ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1426/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 28 mai 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietății sale situate în județul Prahova, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din data de 25 iulie 1990.

Pe cale reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamantului a le lăsa libera proprietate și posesie asupra suprafeței de cca. 7 m.p., acaparată de acesta din proprietatea pârâților, acaparare realizată prin construirea gardului improvizat din țevi și sârmă, precum și obligarea reclamantului la desființarea gardului susmenționat sau abilitarea pârâților la a-l desființa pe cheltuiala reclamantului.

Prin încheierea din data de 7 ianuarie 2016, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (4) C. proc. civ. a calificat capătul de cerere de la pct. 4 denumit reconvențional din cererea reclamantului intitulată întâmpinare-cerere reconvențională-răspuns la întâmpinare (obligarea pârâților să-i restituie cei 7 m.p. de teren diminuându-i cota terenului pe latura de Vest de la 8.50 m.l. la 8.05 m.l.), ca fiind completare la acțiune cu un nou capăt de cerere având ca obiect revendicare. De asemenea, a calificat capătul de cerere de la lit. d) - pct. 8 denumit reconvențional din cererea reclamantului intitulată completare întâmpinare referitor grănițuire-cerere reconvențională (obligarea pârâților pe baza Sentinței civile nr. 1896 din data de 6 mai 1992 la restituirea cheltuielilor și cu despăgubiri), ca fiind completare la acțiune cu un nou capăt de cerere având ca obiect pretenții.

Judecătoria Câmpina, prin Sentința civilă nr. 2241 din data de 3 iunie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul A. împotriva pârâților B. și C. și a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâți.

A dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul B-C-D conform raportului de expertiza topografică și raportului de expertiză completare întocmite de expert D.

A obligat reclamantul să desființeze țărușii metalici de circa 20 - 30 cm edificați pe proprietatea pârâților pe aliniamentul B-C-D conform raportului de expertiza topografică și raportului de expertiză completare întocmite de expert D., iar în caz de refuz a abilitat pârâții să efectueze această lucrare pe cheltuiala reclamantului.

A respins în rest cererea principală și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.

A obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 20 din data de 9 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, care a păstrat sentința apelată. Prin aceeași decizie a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON onorariu avocat.

Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, reclamantul a formulat contestații în anulare care au fost respinse, ca neîntemeiate, prin Decizia nr. 800 din data de 12 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Prahova, secția I civilă. Contestatorul A. a fost obligat la 800 RON cheltuieli de judecată către intimați.

Reclamantul a declarat recurs împotriva Deciziilor nr. 20 din data de 9 ianuarie 2017 și nr. 800 din data de 12 iunie 2017 pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă, care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017. Totodată, a fost obligat recurentul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimați.

La data de 22 ianuarie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrat recursul promovat de către reclamantul A. care, în cuprinsul cererii, a arătat că a formulat calea de atac împotriva Deciziei civile nr. 254 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, Sentinței civile nr. 2241 din data de 3 iunie 2016 a Judecătoriei Câmpina, Deciziei civile nr. 800 din data de 12 iunie 2017 a Tribunalului Prahova, secția I civilă și a Deciziei civile nr. 20 din data de 9 ianuarie 2017 a Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 7 martie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut că, în dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, recurentul-reclamant și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a cauzei și a felului în care au fost administrate probele pe parcursul procesului - ceea ce permite a se concluziona că recursul este îndreptat împotriva ultimei hotărâri pronunțate în cauză, respectiv Decizia nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Raportorul și-a exprimat opinia în sensul că prezenta cale de atac este declarată împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.

Completul 9, în procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 8 martie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a litigiului și prezentând aspecte vizând situația de fapt din cauza dedusă judecății.

Prin punctul de vedere formulat intimații-pârâți B. și C. și-au exprimat acordul cu privire la concluziile raportului întocmit în cauză, apreciind că prezenta cale de atac este inadmisibilă.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar, în raport de cele susținute de recurentul-reclamant prin motivele de recurs, astfel cum s-a reținut și în cuprinsul raportului întocmit în cauză, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este îndreptată împotriva Deciziei nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunțată Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 - ultima hotărâre pronunțată în litigiul pendite.

Prin Decizia nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 800 din data de 12 iunie 2017 și a Deciziei civile nr. 20 din data de 9 ianuarie 2017, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C. și a obligat recurentul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimați.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., calea extraordinară de atac a recursului se poate exercita împotriva hotărârilor date în apel, celor date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și împotriva altor hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În raport de aceste prevederi, recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Această concluzie este susținută și de principiul legalității căilor de atac, principiu reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 254 din data de 23 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2018.

Procesat de GGC - MM