ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 387/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 387/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului civil de față,
Analizând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 491/PI din 16 februarie 2010, Tribunalul Timiș - secția civilă a
admis contestația precizată formulată de către reclamantul A.G. în
contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
A anulat în parte hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007,
emisă de Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A.
- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 pentru lucrarea /'Varianta
Ocolire Lugoj" în ceea ce privește cuantumul despăgubirii datorate
contestatorului A.G. pentru suprafața expropriată de 743 mp. despăgubire pe
care a stabilit-o la 25 Euro/mp.
A
obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 18.577 Euro, reprezentând 25
Euro/mp pentru suprafața expropriată de 743 mp., respectiv echivalentul în lei
a acestei sume la data efectuării plății.
Pentru
a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta Compania Națională de
Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de
Drumuri și Poduri Timișoara, prin Hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007 a
procedat la exproprierea suprafeței de teren de 743 m.p., proprietatea
reclamantului A.G., situată in localitatea Lugoj, cu ocazia exproprierii
încadrând terenul în extravilan adiacent intravilan municipiul Lugoj și a
stabilit o despăgubire în cuantum de 38.017,82 (Ron) echivalentul a 11.145 euro,
echivalentul a 15 euro/m.p.
Din
probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut că
valoarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.
95 din 12 noiembrie 2007,
de 15 Euro/m.p., este situata sub valoarea
reală a unui m.p. din terenul expropriat și a obligat pârâta să plătească
reclamantului suma de 18.577 Euro, reprezentând 25 Euro/m.p. pentru suprafața
expropriată de 743 m.p., respectiv echivalentul în lei a acestei sume la data
efectuării plății.
Prin
decizia nr. 239 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara - secția civilă
a admis apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România S.A. împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte.
A
respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta.
A
obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Instanța de apel a reținut că valoarea
despăgubirilor cuvenite
reclamantului, stabilită prin hotărârea emisă de
pârâtă, a avut în
vedere categoria de teren
extravilan adiacent intravilan municipiu.
Prima
instanță și-a însușit punctul de vedere al experților desemnați din partea
reclamantului și a instanței, dar valoarea de 25 Euro/m.p. stabilită de cei doi
experți nu s-a realizat prin compararea cu valorile de tranzacționare a unor
imobile aflate în aceeași zonă.
De
asemenea, experții nu au prezentat nici un contract de vânzare cumpărare pentru
terenuri similare și s-au limitat la a încadra terenul în categoria
„intravilan".
Terenul,
a reținut instanța de apel, nu poate fi încadrat în
categoria intravilan, întrucât nu s-au îndeplinit formalitățile pentru
scoaterea
din circuitul agricol, nu a fost întocmit un PUZ și nu există utilități decât
la o distantă de 220 m.p.
În
raport de criticile aduse prin cererea de apel, instanța de apel a dispus
efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv
stabilirea valorii de despăgubire în baza dispozițiilor art. 26 alin. (2) din
Legea nr. 33/1994.
Expertul
D.G. a arătat că menține concluziile din raportul de expertiză, iar B.M., care
a indicat inițial că valoarea terenului este de 25 Euro/m.p., a comunicat
instanței că terenul este inclus în intravilanul municipiului Lugoj prin PUG
din 1999 și că prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel la
data întocmirii raportului de expertiză este de 15 Euro/m.p., fără a depune
înscrisuri.
Expertul U.I.R. a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză,
prin care a stabilit valoarea despăgubirilor la 15 Euro/m.p., cu respectarea
dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv cu luarea în
considerare a prețurilor de tranzacționare comunicate de Direcția Impozite și
Taxe din cadrul Consiliului local Lugoj din perioada 2008 - 2010 ale imobilelor
din vecinătatea imobilului expropriat.
Prin
urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță a statuat în mod greșit
că valoarea terenului este de 25 Euro/m.p., valoare nesusținută de probe și
care nu ia în considerare caracteristicile terenului în litigiu, de teren
arabil inclus în intravilanul extins, fără utilități, destinat pentru
agricultură, cu o valoare de 15 Euro/m.p.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs
reclamantul.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia
este nelegală.
Astfel,
instanța de apel a interpretat denaturat susținerile recurentului reclamant din
răspunsul la întâmpinare, reținând că renunțarea din 25 ianuarie 2010 s-ar fi
referit la valoarea imobilului, în condițiile în care viza doar echivalentul
lipsei de folosință pentru suprafața de protecție a șoselei.
Recurentul
a mai arătat că în cauză nu sunt incidente
dispozițiile
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ci dispozițiile art.
27 alin. (2)
din lege rap. la art. 9 din Legea nr. 198/2004, el fiind nemulțumit nu de
cuantumul despăgubirii, ci exclusiv de încadrarea greșită a terenului
expropriat.
Din
conținutul raportului de evaluare întocmit de SC C. SA Timișoara, rezultă fără
dubiu cuantumul despăgubirii datorate pentru categoria de terenuri intravilane,
iar instanța de apel a dat dovadă de părtinire când reține că evaluatorul ar fi
încadrat suprafața de 748 m.p. teren în categoria „extravilan adiacent
intravilanului", raportat la caracteristicile terenului arabil în
intravilanul extins al localității. Extinderea intravilanului a fost probată
prin adresa Serviciului Public Comunitar pentru Cadastru și Agricultură de pe
lână primărie.
Instanța
de apel și-a depășit clar atribuțiile, mai susține recurentul, în condițiile în
care nu a fost investită de nici una dintre părți a se pronunța cu privire la
valabilitatea raportului de evaluare, care s-a aplicat tuturor expropriaților.
La
data de 25 martie 2011, recurentul a depus motive suplimentare de recurs, prin
care critică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, dar acestea nu
pot fi luate în considerare și analizate, deoarece au fost depuse cu depășirea
cu mult a termenului prevăzut de lege în care partea care a declarat recurs
poate să îl motiveze.
Recursul
declarat de reclamant nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în
continuare.
Recurentul susține că în cauză nu sunt aplicabile
dispozițiile
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ci cele ale art. 27
alin. (2) din lege.
Susținerea,
însă, nu poate fi primită, deoarece art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
stabilește criteriile în funcție de care se calculează despăgubirile, iar art. 27
alin. (2) din lege stabilește limitele cuantumului calculat potrivit art. 26 alin.
(2), în așa fel încât despăgubirea să nu fie mai mică decât cea oferită de
expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. Cât privește
raportarea la dispozițiile Legii nr. 198/2004, trebuie menționat faptul că
această lege era abrogată la data pronunțării deciziei de către instanța de
apel.
Recurentul
a subliniat că ceea ce contestă este încadrarea greșită a terenului expropriat,
iar nu modul de calcul al despăgubirilor.
Or,
stabilirea categoriei de teren expropriat nu atrage
incidența art. 27 din Legea nr. 33/1997, ci incidența art. 26 alin. (2),
categoria de teren expropriat fiind unul dintre criteriile în funcție de
care se calculează despăgubirea.
În
ceea ce privește regimul juridic al terenului expropriat, se constată că, prin
Hotărârea nr. 95 din 12 noiembrie 2007, Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale a dispus exproprierea suprafeței de teren de 743 m.p., teren
extravilan adiacent intravilan municipiu, și a stabilit o despăgubire în
cuantum de 38.017,82 lei, echivalentul a 11.145,00 euro.
Verificând înscrisurile aflate la dosar, se constată că
terenul expropriat a fost dobândit de reclamant, în calitate de legatar, de
la autorul său, M.G.N., care a primit terenul în
proprietate
în urma aplicării Legii nr. 18/1991. în titlul de proprietate al autorului este
menționată categoria de folosință a terenului, ca fiind „arabil".
Potrivit adeverinței, emisă de Consiliul local al
municipiului Lugoj - Serviciul Public - Direcția Impozite și Taxe, Executori
Bugetari, terenul expropriat este situat în intravilanul extins al orașului
Lugoj, conform H.C.L. nr. 146 din 25 noiembrie 1999, iar impozitul a fost
calculat pentru această categorie de teren de la data punerii în posesie,
respectiv 19 mai 2003.
Recurentul susține că prin raportul de evaluare întocmit de
SC C. SA Timișoara, pe baza căruia au fost stabilite despăgubiri pentru
suprafețele de teren expropriate în vederea realizării „Variantei
ocolitoare" Lugoj, s-ar fi stabilit fără dubiu cuantumul despăgubirii
datorate pentru categoria de terenuri intravilane.
Această susținere este parțial adevărată, pentru că, prin
raportul invocat s-a estimat valoarea mai multor categorii de terenuri
expropriate, după cum urmează: teren intravilan - 25 Euro/m.p.; teren
extravilan - 12 Euro/m.p.; teren extravilan adiacent intravilan - 15 euro/m.p.;
pășune zona Făget - 10 Euro/m.p.; pășune zona râului Timiș - 8 Euro/m.p.
Raportul
de evaluare conține și anexe, în care terenul expropriat de la reclamant
figurează la poziția 75 cu o valoare unitară de 15 Euro/m.p. și o valoare
totală de 11.145 Euro.
Deși
reclamantul susține că raportul probează fără dubiu că terenul ce i-a aparținut
figurează în intravilan, în realitate, acesta stabilește categoria terenului ca
fiind aceea de „extravilan adiacent intravilan".
Prin urmare, instanța de apel nu a interpretat greșit
concluziile evaluatorului și a constatat corect că expertul evaluator a
încadrat terenul la categoria „extravilan adiacent intravilanului".
De
asemenea, instanța nu și-a depășit competențele, pentru că nu a înlăturat
concluziile invocatului raport, ci le-a avut în vedere, alături de alte probe
administrate în cauză, pentru a stabili regimul juridic al terenului supus
exproprierii și, pe cale de consecință, valoarea despăgubirilor cuvenite.
Așa
cum s-a arătat, instanța de apel a stabilit în mod corect natura juridică a
terenului ca fiind aceea de teren arabil inclus în extravilanul extins pe baza
tuturor înscrisurilor depuse la dosar și a concluziilor raportului de expertiză
efectuat potrivit dispozițiilor legale.
De altfel, indiferent de susținerile recurentului
reclamant cu
privire la categoria de teren, în cauză, valoarea
despăgubirilor a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2)
din Legea nr. 33/1994, prin raportare la prețurile cu care se vând, în mod
obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la
data întocmirii raportului de expertiză, pentru că au fost avute în vedere
terenuri învecinate.
Nici
susținerile referitoare la faptul că instanța de apel ar fi interpretat greșit
renunțarea la pretențiile pentru lipsa de folosință ca fiind o achiesare la
valoarea stabilită prin expertiză nu sunt
întemeiate,
deoarece nicăieri în cuprinsul hotărârii atacate instanța
de apel nu
face vreo referire la declarația reclamantului de renunțare la pretenții și
nici nu analizează valoarea juridică a acestei declarații.
Față de cele arătate, recursul reclamantului se va
privi ca
nefondat și, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ.
, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
reclamantul
A.G. împotriva deciziei nr.
239 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie
2012