ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4309/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4309/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5650

din 125 iunie 2010, revizuenta Sindicatul pentru Drepturile Salariaților din Societatea

Națională de Radiocomunicații București, a solicitat revizuirea deciziei nr.

3487 din 03 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, indicând dispozițiile art. 322-328 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire se arată

că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra

legalității funcționării Federației Sindicatelor din Radiocomunicații în raport

cu prevederile art. 56 din Legea nr. 54/2003, prin care s-a dispus „la data intrării

în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 54/1991, cu privire la sindicate,

publicată în M. Of. al României Partea I nr. 164/07.08.1991, precum și orice alte

dispoziții contrare”, dispoziții de care decizia nr. 553/2009 a Curții de Apel,

a ținut cont, dovedind funcționarea nelegală a federației.

În același sens se susține că instanța

a admis ca o persoană juridică constituită și ființând sub imperiul unei legi organice,

să ființeze neschimbată, chiar după 12 ani când legea este integral abrogată, iar

noua lege organică dispune condiții noi de constituire și funcționare a respectivelor

persoanei juridice.

Se arată că decizia supusă revizuirii nu

a dovedit legalitatea funcționării Federației Sindicatelor din Radiocomunicații

și nu s-a pronunțat nici față de această cerere soluționată corect prin decizia

nr. 553/2009 a Curții de Apel.

Revizuenta susține că instanța a dat mai

mult recurentei Federația Sindicatelor din Radiocomunicații decât s-a cerut, prin

depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

În acest sens se susține că instanța de

recurs a statuat că nu poate fi admis „că intenția legiuitorului a fost aceea ca

de la intrarea în vigoare a noii legi, toate federațiile sindicale care nu sunt

formate din organizații sindicale constituite la nivelul unor unități cu personalitate

juridică diferită, să fie dizolvate”.

Susține revizuenta că hotărârea revizuită

nu are la baza motivării punctul de vedere al legiuitorului formulat oficial astfel

că, unde legea nu distinge nici instanța nu putea să o facă, astfel că instanța

de recurs și-a atribuit prerogative ale legiuitorului.

În același sens se arată că instanței de

recurs nu i s-a cerut să îi dea recurentei mai mult decât îi permit atribuțiile

puterii judecătorești.

Revizuenta susține că instanța de recurs

a dat recurentei mai mult decât s-a cerut și în sensul că „nu pot fi primite susținerile

formulate de intimat prin întâmpinare, vizând viciile hotărârii prin care a fost

înregistrată Federația Sindicatelor din Radiocomunicații”.

Revizuenta a susținut principiul disponibilității

învederând că instanța a încălcat cadrul legal stabilit de către reclamantă.

Cu toate că revizuenta nu a contestat dreptul

la asociere a sindicatelor, ci a solicitat numai folosirea lui în condițiile prevăzute

de lege, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.

Referitor la noțiunea de unitate se arată

că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute de partea adversă

susținând că cererea excede conținutului textului de lege invocat.

Cu toate că niciuna dintre părți nu s-a

referit la conținutul de organizații sindicale, deși acest lucru nu s-a cerut, instanța

s-a pronunțat asupra acestei noțiuni, în sens juridic procedând la separarea acestei

noțiuni de noțiunea de federație sindicală.

În final, revizuenta mai arată că, deși

în întâmpinarea pe care a depus-o vis-a-vis de cererea de intervenție admisă a invocat

excepția lipsei de interes prin hotărârea instanței de recurs, instanța nu s-a pronunțat

asupra respingerii excepției lipsei de interes a celor 873 de intervenienți, astfel

că nu s-a pronunțat asupra unei cererii formulate de către una dintre părți.

Prin întâmpinarea formulată de intimata

Federația Sindicatelor din Radiotelecomunicații a fost invocată excepția nulității

cererii de revizuire, având în vedere că motivarea acesteia s-a făcut în afara termenului

de o lună de la pronunțare prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

solicitând în principal admiterea excepției, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea

cererii de revizuire ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire, se rețin

următoarele:

Prin decizia nr. 3487 din 03 iunie 2010,

a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală:

- A fost admis recursul declarat de pârâta

Federația Sindicatelor din Radiocomunicații împotriva deciziei nr. 553 din 05 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și cererea de intervenție

accesorie formulată în interesul recurentei-pârâte.

- A fost modificată decizia în sensul că

a fost respins apelul declarat de Sindicatul pentru Drepturile Salariaților din

Societatea Națională de Radiocomunicații împotriva sentinței civile nr. 469 din

01 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

- A fost obligat intimatul-reclamant Sindicatul

pentru Drepturile Salariaților din Societatea Națională de Radiocomunicații la plata

sumei de 30.555 RON, cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Federația

Sindicatelor din Radiocomunicații.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de recurs a reținut că Federația Sindicatelor din Radiocomunicații a fost înregistrată

ca persoană juridică prin sentința civilă nr. 4/1991 a Tribunalului București, fiind

înscrisă în registrul special al acestei instanțe. Federația cuprinde în structura

sa patru organizații sindicale, respectiv Sindicatul Liber DRTv București, Sindicatul

Liber DRTv Cluj, Sindicatul Liber DRTv Iași și Sindicatul Liber DRTv Timișoara,

fiecare din această organizație sindicală fiind, la rândul său, înregistrată ca

persoană juridică în baza unei hotărâri judecătorești.

Petentul susține funcționarea ilegală a

federației, solicitând dizolvarea ei pentru încălcarea art. 41 alin. (2) din

Legea nr. 54/2003.

La data înființării Federației, legea în

vigoare - Legea nr. 54/1991 - prevedea la art. 42 că „două sau mai multe sindicate

din aceeași ramură de activitate sau profesie se pot asocia în vederea constituirii

unei federații profesionale”.

Acest act normativ a fost expres abrogat

prin art. 56 al Legii nr. 54/2003. Totodată, legea nouă aplicabilă în materie, a

prevăzut că „două sau mai multe organizații sindicale constituite la nivelul unor

unități diferite din aceeași ramura de activitate sau profesiune se pot asocia în

vederea constituirii unei federații sindicale”.

Pornind de la interpretarea ce ar trebui

dată, în opinia reclamantului, noțiunii de „unitate” folosită de legiuitor în cuprinsul

textul de lege menționat, prin cererea de chemare în judecată se susține că Federația

Sindicatelor din Radiocomunicații funcționează ilegal, fiind constituită din organizații

sindicale din aceeași unitate, respectiv Societatea Națională de Radiocomunicații,

iar nu din unități diferite în sensul noii legi a sindicatelor. Cum, susține reclamantul,

recurenta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 55 din Legea nr. 54/2003

și anume aceea de a-și pune de acord statutul propriu cu prevederile noii legi,

sancțiunea care intervine este dizolvarea, urmând ca aceasta să fie constatată prin

hotărâre judecătorească.

Pretențiile petentului au fost în mod greșit

apreciate ca fiind fondate prin decizia pronunțată de instanța de apel.

Într-adevăr, potrivit art. 55 din Legea

nr. 54/2003, în termen de 90 de zile de la data publicării legii în M. Of., „organizațiile

sindicale” existente la data intrării în vigoare a legii vor pune de acord statutele

proprii cu prevederile acesteia.

Textul invocat de petent are în vedere,

așa cum în mod expres o dispune, „organizațiile sindicale”, pentru aceste subiecte

de drept, legiuitorul instituind obligația de a-și pune de acord statutele proprii

cu prevederile noii legi. Legiuitorul nu face însă referire la federațiile sindicale,

subiecte de drept distincte de organizațiile sindicale care le compun și, prin urmare,

aplicarea în cauză a textului de lege unui subiect de drept, pe care norma legală

nu-l vizează, ar excede voinței legiuitorului.

În plus, aplicarea prevederilor menționate

anterior în ceea ce privește o federație sindicală ar fi una nelegală și pentru

că, așa cum susține și recurenta prin motivele de recurs, Federația

Sindicatelor din Radiocomunicații funcționează legal.

În interpretarea pe care petentul o propune

noțiunii de unitate din cuprinsul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (interpretare

însușită de instanța de apel), aplicarea prevederilor art. 55 din același act normativ,

respectiv adaptarea statului federației la noile prevederi legale, nu ar fi realizabilă.

Admițând că organizațiile sindicale ce compun Federația Sindicatelor din

Radiocomunicații ar funcționa, așa cum susține reclamantul, la nivelul unei singure

unități și având în vedere că noile reglementări impun condiția ca o federație sindicală

să fie formată din două sau mai multe organizații sindicale constituite la nivelul

unor unități diferite, pentru recurentă nu ar exista posibilitatea adaptării statului.

Interpretarea propusă de reclamant și îmbrățișată de instanța de apel ar determina

dizolvarea federației pentru imposibilitatea de plano a acesteia de a respecta prevederile

art. 55 din Legea nr. 54/2003, ar conduce la situația la care federația sindicală

să nu mai poată exista ca subiect de drept. Aceasta deoarece nu există posibilitatea

ca federația să-și păstreze actuala componență sub aspectul organizațiilor sindicale

ce o compun și, în același timp, să-și adapteze statutul pentru respectarea prevederilor

art. 41 alin. (2) din Lege, în sensul dat de instanța de apel acestor din urmă norme

legale.

Prin urmare, dacă ar fi respectată obligația

de a-și adapta statutul noilor prevederi legale și dacă aceste prevederi legale

ar fi interpretate în sensul că o federație poate fi alcătuită din organizații sindicale

constituite la nivelul unor unități juridice distincte, atunci pentru recurenta

Federația Sindicatelor din Radiocomunicații nu ar exista decât posibilitatea dizolvării,

actuala sa compunere nefiind conformă noilor reglementări în interpretarea dată

de instanța de apel acestora, sau obligația de a atrage în compunerea sa cel puțin

o nouă organizație sindicală, constituită la nivelul unei alte unități cu personalitate

juridică.

Aceste modalități de respectare a prevederilor

legale nu pot fi primite, ele atrăgând încălcarea unor principii de drept și fiind

contrare scopului urmărit de legiuitor.

Astfel, nu se poate admite că intenția

legiuitorului a fost aceea ca, de la intrarea în vigoare a noii legi, toate federațiile

sindicale care nu sunt formate din organizații sindicale constituite la nivelul

unor unități cu personalitate juridică diferite, să fie dizolvate.

Recurenta a dobândit personalitate juridică

în temeiul unei hotărâri judecătorești ale cărei efecte nu pot fi înlăturate prin

instituirea unor condiții noi de acordare a personalității juridice, care nu erau

legal reglementate la data pronunțării acelei hotărâri judecătorești.

În plus, dreptul la asociere al subiectelor

de drept care compun federația, reglementat constituțional și respectat prin hotărârea

judecătorească de înființare a federației nu poate fi încălcat prin obligarea federației

la dizolvare sau obligarea organizațiilor sindicale ce o compun la asociere cu alte

organizații sindicale în situația în care, la data constituirii federației o astfel

de asociere nu s-a dorit și nici nu era legal obligatorie.

Legea trebuie interpretată în sensul aplicării

sale și, în respectarea în cauză a acestui principiu, precum și a aceluia al interpretării

sistematice a dispozițiilor legale, trebuie admis că prevederile art. 41 din Legea

nr. 54/2003 care instituie condiții de fond pentru constituirea unei federații sindicale,

indiferent de interpretarea dată noțiunii de unitate din cuprinsul alin. (2) al

art. 41, sunt aplicabile acelor federații care doresc să dobândească personalitate

juridică după intrarea în vigoare a Legii nr. 54/2003. Tocmai de aceea, art. 42

prevede, în continuare, condițiile formale pe care federațiile constituite conform

art. 41 din lege trebuie să le îndeplinească pentru a dobândi personalitate juridică,

iar nu pentru a-și continua activitatea, excluzând astfel federațiile sindicale

care au dobândit deja personalitate juridică până la intrarea în vigoare a legii.

Adaptarea statutelor existente la noile

prevederi legale, obligație reglementată prin art. 55 din Lege, nu poate avea ca

obiect decât acele prevederi statutare care pot fi modificate fără ca prin aceasta

să fie afectată existența subiectului de drept căruia, prin hotărâre judecătorească

anterioară, i s-a recunoscut personalitatea juridică.

De aceea, interpretarea prevederilor

art. 41 alin. (2) și art. 55 din Legea nr. 54/2003, în sensul reținut de instanța

de apel nu este legală în cazul recurentei, federație sindicală a cărei personalitate

juridică a fost acordată prin hotărâre judecătorească anterior intrării în vigoare

a acestei legi.

Susținerile formulate de intimat prin întâmpinare

vizând viciile hotărârii prin care a fost înregistrată Federația Sindicatelor

din Radiocomunicații și ale hotărârilor prin care au fost admise cererile de modificare

a statutului, nu pot fi primite, ele putând fi invocate numai în căile de atac exercitate

împotriva respectivelor hotărâri.

În baza art. 274 C. proc. civ., intimatul-reclamant

Sindicatul pentru Drepturile Salariaților din Societatea Națională de Radiocomunicații

a fost obligat la plata sumei de 30.555 RON, cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă

Federația Sindicatelor din Radiocomunicații, reprezentând onorariul de avocat.

Cererea de revizuire va fi analizată în

primul rând sub aspectul excepțiilor invocate.

Conform art. 137 C. proc. civ., „instanța

se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a excepțiilor

de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii”.

Intimata în cauză a invocat excepția nulității

cererii de revizuire având în vedere că motivarea acesteia s-a făcut în afara termenului

de o lună de la pronunțare prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Este adevărat că potrivit art. 324 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ. se prevede că termenul de revizuire este de o lună și se

socotește în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ca în speța de față,

de la comunicarea hotărârii definitive, fără să prevadă în cazul nerespectării acestui

termen sancțiunea nulității pentru nemotivare.

De fapt, în ședința din 23 mai 2011, când

a fost pusă în discuția părților această excepție, reprezentantul intimatei a învederat

că de fapt excepția invocată este cea de tardivitate a cererii de revizuire, în

raport de dispozițiile art. 324 C. proc. civ., când reprezentantul revizuentului

a arătat că motivarea este formulată în urma diligențelor depuse pentru obținerea

deciziei revizuite și că motivarea a depus-o în raport de obținerea acestei hotărâri,

considerând că este motivată în termen.

În condițiile arătate, reținându-se că

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu prevede sancțiunea nulității revizuirii

pentru nemotivarea în termenul de o lună a cererii de revizuire, urmează să respingă

excepția invocată.

Referitor la soluționarea cererii de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se reține că cererea este

nefondată în raport de cele ce urmează:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară

de retractare care urmărește înlăturarea unor situații excepționale ce au făcut

ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prevede că

„instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut”.

Nemulțumirea revizuentului exprimată față

de pretinsa depășire de către instanța de recurs a limitelor motivelor de recurs

cu care a fost învestită, nu poate constitui obiect de analiză în cadrul acestei

căi extraordinare de atac, prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C.

proc. civ., care în speță are în vedere pronunțarea instanței extra petita în raport

de pretențiile deduse judecății – care alcătuiesc fondul cauzei – și nu în raport

de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Prevederile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., nu se pot aplica în speța de față, deoarece instanța de recurs nu a depășit

limitele obiectului acțiunii sau al celorlalte cererii accesorii, pronunțându-se

asupra acțiunii deduse judecății.

Acest motiv este nefondat și poate fi invocat

atunci când, dintr-o eroare, instanța nu a soluționat o cerere cu care a fost legal

învestită. Prin „lucru cert” trebuie să se înțeleagă numai cererile care au format

obiectul unui litigiu dedus judecății și care a determinat cadrul și limitele acestuia.

Eventuala nepronunțare a instanței de recurs

asupra unor excepții invocate pe parcursul soluționării unei cauze, nu echivalează

cu nepronunțarea instanței asupra unui lucru cert, în sensul avut în vedere de legiuitor

prin dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât excepțiile invocate în

cursul procesului civil nu reprezintă cereri principale formulate în proces, ci

doar mijloace de apărare folosite cu scopul tergiversării soluționării cauzei.

Federația Sindicatelor din

Radiocomunicații a fost înregistrată ca persoană juridică prin sentința civilă

nr. 4/1991 a Tribunalului București, fiind înscrisă în registrul special al acestei

instanțe, cuprinzând în structura sa 4 organizații sindicale, fiecare organizație

fiind la rândul său înregistrată ca persoană juridică în baza unei hotărâri judecătorești.

Revizuientul a susținut că federația funcționează

ilegal și a solicitat dizolvarea ei pentru încălcarea art. 41 alin. (2) din Legea

nr. 54/2003.

Trebuie observat că această federație a

fost înființată în temeiul Legii nr. 54/1991, care a prevăzut în art. 42 că „două

sau mai multe sindicate din aceeași ramură de activitate sau profesie se pot asocia

în vederea constituirii unei federații profesionale”.

Astfel, instanța de recurs a reținut corect

că pretențiile revizuientei de față au fost greșit apreciate ca fondate, prin decizia

instanței de apel.

Textul pe care revizuienta l-a invocat

are în vedere „organizațiile sindicale pentru care legiuitorul a instituit obligația

de a-și pune de acord statutele proprii cu prevederile noii legi.”

Se impune a fi reținut că legiuitorul nu

a făcut referire la federațiile sindicale ca subiecte de drept distincte de organizațiile

sindicale care le compun, astfel că aplicarea în cauză a textului de lege unui subiect

de drept pe care legea nu îl vizează, excede voinței legiuitorului.

Instanța, corect a reținut că nu se poate

admite că intenția legiuitorului a fost aceea ca de la intrarea în vigoare a noii

legi, toate federațiile sindicate, care nu sunt formate din organizații sindicale

constituite la nivelul unor unități cu personalitate juridică diferite, să fie dizolvate.

Intimata din cauză a dobândit personalitate

juridică în temeiul unei hotărâri judecătorești ale cărei efecte nu pot fi înlăturate

prin instituirea unor condiții noi de acordare a personalității juridice, care nu

erau legal reglementate la data pronunțării respectivei hotărâri.

Orice legea, trebuie interpretată în sensul

aplicării sale și în respectarea în cauză a acestui principiu, precum și al aceluia

al interpretării sistematice a dispozițiilor legale. Trebuie admis că, prevederile

art. 41 din Legea nr. 54/1991, care instituie condiții de fond pentru constituirea

unei federații sindicale, indiferent de interpretarea dată noțiunii de unitate din

cuprinsul alin. (2) al art. 41, sunt aplicate acelor federații care doresc să dobândească

personalitate juridică după intrarea în vigoare a acestei legi.

Dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

nu se aplică în speța de față, iar motivele invocate de revizuient, că instanța

nu s-a pronunțat asupra unui lucru cert, sau că instanța a dat mai mult decât s-a

cerut, prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sau că instanța de recurs

nu s-ar fi pronunțat pe excepția lipsei de interes a celor 873 de intervenienți

sunt nefondate, instanța de recurs nedepășind obiectul acțiunii sau al celorlalte

cererii accesorii, pronunțându-se strict asupra acțiunii deduse judecății.

Sindicatul pentru Drepturile Salariaților

din Societatea Națională de Radiocomunicații a solicitat dizolvarea unei entități

constituite în urma verificării legalității sale de către o instanță judecătorească,

atât cu ocazia înființării sale, cât și cu ocazia modificării aduse statutului său,

intimata supunându-se prevederilor legale, iar instanțele competente i-au admis

cererea de înregistrare, cât și cererile privind diferitele modificări ce au fost

aduse ulterior statutului.

Revizuienta din cauză apreciază că intimata

nu mai corespunde cerințelor legii, în condițiile în care dă o interpretare proprie

dispozițiilor legii, așa cum în mod corect a fost reținut de către instanța de recurs.

Este de netăgăduit că intimata s-a constituit

cu respectarea dispozițiilor legale, funcționează legal, iar cele patru sindicate

care o compun, aparținând în fapt unor unități distincte, este firesc să se unească

făcând parte din cadrul acelorași entități, cu scopul de a nu se crea diferențe

de opinie.

Afirmațiile revizuientei în ceea ce privește

cheltuielile de judecată sunt nefondate, pentru că au fost solicitate de Federația

Sindicatelor din Radiocomunicații care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 54/1991

și a statutului propriu, apără drepturile și interesele membrilor săi în orice acțiune

întreprinsă de aceștia.

Cheltuielile sunt justificate, astfel că

în mod corect au fost acordate.

Pentru considerentele de mai sus, reținându-se

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., urmează

ca cererea de revizuire formulată de revizuientul Sindicatul pentru Drepturile Salariaților

din Societatea Națională a Radiocomunicațiilor, să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității cererii de

revizuire invocată de intimata Federația Sindicatelor din Radiocomunicații.

Respinge ca nefondată cererea de revizuire

formulată de revizuientul Sindicatul pentru Drepturile Salariaților din Societatea

Națională de Radiocomunicații împotriva deciziei nr. 3487 din 03 iunie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

mai 2011.