ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1508/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. x/2018, revizuentul A. a chemat în judecată pe intimații B., C., D., E., F., G., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 547/16.02.2015 a Tribunalul Prahova, a sentinței civile nr. 3166/2009 a Judecătoriei Câmpina, motivându-se că în mod eronat a fost soluționată acțiunea de partaj privind sistarea stării de indiviziune în ceea ce privește bunurile rămase de pe urma defunctului H..

La data de 21 martie 2018, revizuentul și-a precizat cererea, solicitând revizuirea sentinței civile nr. 3166/2009, pronunțate de Judecătoria Câmpina.

Prin sentința civilă nr. 1316 din 23 aprilie 2018, Judecătoria Câmpina a respins cererea formulată de revizuentul A. privind revizuirea sentinței civile nr. 3166 din data de 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Câmpina, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1224 din 25.09.2018, Tribunalul Prahova a admis excepția insuficientei timbrări, invocată din oficiu, și în consecință, a anulat apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1316 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A..

Prin decizia civilă nr. 119 din 10 martie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția Civilă, a constatat perimat recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1224 din 25 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că de la data încheierii de suspendare 12 decembrie 2018, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa părților, care nu au mai îndeplinit niciun act de procedură.

Împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 martie 2020,pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 iunie 2020.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului și a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 547/16.02.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova precum și a sentinței civile nr. 3166/2009, pronunțate de Judecătoria Câmpina, apreciind că, așa cum reiese din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, în mod eronat a fost soluționată acțiunea de partaj privind sistarea stării de indiviziune în ceea ce privește bunurile rămase de pe urma defunctului H..

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii, prin care s-a constatat perimat recursul exercitat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1224 din 25 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În consecință, legea nu prevede în general posibilitatea de a se ataca o hotărâre dată asupra recursului cu alt recurs.

Astfel, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea dreptului la recurs (având în vedere sistemul unicității căilor de atac).

A fortiori, întrucât perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului, astfel că, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării, au caracter irevocabil.

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs.

Aceasta, întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului (altfel spus, recurs la recurs), după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și de art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra perimării, care reprezintă un incident procedural, poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (conform principiului - "accesorium sequitur principale").

Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speță în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

Având în vedere principiul legalității, conform căruia căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite de normele legale, indicarea greșită în dispozitivul hotărârii a posibilității exercitării recursului nu dă dreptul părții să promoveze o cale de atac neprevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.