ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3210/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 iulie 2002 la Tribunalul Dolj reclamantul P.I.M. a chemat în judecată pe pârâta Prefectura județului Dolj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să emită o decizie sau dispoziție motivată la Notificarea sa nr. 1742/N/2002 din 12 decembrie 2001 și comunicată prin biroul executorului judecătoresc „B.T.”, și la daune cominatorii pe zi întârziere în cuantum de 1.000.000 lei. În motivare a arătat că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 Capitol V, art. 36 și următoarele pentru un teren preluat abuziv, proprietatea autorilor săi, situat în Comuna Ișalnița, Județul Dolj.

Prin Sentința civilă nr. 370 din 27 septembrie 2002 Tribunalul Dolj a admis acțiunea, a obligat pârâta să emită decizie în baza Legi nr. 10/2001 la notificarea reclamantului și la daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea actului. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că acțiunea este întemeiată fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel, admis prin decizia nr. 123 din 30 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, care a anulat sentința și pe fond a respins acțiunea ca rămasă fără obiect. Pârâta a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, obligația soluționării notificărilor revenind Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

S-a mai susținut că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art. 40 din Legea nr. 10/2001, care statuează că procedura de acordare a despăgubirilor se stabilește prin lege specială. Instanța de apel a reținut că susținerile pârâtei privind încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 10/2001 sunt fondate. Pârâta a depus o listă pentru localitatea Ișalnița, ce cuprinde persoanele îndreptățite la despăgubiri, printre care este și reclamantul. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, indicând generic dispozițiile art. 304 pct. 7 - 10 C. proc. civ. În criticile invocate se susține că Prefectura Dolj era obligată potrivit dispozițiilor legale să soluționeze notificarea sa.

Lista depusă de pârâtă este întocmită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 1/2000, reclamantul neformulând cerere în temeiul acestei legi, iar terenul menționat în această listă fiind altul decât cel solicitat prin acțiune. Judecata recursului a fost suspendată prin încheierea de la 19 noiembrie 2004, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. întrucât niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă. Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât, la 21 ianuarie 2010, din oficiu, s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea. Potrivit art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

În cauză, judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, așa încât se va constata perimarea de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul Preda I.Marin împotriva Deciziei nr. 123 din 30 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 21 mai 2010. Procesat de GGC - LM