ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2938/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 5 august 2010

a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, pronunțată în Dosarul nr.

1290/121/2009, în baza art. 300

2

în referire la art. 160

b

C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.A.,

constatând legalitatea și temeinicia acestei măsuri.

Instanța a avut în

vedere gravitatea faptelor săvârșite de inculpat care încalcă valorile apărate

de lege precum și libertatea persoanei, drepturile și libertățile minorilor. De

asemenea, instanța a avut în vedere și împrejurarea că în cauză a fost

pronunțată o hotărâre judecătorească care, chiar nedefinitivă a statuat asupra

existenței faptelor și vinovăției inculpatului.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul B.A. solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrucât temeiurile

care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai mențin în prezent.

Examinând încheierea

atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul B.A. este cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, inculpatul

B.A. împreună cu ceilalți coinculpați, trăind în condiții modeste, încă din

anul 2000 au luat hotărârea infracțională de a obține sumele de bani necesare

asigurării unui nivel de viață peste limitele normalității prin racolarea de

tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin determinarea acestora

de a practica prostituția.

Întrucât au observat

că din această activitate se pot obține sume importante de bani, începând din

anul 2002, activitatea desfășurată de inculpați pe linia racolării,

transportului, cazării și exploatării tinerelor a devenit din ce în ce mai

intensă, astfel că pentru maximizarea profiturilor aceștia, începând cu prima

parte a anului 2003, au constituit un grup infracțional organizat în care

fiecărui membru îi reveneau roluri și atribuții bine stabilite în vederea

realizării scopului infracțional.

Scopul grupului

infracțional organizat era acela al obținerii unor profituri bănești cât mai

mari prin racolarea unor tinere pe care le cazau în România până la obținerea

documentelor de călătorie după care le transportau în Spania, unde le cazau în

locuri comune stabilite și pregătite după care le exploatau prin determinarea

acestora la practicarea prostituției. Cvasitotalitatea sumelor de bani obținute

de tinere ca urmare a practicării prostituției erau însușite de membrii

grupului infracțional, după care erau transferate prin diferite metode în

România, unde erau "investite" în imobile, autoturisme de lux,

bijuterii și bunuri de larg consum, fie erau constituite în depozite bancare, ori

erau păstrate în numerar.

În cadrul grupului

infracțional, inculpatul B.A. avea rolul de lider, revenindu-i atât sarcina de

a racola tinere, cât și de a le transporta în Spania, unde le caza în imobile

închiriate. Totodată acesta avea rolul de a determina tinerele să se

prostitueze și de a centraliza sumele obținute de tinere prin practicarea

prostituției, de a dispune împărțirea acestora, având totodată și atribuția de

a "investi" și "plasa" aceste sume.

Curtea constată că

temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive subzistă și la acest moment, întrucât pe de o parte în cauză există

mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat

a faptelor ce i se impută (fiind de altfel și condamnat în primă instanță), iar

pe de altă parte natura acestora (fiind vorba despre infracțiuni ce încalcă

valorile apărate de lege precum libertatea persoanei și drepturile și

libertățile minorilor), împrejurările în care au fost comise ca și urmările

produse, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în

continuare în stare de arest, așa cum corect a stabilit instanța de apel.

În consecință,

recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Încheierii din 5

august 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, pronunțată în

Dosarul nr. 1290/121/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.