-a estimat valoarea mai multor categorii de terenuri expropriate, după cum urmează: teren intravilan - 25 Euro/m.p.; teren extravilan - 12 Euro/m.p.; teren extravilan adiacent intravilan - 15 euro/m.p.; pășune zona Făget - 10 Euro/m.p.; pășune zona râului Timiș - 8 Euro/m.p.

Raportul de evaluare conține și anexe, în care terenul expropriat de la reclamant figurează la poziția 75 cu o valoare unitară de 15 Euro/m.p. și o valoare totală de 11.145 Euro. Deși reclamantul susține că raportul probează fără dubiu că terenul ce i-a aparținut figurează în intravilan, în realitate, acesta stabilește categoria terenului ca fiind aceea de „extravilan adiacent intravilan". Prin urmare, instanța de apel nu a interpretat greșit concluziile evaluatorului și a constatat corect că expertul evaluator a încadrat terenul la categoria „extravilan adiacent intravilanului". De asemenea, instanța nu și-a depășit competențele, pentru că nu a înlăturat concluziile invocatului raport, ci le-a avut în vedere, alături de alte probe administrate în cauză, pentru a stabili regimul juridic al terenului supus exproprierii și, pe cale de consecință, valoarea despăgubirilor cuvenite.

Așa cum s-a arătat, instanța de apel a stabilit în mod corect natura juridică a terenului ca fiind aceea de teren arabil inclus în extravilanul extins pe baza tuturor înscrisurilor depuse la dosar și a concluziilor raportului de expertiză efectuat potrivit dispozițiilor legale. De altfel, indiferent de susținerile recurentului reclamant cu privire la categoria de teren, în cauză, valoarea despăgubirilor a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin raportare la prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, pentru că au fost avute în vedere terenuri învecinate.

Nici susținerile referitoare la faptul că instanța de apel ar fi interpretat greșit renunțarea la pretențiile pentru lipsa de folosință ca fiind o achiesare la valoarea stabilită prin expertiză nu sunt întemeiate, deoarece nicăieri în cuprinsul hotărârii atacate instanța de apel nu face vreo referire la declarația reclamantului de renunțare la pretenții și nici nu analizează valoarea juridică a acestei declarații. Față de cele arătate, recursul reclamantului se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva deciziei nr. 239 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara - secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012