ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5420/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 24 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău au fost respinse excepțiile privind necompetența Curții de Apel Bacău și excepția lipsei de obiect a acțiunii introductive și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantului D.P.T. formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informaționale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat ca autoritățile pârâte să răspundă la întrebările sale de interes public adresate acestor autorități.

Instanța a constatat că excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinarea depusă la dosar, privind necompetența materială a Curții și excepția lipsei de obiect, nu sunt întemeiate întrucât competența de soluționare a acțiunii introductive aparține instanței sesizate conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, având în vedere poziția centrală a autorităților chemate în judecată, iar obiectul pricinii se referă la faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal, situație care se circumscrie dispozițiilor din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei deduse judecății, instanța de fond a reținut că autoritatea în cauză a dat răspuns la cererea solicitantului, însă reclamantul nu a dovedit interesul legitim sau dreptul material urmărit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. A criticat hotărârea instanței de fond arătând că acțiunea introductivă a fost pronunțată de o instanță necompetentă. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul constatând incident în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă comunicarea unor informații de interes public, informații aflate în sfera regimului juridic reglementat de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Înalta Curte a constatat că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Constatând că instanța, care a pronunțat hotărârea atacată, nu era competentă să soluționeze fondul cauzei deduse judecății, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc.

civ. va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre soluționare instanței competente material, respectiv Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de D.P.T. împotriva Sentinței nr. 24 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.