ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4887/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3166 din 22 octombrie 2009, Judecătoria Câmpina a admis în parte cererea formulată de reclamanții A.V., C.M., A.G., A.M. ș.a., și a dispus partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului A.N., fiind stabilită – conform dispozitivului – masa bunurilor de împărțit, cotele ce revin părților și lichidarea stării de indiviziune. Soluția a fost menținută de Tribunalul Prahova, secția civilă, care, prin decizia nr. 166 din 03 martie 2010 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanții A.V., A.G., C.M. și A.M. și a anulat ca netimbrat apelul reclamantului A.O.C. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 644 din 15 septembrie 2010, a constatat ca fiind nule recursurile declarate de reclamanți împotriva deciziei din apel.

Prin cererea formulată la 18 octombrie 2010, A.V., C.M., A.G. și A.M. au solicitat revizuirea deciziei nr. 644 din 15 septembrie 2010, dată în recurs de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, pe considerentul că ar fi potrivnică celorlalte două hotărâri date în același dosar, respectiv sentința civilă nr. 3166 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Câmpina și decizia nr. 166 din 03 martie 2010 a Tribunalului Prahova. Examinând cererea de revizuire, prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în sensul considerentelor ce succed.

Potrivit textului mai sus indicat, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan. Rațiunea reglementării o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite.

Nu sunt îndeplinite cerințele textului și o eventuală cerere de revizuire nu poate fi primită, atunci când soluțiile pretins contradictorii sunt pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părți. Cererea de revizuire este inadmisibilă și din perspectiva dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul. Ca atare, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în recurs, legiuitorul a deschis calea extraordinară de atac a revizuirii, doar împotriva acelora prin care s-a rezolvat fondul cauzei, în această categorie intrând toate hotărârile prin care se rejudecă fondul, după casare.

Este unanim admis, că nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea revizuirii, hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere. În speță, prin decizia atacată nu s-a evocat fondul pricinii, instanța constatând ca fiind nule recursurile declarate de reclamanți împotriva deciziei din apel, pe motivul că, criticile invocate nu au putut fi încadrate în vreunul din temeiurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, se reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele legii în vederea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A.V., C.M., A.G., A.M. împotriva deciziei nr. 644 din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 iunie 2011.