ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3210/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 26 iulie 2002 la Tribunalul Dolj reclamantul P.I.M. a

chemat în judecată pe pârâta Prefectura județului Dolj, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să emită o decizie sau

dispoziție motivată la Notificarea sa nr. 1742/N/2002 din 12 decembrie 2001 și

comunicată prin biroul executorului judecătoresc „B.T.”, și la daune

cominatorii pe zi întârziere în cuantum de 1.000.000 lei.

În motivare a arătat

că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat

despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 Capitol V, art. 36 și următoarele

pentru un teren preluat abuziv, proprietatea autorilor săi, situat în Comuna

Ișalnița, Județul Dolj.

Prin Sentința civilă

nr. 370 din 27 septembrie 2002 Tribunalul Dolj a admis acțiunea, a obligat

pârâta să emită decizie în baza Legi nr. 10/2001 la notificarea reclamantului

și la daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei pe zi de întârziere

începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea actului.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că acțiunea este întemeiată fiind

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe pârâta a declarat apel, admis prin decizia nr. 123 din 30 mai 2003 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, care a anulat sentința și pe fond a

respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Pârâta a susținut că

nu are calitate procesuală pasivă, obligația soluționării notificărilor

revenind Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 10/2001. S-a mai susținut

că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art. 40 din Legea nr.

10/2001, care statuează că procedura de acordare a despăgubirilor se stabilește

prin lege specială.

Instanța de apel a

reținut că susținerile pârâtei privind încălcarea de către instanța de fond a

dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 10/2001 sunt fondate. Pârâta a depus o

listă pentru localitatea Ișalnița, ce cuprinde persoanele îndreptățite la

despăgubiri, printre care este și reclamantul.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul, indicând generic dispozițiile art. 304

pct. 7 - 10 C. proc. civ. În criticile invocate se susține că Prefectura Dolj

era obligată potrivit dispozițiilor legale să soluționeze notificarea sa. Lista

depusă de pârâtă este întocmită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 1/2000,

reclamantul neformulând cerere în temeiul acestei legi, iar terenul menționat

în această listă fiind altul decât cel solicitat prin acțiune.

Judecata recursului a

fost suspendată prin încheierea de la 19 noiembrie 2004, în temeiul art. 242

pct. 2 C. proc. civ. întrucât niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea

pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.

Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa

încât, la 21 ianuarie 2010, din oficiu, s-a dispus citarea părților pentru a fi

pusă în discuție perimarea.

Potrivit art. 248

alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de

drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de 1 an.

În cauză, judecarea

recursului a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare

de un an, așa încât se va constata perimarea de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul Preda I.Marin împotriva Deciziei nr. 123 din

30 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 21 mai 2010.

Procesat de GGC - LM