ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4598/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. 7391/3/2008, la data de 21 februarie 2008, contestatorul V.I., în contradictoriu cu intimații S.R. prin SC C.N.A.D.N.R. SA, M.T.C.T. și Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 – C.L.S. 1 București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea părților la plata sumei de 292.350.000 euro echivalentă în lei la data plății, reprezentând despăgubiri ca urmare a exproprierii parțiale a terenului situat în București, Șos. Odă pentru cauza de utilitate publică. La 12 mai 2008 s-a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7393/3/2008 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, cu cea care formează obiectul dosarului nr. 7391/3/2008 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

La termenul din 23 iunie 2009 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.T.C.T. și a lipsei capacității de folosință a intimatei Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul C.L.S. 1 București, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință de la acea dată. Tribunalul, prin sentința nr. 903 din 15 iunie 2009, a admis în parte cererea principală și cererea conexă; a respins cererile formulate în contradictoriu cu M.T.C.T. ca introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a anulat cererile formulate în contradictoriu cu C.L.S. 1; a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru imobilul expropriat în suprafață de 504,7 m.p.

prin hotărârea nr. 21 din 15 noiembrie 2007 la 270.291,98 euro (echivalentă în lei la data plății) în cote de ½ V.I. și ½ A.R. și A.I., cu obligarea C.N.A.D.N.R. la plata sumei de 6.877 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul A.R.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de S.R., prin C.N.A.D.N.R., prin decizia nr. 654/ A din 24 iunie 2011, a admis calea de atac; a schimbat în parte sentința în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la 83.721 euro, menținând celelalte dispoziții, pentru considerentele ce urmează: Prin dispozițiile Legii nr. 33/1994, cât și prin dispozițiile Legii nr. 198/2004, s-a statuat că la calculul cuantumului despăgubirii, experții și instanța au în vedere prețul cu care se vând imobile de același fel la data pronunțării hotărârii de expropriere cu particularitatea că, în situația Legii nr. 33/1994, data pronunțării hotărârii de expropriere este aceeași cu data întocmirii raportului de expertiză.

Astfel, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, dispozițiile art. 21 – art. 27 se aplică doar în ceea ce privește stabilirea despăgubirii, respectiv „despăgubirea se compune din valoarea imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La instanța de fond a fost omologat raportul de expertiză efectuat de comisia de experți, care însă, s-a pronunțat în raport de ofertele cele mai mari selectate de pe internet și nu s-a dispus refacerea expertizei în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 228/2008, respectiv să stabilească valoarea imobilului la data efectuării raportului de expertiză, iar nu la momentul exproprierii cum s-a dispus în cauză.

În apel, în raport de criticile formulate la termenul din 12 ianuarie 2010, Curtea a pus în discuție necesitatea și utilitatea probei cu expertiză evaluatorie solicitată de apelantul-pârât prin motivele de apel, iar prin raportul de expertiză tehnică efectuat de Comisia de experți s-a stabilit că valoarea terenului expropriat în suprafață de 507,4 m.p. este de 83.721 euro, echivalent a 343.315 lei (euro = 4,1007 la 9 martie 2010). Expertiza a fost efectuată la data de 10 martie 2010, iar la data întocmirii raportului de expertiză estimarea valorii de circulație a terenului s-a bazat pe mai multe oferte existente pe internet și publicații scrise, oferte ce au fost corectate în funcție de raportul ofertă/tranzacție, zonare, suprafață etc. și, în consecință, a fost aleasă valoarea medie de 165 euro/m.p.

Curtea a achiesat la această valoare ca fiind în concordanță cu dispozițiile O.U.G. nr. 228/2008 și respectiv, art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994, având în vedere și diferența de valoare a primei expertize efectuată la fond și că potrivit grilei întocmită în baza raportului de expertiză actualizată de C.N.P., terenul fiind situat pe șoseaua de centură a Bucureștiului între zona cartiere și limita administrativă a municipiului București, considerată Zona IV mărginașă, valoarea proprietăților imobiliare variază între 80 și 120 euro m.p. la nivelul anului 2008 și 54 euro m.p. în anul 2009. Împotriva deciziei a declarat recurs C.N.A.D.N.R., întemeiat pe dispozițiile art. 299 C. proc. civ., art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin decizie au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât valoarea despăgubirilor din raportul de expertiză a fost stabilită în baza prețurilor de ofertare și nu în baza prețurilor de vânzare care sunt întotdeauna inferioare prețurilor de ofertare. O altă critică se referă la nepronunțarea instanței de apel cu privire la excepția de tardivitate a cererilor de chemare în judecată invocată la 01 februarie 2011. Se arată că reclamanților le-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor cu nr. 21 din 15 noiembrie 2007 la data de 04 ianuarie 2008 astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, hotărârea trebuia contestată până la 21 ianuarie 2008. Drept urmare, cum cererile de chemare în judecată au fost formulate în februarie 2008, sunt tardiv introduse.

Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinarea prevăzută de art. 308 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, ce pot fi încadrate, conform dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., reține caracterul fondat al recursului pentru considerentele ce succed. - Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, în forma în vigoare la data formulării cererilor conexe, 21 februarie 2008, expropriatul, nemulțumit de cuantumul despăgubirii, se putea adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubiri.

Conform art. 7 din hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 21 din 15 noiembrie 2007, expropriații puteau face contestație la Tribunalul București în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 948/2007 sau în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Din cele mai sus expuse rezultă că legea a prevăzut două termenele, alternative, în care se poate contesta hotărârea : 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii de declarare a procedurii de expropriere, în speță H.G. nr. 948/2007, ori 15 zile de la data comunicării hotărârii de expropriere și de stabilirea a cuantumului despăgubirilor. Contestatorii au optat pentru termenul de trei ani, calculat de la intrarea în vigoare a H.G.

nr. 948/2007, ceea ce atrage constatarea că hotărârea a fost contestată în termenul prevăzut de lege. Curtea de Apel, soluționând pricina în fond, s-a pronunțat, implicit, și asupra excepției tardivității. - Alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994, în forma în vigoare la data formulării cererilor de chemare în judecată, stipulează că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului.

Instanța de apel reține că experții au calculat valoarea despăgubirii ținând cont de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel cu cel expropriat, prin raportare la ofertele de vânzare existente pe internet și publicații scrise, oferte ce au fost corectate în funcție de raportul ofertă/tranzacție, zonare, suprafață etc., reținând că prețul mediu este de 165 euro/m.p. De asemenea, instanța reține că, potrivit grilei întocmită de C.N.P., valoarea proprietăților imobiliare variază între 80 și 120 euro/m.p. la nivelul anului 2008 și 54 euro/m.p.

în anul 2009. Omologând raportul de expertiză, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condițiile în care Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, prin adresa nr. 26735 din 06 iunie 2011, învederează posibilitatea consultării cărților funciare și a documentelor aflate în păstrarea birourilor teritoriale, precum și sprijinul acordat experților tehnici judiciari pentru consultarea bazei de date. Ofertele de vânzare nu semnifică prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, astfel cum dispoziția din art. 26 a primit, în aplicarea ei în practică, o anumită interpretare jurisprudențială, respectiv de preț de tranzacționare, rezultat din contracte de vânzare-cumpărare, iar nu din oferte sau anunțuri publicitare.

Doar în ipoteza în care nu pot fi identificate prețurile obișnuite reieșite din tranzacționare, rezultate din compararea mai multor prețuri cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, experții pot avea în vedere alte criterii legale de evaluarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat. Totodată, instanța nu explică de ce a omologat un preț de 165 euro/m.p., câtă vreme valoarea proprietăților imobiliare înscrise în grila C.N.P. era între 80 și 120 euro/m.p. la nivelul anului 2008 și 54 euro/m.p. în anul 2009. Drept urmare, instanța superioară de fond nestabilind pe deplin împrejurările de fapt în cauză, devin aplicabile dispozițiile art. 314 C. proc.

civ. Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică judiciară, după ce se vor face cuvenitele verificări la biroul teritorial de cadastru. Experții vor avea în vedere împrejurarea că terenul este situat pe șoseaua de centură a Bucureștiului, între zona de cartiere și limita administrativă a municipiului București, zona IV mărginașă, împrejurare de fapt reținută de instanța de apel și necontestată de intimații-contestatori. De asemenea, la stabilirea despăgubirilor cuvenite se va reține că expropriații nu au formulat apel împotriva statuărilor din sentința referitoare la respingerea acordării sumelor de 40.000 euro, reprezentând diminuarea valorii de circulație a terenului rămas și 12.929,35 euro, reprezentând prețul proiectului pentru construcția ce urma să se realizeze pe teren.

Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor sart. 312 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 314 C. proc. civ., va casa decizia atacată, trimițând cauza spre rejudecarea apelului al aceeași instanță de apel. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 654/ A din data de 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauze pentru rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.