ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3073/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală penală nr. 72/PI din 15 martie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 198 alin. (3) C. proc. pen., a aplicat avocatului G.A.A., din cadrul Baroului București, amendă judiciară în sumă de 1.000 RON. În baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea condamnatului P.V.P. privind revizuirea Sentinței penale nr. 119 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat condamnatul-revizuent la 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța, a reținut următoarele: Cu referatul nr. 837/III/6/2009 din 15 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 1072/59/2009 din 18 septembrie 2009,a fost înaintată cererea condamnatului P.V.P.

privind revizuirea Sentinței penale nr. 119 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că anumite împrejurări nu au fost cunoscute instanței care a pronunțat condamnarea sa, respectiv că intabularea actului de adjudecare a cotei de 1/2 din imobilul aparținând soților M. în cartea funciară a fost eronată, deoarece actul de adjudecare a fost intabulat cu Încheierea nr. 14835 la poz. A dar intabularea s-a făcut la poz. B, unde figurează alte persoane decât soții M. (care figurează la C), condiții în care actul juridic al intabulării nu a putut produce efectele prevăzute de art. 518 alin. (2) C. proc. civ. prin dobândirea dreptului de a dispune de imobilul cumpărat potrivit regulilor de carte funciară încât părțile vătămate nu au fost lipsite de dreptul de a dispune de imobilul comun în integralitatea sa și, cum infracțiunea de abuz în serviciu este una de rezultat, condamnarea lui este netemeinică.

În drept, au fost invocate disp. art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen. A fost atașat Dosarul nr. 16070/55/2006 din 21 mai 2007 al Curții de Apel Timișoara, în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire s-a solicitat. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că cererea de revizuire este nefondată, pentru considerentele care au urmat. Prin sentința a cărei revizuire se solicită, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3987 din 03 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul a fost condamnat în temeiul art. 246 C pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la pedepse de câte 6 luni închisoare, aplicându-se o pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.

Prin aceeași sentință a fost achitat pentru comiterea altor două infracțiuni prev. de art. 246 C pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod proc. pen. Pentru a dispune condamnarea sa, instanța a reținut următoarea stare de fapt: Prin Sentința civilă nr. 9004/2002 a Judecătoriei Arad, partea vătămată M.M.P. a fost obligat să plătească creditoarei SC E. SRL Arad suma de 138.722.450 ROL. În vederea executării silite a sentinței, creditoarea s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc „P.V.P.", formându-se Dosarul de executare nr. 28/2003. Pentru recuperarea creanței stabilite prin titlul executoriu, s-a dispus de către executor urmărirea silită imobiliară a cotei de 1/2 din imobilul situat în Arad, str. M. La data de 11 septembrie 2003, cota de1/2 din imobil a fost adjudecată de către O.S., actul de adjudecare fiind înscris în C.F.

Arad la data de 18 septembrie 2003. Constatând că imobilul era bun comun al soților M., iar debitor al obligației era numai soțul M.M.P., Judecătoria Arad a anulat formele de executare ale imobilului și a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea dreptului de proprietate comună a părților vătămate asupra întregului imobil. 2. La cererea părții civile L.R., adresată Biroului Executorului Judecătoresc „P.V.P.", a fost format Dosarul execuțional nr. 133/2004 în vederea recuperării creanței de 25.000.000 ROL, stabilită prin sentința penală nr. 329 DIN 16 februarie 2004 a Judecătoriei Arad, de la debitorul R.l.L.

La data de 19 mai 2004 a fost instituit sechestrul asigurător asupra autoturismului marca M. Debitorul a afirmat că, la momentul deplasării la domiciliul său pentru identificarea bunurilor supuse executării silite, a adus la cunoștința executorului judecătoresc faptul că autoturismul aparținea de drept tatălui său și, cu toate acestea, la data de 05 august 2004, autoturismul a fost vândut la licitație numitei M.E. Ulterior a fost admisă contestația la executare formulată de partea vătămată R.l. și au fost anulate toate formele de executare. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale se poate cere când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Cazul invocat de revizuent, constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Pe calea revizuirii trebuie să se învedereze împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei și care sunt apte să conducă la o soluție diametral opusă (în spețĂ, achitarea sau încetarea procesului penal). Referitor la solicitarea de revizuire în ceea ce privește condamnarea pentru prima infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor descrisă de revizuent, s-a observat că împrejurarea pe care se întemeiată cererea de revizuire nu este una nouă.

Astfel, revizuentul a invocat în motivarea cererii de revizuire intabularea eronată a actului de adjudecare a cotei de 1/2 din imobilul aparținând soților M. în cartea funciară, ceea ce în opinia sa lipsește această înscriere de efecte juridice, consecința fiind lipsa oricărei vătămări a intereselor părții vătămate. După cum s-a putut observa din examinarea C.F. Arad în extenso, înscrierea pretins eronată a fost făcută la data de 18 septembrie 2003, anterior judecării cauzei, neconstituind o împrejurare nouă, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C proc. pen. Totodată, în literatura juridică s-a precizat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.

Or, pretinsa înscriere eronată a actului de adjudecare putea fi invocată în cursul judecății. Referitor la solicitarea de revizuire în ceea ce privește condamnarea pentru cea de a doua infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor descrisă de revizuent, s-a observat, de asemenea, că împrejurarea invocată în motivarea cererii de revizuire nu este una nouă, în înțelesul legii, care să nu fi fost cunoscută de către instanță la judecarea cauzei. Astfel, faptul că autoturismul supus vânzării silite se afla în posesia debitorului, deși în realitate aparținea tatălui acestuia, a fost avut în vedere de către instanță la soluționarea cauzei, mențiune despre aceasta împrejurare fiind făcuta în chiar sentința penală atacată.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea condamnatului P.V.P. privind revizuirea Sentinței penale nr. 119 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, revizuentul condamnat P.V.P., a declarat recurs, fără a-l motiva. La termenul de astăzi 8 septembrie 2010, deși legal citat acesta nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține recursul și nici nu a depus înscrisuri la dosar. Examinând recursul declarat de revizuentul condamnat, Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitările revizuentului condamnat de a se proceda la reaprecierea materialului probator administrat în cauză cât și a modului și a condițiilor în care a fost săvârșită fapta, considerând că intabularea eronată a actului de adjudecare a cotei de 1/2 din imobilul aparținând soților M. în cartea funciară, nu ar produce efecte juridice, consecința fiind lipsa oricărei vătămări a intereselor părții vătămate, precum și faptul că autoturismul supus vânzării silite se afla în posesia debitorului, deși în realitate aparținea tatălui acestuia, au fost avute în vedere de către instanță la soluționarea cauzei, mențiune despre aceasta împrejurare fiind făcuta în sentința penală atacată.). Aceste susțineri nu pot conduce la înfrângerea principiului autorității de lucru judecat fără a se tinde la prelungirea probatoriului, astfel încât aceste apărări nu pot fi primite.

Înalta Curte, a apreciat că, și în situația în care aceste împrejurări nu ar fi fost cunoscute de instanță, acestea nu sunt de natură să influențeze soluția, pentru că nu conturează o nouă și diferită situație de fapt. Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat. În baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.V.P. împotriva Sentinței penale nr. 72/PI din 15 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.