ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6107/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de

Apel București la data de 04 octombrie 2011, reclamanta A.V.A.S., în

contradictoriu cu pârâta C.C.R., a formulat contestație împotriva Încheierii nr.

24 din 14 septembrie 2011 a Curții de conturi solicitând, în principal,

anularea încheierii atacate, admiterea contestației A.V.A.S. nr. P/7283 din 04

august 2011, formulată împotriva Deciziei nr. 40181 din 14 iulie 2011 și

trimiterea cauzei la Curtea de Conturi în vederea soluționării acesteia pe

fond.

În subsidiar, s-a

solicitat reținerea cauzei de către instanță și admiterea cererii A.V.A.S., în

sensul admiterii contestației cu nr. P/7283 din 04 august 2011 formulată

împotriva Deciziei nr. 40181 din 14 iulie 2011, așa cum s-a solicitat.

de fond

A. Prin Sentința nr. 1316

din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta C.C.R., ca

nefondată.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, în perioada 06 ianuarie 2011 - 15

iunie 2011 pârâta a efectuat o acțiune de control privind „verificarea modului

de îndeplinire de către părți a clauzelor cuprinse în contractul de privatizare”

la A.V.A.S.

Deficiențele

constatate ca urmare a controlului au fost consemnate în Raportul de control nr.

6085/15 iunie 2011, iar pârâta a emis Decizia nr. 40181/2011.

Reclamanta a formulat

contestație în temeiul pct. 204 din Regulamentul pentru privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi nr. 130/2010, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 832/2010.

Prin încheierea nr. 24/14

septembrie 2011 contestațiile au fost respinse ca fiind tardiv formulate, cu

depășirea termenului de 15 zile calendaristice prevăzut de pct. 204 și pct. 206

din Regulament.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței repunerea în termen în

ceea ce privește depunerea contestației, în principal, anularea Încheierii nr.

24 din 14 septembrie 2011 cu admiterea contestației A.V.A.S. nr. P/7283 din 04

august 2011, formulată împotriva Deciziei nr. X/40181/14 iulie 2011, cu trimiterea

cauzei Curții de Conturi în vederea soluționării acesteia pe fond.

În subsidiar, s-a

solicitat reținerea cauzei de către instanță și admiterea cererii A.V.A.S., în

sensul admiterii contestației cu nr. P/7283 din 04 august 2011 formulată împotriva

Deciziei nr. 40181 din 14 iulie 2011, așa cum a fost formulată.

În ceea ce privește

cererea de repunere în termen, respectiv cererea de anulare a Încheierii nr. 24

din 14 septembrie 2011 și de trimitere a cauzei Curții de Conturi în vederea

soluționării acesteia pe fond, Curtea a reținut că Decizia nr. 40181/2011 a

fost comunicată contestatoarei prin poștă, recomandat cu confirmare de primire

în data de 19 iulie 2011.

Reclamanta a înaintat

pârâtei, în data de 05 august 2011, prin poșta militară, contestația formulată

împotriva Deciziei nr. 40181/2011.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că potrivit prevederilor legale orice înscris trimis prin

poștă cu confirmare de primire este socotit ca fiind primit de destinatar la

momentul în care persoana abilitată să primească corespondența semnează de

primirea acesteia pe documentul poștal.

Totodată este

îndeplinit în termen actul de procedură depus la oficiul poștal înainte de împlinirea

termenului.

Așa fiind, în funcție

de acest moment (data depunerii la poștă/data confirmării de primire) se

socotește sau nu ca fiind împlinit termenul de contestare, acesta fiind, de

altfel, singurul moment obiectiv determinabil, iar nu data înregistrării

deciziei la cabinetul președintelui AVAS / direcțiile de specialitate ori data

la care a fost înregistrată la același cabinet adresa de înaintare a

contestațiilor formulate de direcțiile de specialitate din cadrul A.V.A.S.

Instanța de primă jurisdicție

a reținut că dispozițiile pct. 204, 206, 208 din Hotărârea Plenului Curții de

Conturi nr. 130/2010, prevăd că termenul de contestare a deciziei Curții de

Conturi este de 15 zile libere, termen care în cauza dedusă judecății s-a împlinit

la data de 04 august 2011 (ultima zi a termenului), în timp ce contestația

reclamantei împotriva deciziei a fost depusă la data de 05 august 2011, cu

depășirea termenului legal.

Instanța de fond a

reținut că pârâta a respins, prin încheierea nr. 24 din 14 septembrie 2011,

contestațiile reclamantei ca fiind tardiv formulate, având în vedere

dispozițiile art. 208 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea

Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, conform cărora nedepunerea

contestației în termen atrage decăderea.

În ceea ce privește

cererea de repunere în termen, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată,

motivele invocate în susținerea sa nefiind printre cele la care face referire art.

103 C. proc. civ.

Așa fiind, Curtea a

reținut că, pentru a se putea dispune repunerea în termenul de contestare a

deciziei pârâtei, reclamanta trebuia să probeze acele „împrejurări mai presus

de voința părții”, or modul în care este înregistrată și distribuită

corespondența în interiorul instituției reclamantei nu reprezintă o „împrejurare

mai presus de voința părții” reclamante, ci ține chiar de diligența care

trebuie manifestată în organizarea compartimentelor sale.

Pe de

alta parte, a reținut instanța că reclamanta nu a probat nici în fața comisiei

de soluționare a contestației, îndeplinirea condițiilor art. 208 - teza a II a

din Regulamentul Curții de Conturi, conform cărora conducătorul entității

verificate trebuie sa dovedească faptul că a fost împiedicat printr-o

împrejurare mai presus de voința sa. În acest caz, contestația se va depune în

termen de 15 zile calendaristice de la încetarea „împiedicării”, cu prezentarea

motivelor care au determinat această situație. Decăderea se constată de comisia

de soluționare a contestațiilor, constituită conform prevederilor pct. 213.

Așa fiind, Curtea a

reținut că solicitarea reclamantei în sensul anulării Încheierii nr. 24 din 14

septembrie 2011 este neîntemeiată. În consecință, în considerarea principiului conform

căruia capetele accesorii de cerere urmează soarta juridică a capătului

principal de cerere, instanța a respins ca nefondate și cererile accesorii.

de A.V.A.S.

Prin motivele de

recurs formulate recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică

și nelegală, indicând ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

A.V.A.S. a apreciat

că instanța de fond în mod greșit a stabilit că Încheierea nr. 24 din 14

septembrie 2011 a Curții de Conturi a respectat dispozițiile legale, arătând că

în mod nelegal a fost respinsă cererea de repunere în termenul de contestație.

S-a arătat că au

existat neînțelegeri în ceea ce privește termenul de la care curge dreptul A.V.A.S.

de a răspunde la Decizia nr. 40181/2011, astfel încât sancțiunea decăderii din

termenul legal de soluționare a contestației A.V.A.S. este excesivă și

nelegală.

S-a susținut că

borderoul de predare a contestației, care are data de 5 august 2011, nu

înseamnă că lucrarea a fost predată la acea dată, ci că ea a fost înregistrată

la data de 5 august 2011, dar a fost anterior predată Poștei Militare, în data

de 4 august 2011 pentru expediere, concluzionând că a fost depusă contestația

în termenul legal.

S-a arătat că la

nivelul A.V.A.S. este un volum mare de documente intrări/ieșiri, a căror

expediere se realizează organizat, în sensul că până la ora 10,00 a fiecărei zile, toată corespondența semnată de la cabinetul președintelui este predată

oficiilor poștale pentru expediere, iar lucrările semnate de conducătorul

instituției după ora 10,00 sunt predate poștei militare în vederea efectuării

operațiunilor poștale în vederea expedierii.

Astfel, s-a susținut

că lucrarea care conținea contestația A.V.A.S. a ieșit în termenul legal de la

AVAS și a fost predată poștei militare în data de 4 august 2011, în termenul

legal.

De asemenea,

recurenta a formulat apărări pe fondul contestației arătând pe larg situația de

fapt ce a dus la emiterea deciziei atacate.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.

Criticile formulate

de recurentă nu pot fi primite de Înalta Curte și reținând că instanța de primă

jurisdicție a dat o dezlegare corectă litigiului dedus judecății, va menține

soluția acestei instanțe ca legală și temeinică.

Înalta Curte reține

din motivele de recurs formulate că, pe de o parte, se susține că a fost

formulată în termen contestația administrativă, iar, pe de altă parte, se arată

că în mod nelegal a fost respinsă cererea de repunere în termen.

Or, formularea unei

cereri de repunere în termen se efectuează numai în situația în care se

constată de parte că a fost depășit termenul de formulare a unei căi de atac.

Înalta Curte a reținut că prin motivele de recurs formulate nu s-a motivat

cererea de repunere în termen, cu indicarea motivelor ce au determinat

împiedicarea și nici nu s-a arătat data la care a încetat această împiedicare

pentru a se putea calcula termenul de formulare a contestației, astfel încât

instanța de control judiciar constată că dezlegarea dată de instanța de fond pe

această cerere este legală și temeinică.

Cu privire la

motivele care au determinat înregistrarea contestației la data de 5 august 2011,

cu depășirea termenului de 15 zile calendaristice, astfel calculate conform

prevederilor din Regulamentul Curții de Conturi, Înalta Curte le va respinge ca

neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile

prevăzute de pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități, împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen

de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității

verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi

care a emis decizia.

În conformitate cu

dispozițiile pct. 206 din același Regulament termenul de 15 zile calendaristice

pentru contestarea deciziei nu cuprinde ziua primirii deciziei și nici ziua

depunerii/expedierii contestației, iar când acest termen se sfârșește într-o zi

de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la

sfârșitul primei zile de lucru următoare.

Dispozițiile de la pct.

208 prevăd faptul că nedepunerea contestației în termen atrage decăderea, cu

excepția cazului în care conducătorul entității verificate dovedește că a fost

împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest caz,

contestația se va depune în termen de 15 zile calendaristice de la încetarea „împiedicării”,

cu prezentarea motivelor care au determinat această situație, iar conform

prevederilor art. 209 contestația trimisă prin poștă se socotește în termen

dacă a fost predată recomandat la oficiul poștal în termenul prevăzut la pct. 206.

În aceste condiții,

Înalta Curte a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra

dispozițiilor procedurale, cu privire la exercitarea căii de atac împotriva

Deciziei nr. 40181 din 14 iulie 2011 a Curții de Conturi, întrucât în mod

corect instituția pârâtă a aplicat reclamantei sancțiunea procedurală

determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege, pronunțând

încheierea nr. 24/14 septembrie 2011.

Pentru aceste motive,

nefiind incidente cauze de casare sau modificare a sentinței atacate, Înalta

Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.V.A.S. împotriva Sentinței nr. 1316 din 27 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2013.