ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2460/2010

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 08 iunie 2010, pronunțată

în Dosarul nr. 2128/90/2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpaților G.G.I. - fiul lui M. și L.E. și P.N., fiul lui E. și

C.M. și a menținut arestarea preventivă a inculpaților.

În motivarea acestei

încheieri s-a reținut că inculpații sunt judecați pentru săvârșirea unei

infracțiuni privind traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale,

fapte ce aduc atingere unora dintre cele mai însemnate valori ocrotite de lege,

iar în cauză pericolul pentru ordinea publică rezultă, pe de o parte, din

natura faptelor reținute în sarcina inculpaților, dar și din modalitățile

concrete în care se presupune că au fost comise.

S-a concluzionat în

sensul că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor

legale și se mențin temeiurile care au condus la arestarea preventivă a

inculpaților, astfel că se impune menținerea acestei măsuri, care nu contravine

scopurilor instituite prin dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs inculpatul G.G.I., care,

prin apărătorul său, a criticat hotărârea pentru greșita menținere a arestării

preventive, întrucât în ceea ce-l privește nu mai subzistă motivele pentru care

s-a dispus luarea acestei măsuri, astfel că a solicitat revocarea arestării

preventive și judecarea sa în stare de libertate.

Recursul declarat de

inculpat este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei

măsuri.

În cauză, verificând

actele și lucrările din dosar, se constată că temeiul juridic pentru care s-a

dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148

lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4

ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Analizând recursul

declarat de inculpat, raportat la cele arătate, se constată că temeiul care a

stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar,

în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță, prin care s-a

reținut vinovăția inculpatului pentru faptele comise, cauza aflându-se în

prezent la instanța de apel, iar pericolul pentru ordinea publică al lăsării în

libertate a inculpatului rezultă din natura infracțiunii și din modalitatea de

săvârșire a acesteia.

Așa fiind, urmează a

se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au impus luarea

măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent și că, pe cale de

consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu

atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut

elemente noi, care să justifice această cerere.

În consecință, pentru

considerentele arătate, recursul declarat de inculpatul G.G.I. apare ca

nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul G.G.I. împotriva Încheierii din 8 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în Dosarul nr. 2128/90/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 21 iunie 2010.