ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 589/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la 26 martie 2015 pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în Ploiești, str. x, jud. Prahova.

Prin Sentința civilă nr. 371 din 19 ianuarie 2016, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin Sentința civilă nr. 2926 din 17 octombrie 2016, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2018 s-a depus la dosar contractul de cesiune încheiat între B. - în calitate de cedentă - și C. - în calitate de cesionară, prin care au fost cesionate drepturile litigioase și obligațiile ce derivă din Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești.

În temeiul acestui contract, s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu a cesionarei C., însă la termenul de judecată din 10 mai 2018 instanța a constatat că aceasta are calitate procesuală pasivă, nu în temeiul cererii de intervenție în interes propriu, ci în baza contractului de cesiune anterior menționat.

Prin urmare, prin încheierea de ședință din 10 mai 2018, în aplicarea dispozițiilor art. 38 și 39 C. proc. civ., instanța a dispus scoaterea din cauză a intimatei-pârâte B. și introducerea în cauză a intimatei C., în calitate de intimată-pârâtă, succesor în drepturi și obligații al fostei intimate.

Prin Decizia nr. 2880 din 29 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. și a schimbat în tot sentința atacată, astfel:

Pe fondul cauzei, a admis acțiunea formulată de reclamantul A..

A constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din 11.11.2008, cu privire la apartamentul situat în Ploiești, județ Prahova.

A dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A obligat intimata să plătească apelantului suma de 10.358 RON, reprezentând taxă de timbru la fond și în apel.

Împotriva Deciziei nr. 2880 din 29 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, pârâta C. a formulat cerere de revizuire.

Prin Decizia civilă nr. 317 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2880 din 29 noiembrie 2018 pronunțată de aceeași instanță.

Împotriva Deciziei nr. 317 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, pârâta C. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de recurs este întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta-revizuentă susținând că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcându-se dreptul la un proces echitabil.

Recurenta a arătat că hotărârea revizuită i-a fost comunicată la 2 februarie 2019, iar citația cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru a fost emisă la 17 ianuarie 2019, susținând că instanța s-a grăbit să judece cererea de revizuire, având în vedere că, în raport de data comunicării hotărârii revizuite, încă era în termenul de motivare al acesteia.

În plus, judecarea cererii de revizuire s-ar fi făcut cu lipsă de procedură, fiindcă recurenta, încă din data de 27 decembrie 2019, și-ar fi ales alt domiciliu pentru comunicarea actelor de procedura în Comuna Blejoi nr. 973, județ Prahova.

Recurenta a făcut ample aprecieri asupra fondului cauzei, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, cu consecința respingerii apelului formulat de intimat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare la 16 ianuarie 2020.

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu, s-a reținut că pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. criticile referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 197 C. proc. civ. și art. 153 C. proc. civ.

Intimatul reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, susținând că decizia împotriva căreia s-a formulat revizuire este pronunțată într-un recurs a cărui valoare este de 500.000 RON, fiind definitivă. Ca urmare, și decizia prin care a fost soluționată revizuirea este tot definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prealabil, se reține că, deși recurenta-pârâtă a formulat critici indicând drept temei art. 488 pct. 4 C. proc. civ., prin raportul asupra admisibilității recursului s-a constatat că susținerile privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 197 C. proc. civ. și art. 153 C. proc. civ. se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la susținerea recurentei-revizuente referitoare la lipsa de procedură de la termenul la care s-a soluționat cererea de revizuire, se constată că în cuprinsul cererii de revizuire aceasta a indicat adresa de corespondență în Sibiu, județul Sibiu, citarea efectuâdu-se la adresa menționată de parte.

Astfel cum în mod corect a consemnat instanța de revizuire în practicaua hotărârii recurate, potrivit art. 172 C. proc. civ. dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

În cauză, instanța a constatat că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu revizuenta (citare efectuată la domiciliul indicat de aceasta în cererea de revizuire) s-a menționat că partea nu mai locuiește la respectiva adresă și, în mod corect, a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere că nu s-a indicat de către revizuentă o altă adresă unde să fie citată, în raport de dispozițiile art. 172 C. proc. civ.

Se reține că recurenta-revizuentă nu poate invoca faptul că la 27 decembrie 2018 ar fi depus la dosarul cauzei o adresă prin care ar fi solicitat ca toate documentele să îi fie transmise la adresa din comuna Blejoi, județul Prahova, din moment ce cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la o dată ulterioară, respectiv la 14 ianuarie 2019 - dată la care a indicat adresa din Sibiu, astfel cum reiese din lecturarea cererii de revizuire.

La această adresă menționată în cererea de revizuire revizuentei i s-a comunicat la 17 ianuarie 2019 obligativitatea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Din actele și lucrările dosarului, reiese că, până la termenul de judecată din 13 februarie 2019, revizuenta nu s-a conformat obligației de a timbra cererea de revizuire și nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat de instanță, astfel încât, în mod judicios, curtea de apel a anulat ca netimbrată cererea de revizuire.

Referitor la susținerea recurentei-revizuente, în sensul că nu ar fi dispus de timpul necesar în vederea achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de revizuire, se reține că, potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, (1) taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Or, de la primirea comunicării instanței de revizuire privind obligativitatea timbrării cererii de revizuire (17 ianuarie 2019) și până la termenul de judecată din 13 februarie 2019, recurenta-revizuentă a dispus de mai mult de 10 zile pentru a depune taxa judiciară de timbru, obligație față de care nu s-a conformat.

În ceea ce privește criticile vizând fondul litigiului și modalitatea în care instanțele de fond au soluționat cauza, se reține că respectivele susțineri nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar. Prin urmare, nefiind o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspectele de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C. împotriva Deciziei civile nr. 317 din 13 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.

GGC - GV