ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5420/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 24 din 23 februarie 2010 a

Curții de Apel Bacău au fost respinse excepțiile privind necompetența Curții de

Apel Bacău și excepția lipsei de obiect a acțiunii introductive și a fost

respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantului D.P.T. formulată în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Comunicațiilor și

Tehnologiei Informaționale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea introductivă,

reclamantul a solicitat ca autoritățile pârâte să răspundă la întrebările sale

de interes public adresate acestor autorități.

Instanța a constatat

că excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinarea depusă la dosar, privind

necompetența materială a Curții și excepția lipsei de obiect, nu sunt

întemeiate întrucât competența de soluționare a acțiunii introductive aparține

instanței sesizate conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, având în vedere poziția centrală a autorităților chemate în

judecată, iar obiectul pricinii se referă la faptul de a nu răspunde

solicitantului în termen legal, situație care se circumscrie dispozițiilor din

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei

deduse judecății, instanța de fond a reținut că autoritatea în cauză a dat

răspuns la cererea solicitantului, însă reclamantul nu a dovedit interesul

legitim sau dreptul material urmărit.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond ca

netemeinică și nelegală.

A criticat hotărârea

instanței de fond arătând că acțiunea introductivă a fost pronunțată de o

instanță necompetentă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul constatând

incident în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru

considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă comunicarea unor informații de interes public, informații aflate

în sfera regimului juridic reglementat de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces

la informațiile de interes public.

Înalta Curte a

constatat că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 în

cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în

prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios

administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a

cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.

Constatând că instanța, care a pronunțat hotărârea atacată, nu era competentă

să soluționeze fondul cauzei deduse judecății, Înalta Curte în temeiul art. 312

C. proc. civ. va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza

spre soluționare instanței competente material, respectiv Tribunalului Bacău,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de D.P.T. împotriva Sentinței nr. 24 din 23 februarie 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.