ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2008

HOTĂRÂRE
22.05.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanta Asociația Județeană V.P.S. Galați a solicitat să se constate

nulitatea absolută a contractului din 07 decembrie 2006 încheiat între Compania

Națională de Administrare a Fondului Piscicol-CNAFP și Asociația Județeană  V.P.S.

Galați.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta a arătat că în 1988, a încheiat cu autoarea pârâtei Compania Națională

de Administrare a Fondului Piscicol un contract în temeiul căruia a dobândit în

folosință pentru pescuit mai multe bazine piscicole din județul Galați. Contractul

menționat a fost ulterior modificat și prelungit prin mai multe acte adiționale

încheiate cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol. La sfârșitul

anului 2006, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol a încheiat un

contract similar cu pârâta Asociația Județeană V.P.S. Galați. Reclamanta consideră

că prin cel de-al doilea contract încheiat i-a fost încălcat dreptul la exclusivitate

în privința pescuitului, iar pârâta Compania Națională de Administrare a Fondului

Piscicol și-a încălcat obligația de garanție contra evicțiunii, contractul încheiat

fiind considerat similar unui contract de locațiune.

Prin sentința nr. 85 din

21 august 2007, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată, ca nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că în niciuna din convențiile intervenite între

părți nu s-a stabilit vreo clauză de exclusivitate, astfel că pretenția reclamantei

în acest sens este excesivă și neîntemeiată. Instanța de fond a mai apreciat că

asemănarea cu contractul de locațiune a contractului încheiat în 1988 este „pro

causa”, neputând fi reținută.

Totodată, s-a considerat

că nu se poate constata nulitatea convenției intervenite între pârâte, întrucât

nu a fost dovedită neîndeplinirea măcar a uneia din condițiile de validitate prevăzute

de lege.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Galați a declarat recurs reclamanta Asociația Județeană V.P.S.

Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se arată că în mod greșit nu s-a reținut de prima instanță că în realitate contractul

de exploatare a fondului piscicol deși nu se aseamănă cu locațiunea unui apartament,

acesta este asimilat locațiunii prin efectul legii conform art. 1414 C. civ.

Această asimilare atrage

după sine o serie de consecințe, printre care cea mai importantă este garanția pentru

evicțiune, iar caracterul exclusiv al drepturilor asociației este o consecință firească

a obligației ce incumbă pârâtei Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol.

Din aceeași obligație

de a garanta pentru evicțiune și de a nu tulbura folosința exercitată de asociația

recurentă asupra bazinelor piscicole naturale rezultă caracterul ilicit al obiectului

și al cauzei contractului încheiat între pârâtele Compania Națională de Administrare

a Fondului Piscicol și Asociația Județeană V.P.S. Galați.

Recurenta invocă caracterul

lezionar al contractului administrativ atacat care este dovedit prin motivele enunțate

în convocarea la conciliere directă. În acest sens se face referire la scăderea

veniturilor asociației prin neîncasarea cotizației membrilor pescari și cheltuielile

pe care le suportă pentru paza fondurilor piscicole și pentru popularea cu efective,

cheltuieli de care profită în mod nejustificat și pârâta.

Intimatele Compania Națională

de Administrare a Fondului Piscicol și Asociația Județeană V.P.S. Galați au solicitat

respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de fond a apreciat corect că,

Asociația Județeană V.P.S. Galați prin contractul încheiat cu Compania Națională

de Administrare a Fondului Piscicol nu se bucură de exclusivitate în ceea ce privește

beneficiul dreptului de folosință asupra fondului piscicol de pe raza județului

Galați, iar motivele invocate pentru anularea contractului nu au fost dovedite.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor enunțate, a apărărilor formulate prin întâmpinare și cu aplicarea

prevederilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Reclamanta Asociația Județeană

V.P.S. Galați a solicitat ca în contencios administrativ să se constate nulitatea

absolută a contractului încheiat la 7 decembrie 2006 între Compania Națională de

Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP) și Asociația Județeană V.P.S. Galați având

ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit recreativ, sportiv a resurselor acvatice

vii existente în bazinele naturale din județul Galați cuprinse în anexa nr. 1 la

contract.

Acest contract s-a încheiat

în temeiul art. 10, 13 și 14 din Legea nr. 113/2005 privind aprobarea O.U.G. nr.

69/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice

vii pescuitul și acvacultură, Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale nr. 1133/2005 privind Dreptul de pescuit în bazinele naturale și respectiv

nr. 1134/2005 privind accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului.

Pârâta Compania Națională

de Administrare a Fondului Piscicol instituție publică cu personalitate juridică

aflată în subordinea Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale gestionează

resursele acvatice vii ce aparțin domeniului public al statului, putând delega o

parte din atribuțiile sale, pe baza de contract către persoanele fizice autorizate,

organizații de pescari sau persoane juridice legal constituite.

În acest sens pârâta a

încheiat contractul a cărui nulitate s-a solicitat cât și actul adițional din 26

iulie 2006 la contractul încheiat între reclamantă și Compania Națională de Administrare

a Fondului Piscicol.

Se constată din analiza

conținutului celor două acte, că au fost încheiate în baza acelorași prevederi legale.

Reclamanta-recurentă invocă

nulitatea contractului încheiat de pârâtă fără însă a dovedi că au fost nerespectate

condițiile de validitate ale convenției sau s-a produs încălcarea vreunui drept

al său protejat de lege.

Susținerea recurentei

potrivit căreia contractul de exploatare a fondului piscicol, ar fi asimilat în

locațiunea, ceea ce ar avea drept consecință garantarea dreptului la evicțiune,

în mod corect nu a putut fi reținută întrucât în clauzele contractului a cărui anulare

s-a solicitat nu s-a prevăzut clauza de a fi singura îndreptățită a pescui în bazinele

piscicole naturale, iar voința legiuitorului prin actele în baza cărora s-a încheiat

atât contractul a cărui anulare se solicită, cât și actul adițional în ce o privește

pe recurentă a fost în sensul de a nu restricționa acordarea dreptului de pescuit

prin încheierea unor contracte specifice în acest sens.

Caracterul lezionar al

contractului atacat nu poate fi reținut nici în privința dreptului său de a încasa

cotizația membrilor pescari nici în privința cheltuielilor efectuate cu paza resurselor

acvatice vii, popularea cu pește sau controlul activității de pescuit, având în

vedere că aceste cheltuieli le efectuează în baza contractului pe care îl are încheiat

cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, iar cotizația privește

relațiile membrilor pescari direct cu asociația.

Pentru aceste considerente,

constatând că în mod corect a reținut prima instanță că reclamanta nu a dovedit

motivele pentru care a solicitat nulitatea absolută a contractului încheiat între

pârâte, iar criticile formulate în recurs care reiau aceleași susțineri din acțiune

sunt nefondate, recursul a fost respins în baza prevederilor art. 312 C. proc.

civ. și menținută hotărârea recurată.

Respinge recursul declarat

de Asociația Județeană V.P.S Galați împotriva sentinței nr. 85 din 21 august 2007

a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Galați,
ÎCCJ 2014-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2014
motiv de nulitate invocat de reclamante, cel referitor la menționarea greșită a numelui județului avut în vedere în actul adițional, deși evident este vorba de o greșeală materială, actul este inopozabil reclamantelor, pentru suficientul mo
ÎCCJ 2020-07-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3766/2020
obligațiile contractuale ale Agenției Domeniilor Statuluire, invocând faptul că este titulara dreptului de proprietate asupra activelor ce deservesc exploatarea piscicola TASAUL potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. x/18.05.2007 au
ÎCCJ 2010-10-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4657/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a chema
ÎCCJ 2009-09-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3934/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 iulie 2008, reclamanta A.J.V.P.S. Călărași a solicitat obligarea pârâtei A.D.S. la încheierea actului adițional la contra
Sursă