ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestațiilor
în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 702 din 8 februarie 2011 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței
nr. 154 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu – Mureș, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal.
Instanța de recurs a constatat
că recursul a fost declarat în cauză cu depășirea termenului legal de 5 zile de
la comunicare, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Înscrisul depus de recurentă
în combaterea excepției tardivității a fost considerat de instanța de recurs ca
fiind incomplet, astfel că nu a fost avut în vedere la soluționarea excepției de
procedură invocată din oficiu.
Împotriva acestei decizii,
A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice au formulat în baza dispozițiilor
art. 318 teza 1 C. proc. civ. contestație în anulare, solicitând anularea deciziei
contestate și pe cale de consecință, rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței
nr. 154 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu – Mureș.
Contestatorii au susținut
că soluția dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece recursul
a fost respins în raport de data înregistrării la instanță și nu s-a avut în vedere
data la care a fost expediat prin poșta specială, conform borderoului din 30
martie 2010, depus la termenul de judecată din 8 februarie 2011.
Din conținutul acestui
borderou, contestatorii au arătat că rezultă cu claritate că recursul a fost transmis
la Curtea de Apel Târgu-Mureș la data de 30 martie 2010, în termenul legal.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte va respinge ambele contestații în anulare ca nefondate,
pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor
art. 318 teza 1 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al prezentelor contestații
în anulare, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
Motivele pentru care contestatorii
au solicitat retractarea deciziei din 8 februarie 2011 nu se încadrează în ipoteza
juridică reglementată pentru calea extraordinară de atac exercitată, întrucât nu
se referă la erori materiale, legate de aspectele formale ale judecării recursului.
Contestația în anulare
specială a fost prevăzută de reglementarea susmenționată pentru cazul erorilor materiale
privind actele de procedură și nu vizează probleme de fond , cum sunt cele referitoare
la forța probantă a înscrisurilor depuse în combaterea excepției de tardivitate
a recursului.
Deși au invocat aspecte
procedurale, contestatorii au solicitat în realitate anularea deciziei contestate
pentru interpretarea dată de instanța de fond cu privire la relevanța juridică a
borderoului din 30 martie 2010 în soluționarea excepției de tardivitate a recursului.
Instanța de recurs a apreciat
că acest înscris are un conținut incomplet și că din acest motiv, nu poate fi reținut
ca o dovadă a expedierii recursului în termenul legal, prin depunerea la 30 martie
2010 în sistemul de colectare , transport, distribuire și protecție a corespondenței
clasificate.
Atât depunerea recursului
prin borderoul din 30 martie 2010, cât și valoarea probatorie a acestui înscris
au fost analizate de instanța de recurs și nu pot constitui obiectul unei noi judecăți
pe calea contestației în anulare prevăzută de lege pentru retractarea hotărârilor
date asupra recursului printr-o greșeală materială.
În consecință, nefiind
îndeplinite condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 318 C. proc. civ. pentru
retractarea hotărârii instanței de recurs, Înalta Curte va respinge ca nefondate
contestațiile în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de către A.N.A.F. împotriva deciziei civile nr. 702 din 8 februarie
2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondată.
Respinge contestația în
anulare formulată de către Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile
nr. 702 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 iunie 2011.